891 matches
-
-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață. A doua zi, toată rezervația vorbea că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și mușcam din ea câte o bucățică, până devenea o unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la mărturisirile nepermise, dar pline de însuflețire. Soțiile vor fi fost de mult înmormântate și uitate, dar amintirea țiitoarei lui de-o viață era încă deosebit de vie și de puternică. O vedea foarte rar pe aleasa inimii lui, poate de câteva ori pe anotimp, pentru că locuia cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de răsărit al holului și circumscrie un spațiu sacru de concentrare, meditație și rugăciune. Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată miracolul în favoarea lui. El povestește cu însuflețire despre fosta sa soție, care în urma unei operații spirituale elimină un cancer la sân într-un stadiu înaintat. • O altă femeie, ce poartă din fragedă copilărie sechelele unei poliomielite, descoperă sub baia de cristale de la "Casa" că își mișcă necontrolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el sau a celui ce stătea în fața lui, într-o limbă ce nu-i era cunoscută. Astfel, praznicul sentimentelor s-a transformat într-un fel de Babel nedeslușit, din care nu se mai înțelegea nimic. Maimuța Makonde povestea plină de însuflețire legenda Iormorogului, ca și cum i-ar fi aparținut ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent sub linia orizontului. Un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului se țineau În fostul refectoriu al mânăstirii. Când intră, alți cinci membri se aflau deja În sală, În jurul mesei prelungi, examinând atent un document și vorbind cu Însuflețire. Când Îl văzu că intră, priorul Artei lânii Își drese glasul. Dante avu impresia că voia să le atragă atenția celorlalți, ca pentru a-i avertiza de prezența lui. Apoi Începu. — Aici, sub ochii noștri, se află bula pontificală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră pe această nouă pistă, discutând cu Însuflețire feluritele ipoteze. Priorul le urmărea disputa În tăcere, distras. Să Îi desemnezi ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales imaginea unui bătrân, dacă trădarea era subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plebei erau terenul ideal pentru Însămânțarea de vise. Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de un secol În urmă, Încercase să Înnoiască Biserica prin profețiile lui. Bruno continua, cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru de teologie să se piardă Îndărătul acestor viziuni grosolane, pentru mințile simple? Oare niște prostii asemănătoare Îl făcuseră curios pe Veniero? Dante Începuse să se Înstrăineze, urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, la cincizeci de coți În adânc, există un flux de curent care merge spre Apus, În direcția oceanului. Și au născocit o velă scufundată, ca să se folosească de forța aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i se păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
îndepărtă de grotă, fără ca nimeni din micul grup să-i fi aruncat vreo privire, îndreptându-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate, care discuta cu însuflețire cu un bărbat mic și solid, lat în spate, cu pielea de un negru gălbui. Era ras în cap, din care pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nasul meu. Din partea mea n-ai s-auzi nici o obiecție, zice taximetristul, îmi plac lucrurile simple și recunosc că mi-e foarte greu să vă tot ascult vorbind cu atîtea personaje. Bătrînul există, Curistul există, Părințelul există, contabilizează Roja cu însuflețire, n am vorbit de unul singur, încearcă să se convingă. Și totuși sîntem aici, se aude din nou vocea Părințelului. — Bine, se dă bătut Roja, poți să oprești unde nu încurci pe nimeni. — Aveți mare nevoie de odihnă, îl îndeamnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui știa să o privească, doar cui știa să o seducă. Avea dreptate poetul să spună „Fais choix d'un grand chapeau dont on séduit le bord.” Seducția, promisiunea vieții ca Însuflețire, Înviere, renaștere. Tâmpenii! Când Începi să gândești așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din generația a șasea care erau construiți să stea drepți, în picioare. — Cum, ești căsătorită?! întrebă timid Stejeran 1, pe care-l uitase Dumnezeu cu mătura-n mână. Am fost, răspunse cu însuflețire Getta 2. O poveste tristă, bine că s-a terminat. — Și... cum a fost? — Cum să fie? spuse Getta 2. La început bine, cum se-ntâmplă de obicei: ne-am cunoscut la o coadă de demagnetizare, ne-am vorbit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dumbrăveanu, zise