85,475 matches
-
întîi singular și a treia plural ale verbului a fi, nu dintr-o îngăduință care stîrnește confuzie, ci fiindcă n-avem încotro. Problema ridicată de dl. Mihai are importanța ei, mai ales didactică, care însă nu trebuie exagerată. Nu se întîmplă nici o nenorocire dacă scriem în două feluri. Cîtă vreme lingviștii se ceartă și nu izbutesc să cadă de acord asupra versiunii celei mai potrivite, n-are rost să transformăm o convenție (aceasta fiind ortografia) într-un război al celor două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
Bin Toată lumea rîde, cîntă și dansează... Timpul și depărtările filtrează uneori impresiile și amintirile lăsate și legate de anumite evenimente - efectul fiind cu atît mai benefic cu cît avalanșa de informații și stimuli devine sufocantă și derutantă - cum s-a întîmplat și în acest an la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main. Cînd oferta de informații de specialitate este dublată sau bruiată de un program de manifestări în care divertismentul ia proporții de-a dreptul carnavalești o distanță (critică
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Cu atît mai mult cu cît, pentru a-i face scăpați, au intrat în alertă toate relațiile, pilele și rudele acestora cu poziții importante în mecanismul care ar fi trebuit să ducă la stabilirea vinovăției lor. Ce s-ar fi întîmplat însă dacă acest proces n-ar fi căpătat ecouri internaționale? Ce s-ar fi întîmplat dacă fiul lui Gheorghe Ursu locuia în România, nu în Statele Unite, și dacă Societatea Civilă și presa din țară nu ar fi urmărit toate meandrele
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
toate relațiile, pilele și rudele acestora cu poziții importante în mecanismul care ar fi trebuit să ducă la stabilirea vinovăției lor. Ce s-ar fi întîmplat însă dacă acest proces n-ar fi căpătat ecouri internaționale? Ce s-ar fi întîmplat dacă fiul lui Gheorghe Ursu locuia în România, nu în Statele Unite, și dacă Societatea Civilă și presa din țară nu ar fi urmărit toate meandrele procesului? Sînt convins că aceeași Justiție care i-a condamnat pe cei doi milițieni, i-
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
Marina Constantinescu În fiecare zi se întîmplă să am confruntări. Cu strada, cu birocrația, cu mitocanii, cu aprozarista, cu femeia, cu șoferii teribiliști, cu tupeul inculturii. Probabil că le și caut cu lumînarea. Cel mai tare mă tem, însă, de confruntările cu mine însămi. Chiar dacă evit, uneori
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
și reproșurile îmi alimentează desfășurarea existenței în cotidian și îmi transformă nopțile în coșmar. La capătul lor, în zorii zilei, sînt fie prea trufașă, fie mă culpabilizez pentru tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
atunci, și acum. Eu citesc. Dar cine este Krapp? Un personaj al lui Samuel Beckett, ar fi răspunsul promt și corect. Sau una dintre ipostazele pe care le putem întîlni, uneori, în noi înșine. Firește, nu obligatoriu. Dar se poate întîmpla și asta. Poate este un cuvînt care îi place lui Beckett. Deși cititorul nu ar fi tentat să creadă asta imediat. Există o asemenea rigoare în textele acestui scriitor, în indicațiile cu care își însoțește replicile, încît îndoielile și relativismul
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
să semene, să se confunde în atitudini, în reacții. Contopirile acestea pleacă din teatru, din lucrul pe un text, pentru un personaj și se întregesc în tot ce ține de uman, zi și noapte. Sau invers. Asta nu se mai întîmplă des. Teatrul nu mai este pentru mulți ca un mod de a fi sau însăși rațiunea existenței. Nu mai există timp, stare și interes pentru astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
autoritățile române știau de ea. Fiindcă până săptămîna trecută nimeni nu s-a sinchisit de nenumăratele nunți de același fel din etnia romilor. E adevărat că mirii nu trec pe la biserică, de cele mai multe ori. Iar aceste căsătorii între minori se întîmplau și pe vremea lui Ceaușescu. Autoritățile închideau și atunci ochii. Am fost profesor într-o comună din județul Dîmbovița, Ciocănești. Mai exact în satul Vizurești, unde români și țigani locuiesc împreună. Periodic îmi venea la școală cîte un tată, sau
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
magistrala a o sută cincizeci de ani de fertilă existență, la jumătatea existenței, în cazul meu, scoțând din calcul meschinul barem de numai o sută zece - o sută douăzeci de ani, ce aș avea de întreprins și ce s-ar întâmpla în jurul meu, către plinii ani 2080? Pe atât de întinsa plajă cu umbrele amețitor colorate ale globalizării? Oare ce-mi rezervă destinul, acum că mă aflu în posesia unui considerabil stoc de experiență, după ce am trecut teafăr printr-un pustiitor
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
sau suprafețe rapizi în loc de rapide. E adevărat că, față de năstrușniciile lingvistico-gramaticale ale unor comentatori de fotbal, gafele celui în cauză sunt insignifiante, dar... Mă relaxez excelent urmărind „Procesul etapei”, preluat cu „Mult zgomot” (shakespearian vorbind) de la Pro Tv, unde se întâmplă conversații în cavalcade în timpul cărora Ovidiu Ioanițoaia pare un biet și nefericit jucător de rezervă sau, cel mult, unul fluierat în ofsaid de Ion Crăciunescu; aceasta în vreme ce invitații discută eliberați de complexele și poverile limbii române și de enervantele rigori
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