Aciobăniței. Are pe socru-său la „îmbunătățiri funciare”. I-l îmbunătățește și i-l dă. Amărășteanu căzu pe gânduri. Căzând pe gânduri, ochii îi căzură din întâmplare pe vitezometru. — Ia priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică se prefăcu că participă și el, cu însuflețire, la discuție, vorbind iute și mișcîndu-și amețitor colacii buzelor, parcă ar fi melițat. - Psît, bre piele! Bă, Bruță! Mă tot întreb, cataroiule... De ce i-o fărâmița ciohordoaica pe scârbele de cărăbuși?! Și, dacă îi mărunțește la ea printre crăticioarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din belșug, apropiații. Ia-l de pe vapor, rade-i mustățile de papițoi, deghizează-l, lipește-i, cu clei, tiara papală, dezobișnuiește-l să mai înjure, din două binecuvântări, de cristelnița mă-sii. Îl deghizaseră și-l duceau acum, cu multă însuflețire, până la locul de unde urma să fie răpit. Pe drum, paralel cu această acțiune, a intervenit însă trădarea... - Cum a fost cu trădarea? - Cum să fie? Ca orice trădare. Mârșavă... Nimeni nu va ști niciodată de câte ori i-au pisat creierul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au trecut amândoi prin toate fazele de pronunție afazică ale cuvântului scaun: - Șatatami! Șatami! Tapasu! Șatamu! Ștamu! Scaun!... Când au căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și avut, scăpîndu-se pe el cu însuflețire. S-au prins matahalele din personalul medical că se hotărâse și ciopârțitul să funcționeze. I-au acordat considerare, îl ocoleau, nu-i mai călcau în picioare așternutul, mormântul. La două zile după ce l-au luat în vizor, s-au lăsat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bunica. Nici nu trecem de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai tare caseta cu Colinde interpretate de corul de la King’s College, iar eu și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo sută douăzeci de kilometri de Londra, un gând firav și sâcâitor reușește să-și scoată căpșorul din grămada de vegetale În putrefacție pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poart-unite-n frunte și le scrie pe stindard; Când în lumea subjugată pentru drepturi ridic-arma, Arătarea-i salutată de popoare... regi se sfarmă Și a gloriei mândre stele într-a lumei noapte ard. Și de-aceea a lui flamuri le-nsoțesc cu-nsuflețire. El îi duce la învingeri, el îi duce la peire. Cine moare - moare-n cuget c-a rămas trăind în el; Tot ce-i nobil și puternic în ăst secol de mândrie Îl urmează... Căci prin noaptea unei lumi în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care Închegau În cuie avanscena arcuită a unui teatru În aer liber, la mică distanță de port. Condusă de Harold Lejeune, ocazional inspector de nave la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
da frîu liber unei violențe latente să iasă la lumină purtînd machiajul impus de el, cel al unei credințe aproape copilăroase că era În stare să provoace lumea să sară În picioare și să răspundă la chemarea lui cu egală Însuflețire. La fel cum Își dorise să fie Înfrînt de mașina de tenis, acum Îmboldea complexul Costasol să se regrupeze Împotriva inamicului secret dintre zidurile sale. Însă afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul care-i zburase din nara sîngerîndă. Aproape fără să-și Întrerupă pașii de step, Crawford o ridică În picioare, Încurajînd-o cu un zîmbet plin de Însuflețire și cu o palmă ușoară. — Biata copilă..., spuse Paula. (Își acoperi fața cu o mînă, Întinzînd-o pe cealaltă către trusa medicală, de parcă ar fi căutat siguranță și alinare În atingerea ei.) Probabil a trăit săptămîni Întregi numai cu tequila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și prefăcute!... — Ramin, aziz, nu degeaba ai divorțat, omule! De ce lași mânia să-ți scape? Și de ce pui tu petrolul și oamenii laolaltă? Se întrerupseseră doar puțin, cât Omar se urcase în patul de sus, dar pe urmă vorbiseră cu însuflețire, ca și cum a treia persoană n-ar fi existat între ei. Într-o zi, toate țările astea despre care crezi tu că ar sta la mila benzinei noastre pot să se-alieze între ele și să nu mai cumpere din Iran
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gratii de mai mult de opt ani și, de obicei, finalul unei detenții atât de lungi, pentru o femeie, însemnase spânzurătoarea. — Nu uita nimic, spuse avocata. Te-a vrut de nevastă sau nu? — Da, m-a vrut, zise ea cu însuflețire. Mi-a cerut să îi fiu sigheh și a semnat cu mine un contract pe cinci ani. Am fost bucuroasă și am luat-o ca pe o dovadă de cinste din partea lui. A pus doar condiția să nu spun nimănui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]