o față a Bucureștiului vechi aproape deloc știută. Povestea orașului-capitală, ne spune autorul, e povestea continuei extinderi a periferiilor sale. Între 1500 și 1830, anul cînd sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate administrativă, lăsînd locul comunelor suburbane, ceea ce nu înseamnă că din oraș dispare spiritul periferic - că așa stau lucrurile descoperă cititorul în cel de-al treilea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu printr-o elevare eterică, ci printr-o pogorâre în straturile primitive ale limbii, nu prin repetate devieri de la sensul imediat, ci prin succesive contrageri ale puterii de iradiere semnificativă. Po(i)etica lui Nichita Stănescu
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
în adolescență: poet. Cu două minute înainte de transmisiunea în direct moderatorul constată că Z e fonf și că are un stînjenitor tic verbal. Nu-i nimic, se consolează moderatorul, voi vorbi eu, iar Z mă va aproba. Ceea ce se și întîmplă. Moderatorul e extrem de bătăios, încalecă pe caii cei mari, scoate fum pe nări, Z se trezește dintr-o dată pus la zid pentru un da pe care nu l-a rostit destul de răspicat, emisiunea se termină cu victoria deplină a moderatorului
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
celor doi un competitor politic mai interesant. Spre deosebire de politicieni și de comentatorii politici, omul obișnuit nu stă zilnic cu urechea ciulită la ce zice fiecare partid din opoziție și nici la ce zice Puterea. Pe el îl interesează ce se întîmplă. Iar la capitolul noutăți, opoziția i-a luat pentru prima oară fața premierului. Am serioase îndoieli că românul de rînd are insomnii din cauza corupției baronilor locali ai PSD, dar sînt convins că el a ajuns la exasperare constatînd că aceștia
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
lirice, în filosofări pretențioase ori în anecdotică, dar cei mai mulți vorbitori și-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare și în mare parte au reușit. Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a elibera conștiințele, astfel cum s-a întâmplat în istorie cu grecii absolviți moral de nimicirea Troiei, de acel „masacru general”, prin faptul că poemele homerice au depus o mărturie „fidelă”, nepărtinitoare, despre ce s-a întâmplat atunci. António Lobo Antunes a evocat experiența sa de fost combatant
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
despre capacitatea literaturii de-a elibera conștiințele, astfel cum s-a întâmplat în istorie cu grecii absolviți moral de nimicirea Troiei, de acel „masacru general”, prin faptul că poemele homerice au depus o mărturie „fidelă”, nepărtinitoare, despre ce s-a întâmplat atunci. António Lobo Antunes a evocat experiența sa de fost combatant în Angola și de medic, atunci când a descoperit existența „celuilalt” îngrijind un copil de patru ani bolnav de leucemie. Moartea acelui copil a stat la originea impulsului de a
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
a fost artistul de teatru Jules Cazaban, alții au fost profesori universitari, ingineri, medici. - Cum s-au întâlnit părinții dumneavoastră ați aflat ? - Părinții mei s-au întâlnit așa cum se-ntâlnesc toți oamenii care sunt făcuți unii pentru alții. Așa cum se întâmplă în viață, între oameni, tot felul de întâlniri, de stabiliri și de desfaceri de prietenii. Capriciile vieții. Mama, Maria Cazaban, era, cum ți-am spus, dintr-o familie franceză stabilită de mult timp aici. Pentru că, atunci când țara noastră s-a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ea Academia de Belle Arte, să mă înscrie el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
îndoieli și reflecții amare: „Ce caut eu în această lume care vrea să reformeze fără Christos și fără smerenia creștină?” „Și cum mă voi solidariza cu cei ce nu cred în Christos, deși pot fi sincer democrați (când s-ar întâmpla să fie)” (s. m.). Parlamentul era nu numai ateu, dar afișa o falsă democrație, atitudine pe care Galaction n-o ignora, chiar dacă nu se pronunță mai clar împotriva ei. El e pe deplin conștient că noua postură (pe care o
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Moscova și izbânzile avute acolo, „opoziția victorioasă pe care a făcut-o tentativei foștilor pravoslavnici să ne readucă la stilul vechi și să-l descăuneze pe patriarhul Constantinopolei. Vechiul vis de rusificare și de hegemonie.” Gala Galaction, căruia i se întâmplă, ca și lui E. Lovinescu, să nu fie recunoscut ca scriitor de către niște funcționare de la Ministerul Învățământului, după 58 de ani de literatură, e solicitat adesea să intervină pe lângă autorități, dar el se arată neputincios (și nu era singurul dintre
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
propagandă și dezinformare s-a produs o defecțiune: timing-ul ieșirii la rampă și al împărțirii cadourilor nu prea corespunde unui calendar eficient. Dacă acum, cu un an și jumătate înainte de alegeri, au început să secătuiască vistieria, ce se va întâmpla, pentru Dumnezeu, în iarna și primăvara lui 2005, când vor avea loc alegerile? Ori și-au pierdut mințile, ori, de spaimă, au început să-și taie, febril, venele. Înclin spre a doua ipoteză — pentru că prima e verificată demult. Ivirea unui
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a-l trata în termenii judecății absolute (corect/incorect) e o tipică eroare de percepție
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
Mirela Dimcea se individualizează indiscutabil prin modalitățile de abordare a imaginii. Ceea ce o interesează pe ea, în primul rînd, nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul pare așezat într-o
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]