1,219 matches
-
sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce strălucea pe apărătoarea roților din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
singura fată a familiei, micuța Shushan. Nu-ți fie temă, micuță pasăre, a zâmbit rodiul și și-a scuturat zăpada de pe crengi. Povestea pe care am să ți-o spun e una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de Yervant care alergau neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie oare urmarea, toate acele fraze care au favorizat În ființa mea emergența unor impulsuri ostile și agresive față de tata, ca să vorbesc la fel ca Zscharnack? Frazele acelea care Întețeau tendințele mele inconștiente de ură? Nu mi-ar plăcea să se gîndească despre cărțile mele ce gîndesc eu despre acelea ale tatălui meu. Ar fi fost oare uimit dacă i-aș fi spus că mă exasperau cărțile lui? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
teme că furia lui ar spori văzînd că se vorbea de o carte despre care ar fi preferat să nu se vorbească și că era apreciat un roman pe care el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scurt. Restul mobilei consista dintr-un otoman ce părea enorm și un cufăr din lemn negru sculptat cu ornamente. O fereastră mică da în Strada Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit din apartamentele de jos, aici dușumeaua era din scânduri goale. Cu toate acestea, camera era curată. Porfiri se uită în jur după vreo icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra lui Gorinacikov se domli. Însă curtea fu deja curățată. Lui Porfiri îi păru rău după Boria, a cărui moarte fusese atît de repede și de ușor compensată, asemeni unei adâncituri din peiajul nivelat sub zăpadă. Iar înuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori la etajului al doilea pentru a-și aprinde o țigară. Fumul înteți întunericul scărilor. Locul era îngust, iar el trebuia să se dea la o parte pentru a-i lăsa pe portărei și pe ofițerii de poliție să treacă în ambele direcții. Toți aveau un scop și îl priveau cu suspiciune. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi încordă întreg barțul. Își propti umărul în ușă în timp ce o deschise. Chiar și pe întuneric știa unde să-și așeze piciorul pentru a putea urca scările fără a provoca prea multe zgomote. În timp ce urca, murmurul surd al vocilor se întețea. Se vedea lumină pe sub ușa lui Govorov, iar vocile pe care le auzise veneau dinăuntru. Tolkachenko nu reușea să înțeleagă ce-și spuneau, însă recunoscu vocea puternică de bas a lui Govorov. În cameră se mai afla încă un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în direcția indicată de Nikita, dar tot ce putea vedea în fața ochilor era dansul nebunesc al fulgilor. § Primiră ceai și ceva de mâncat la coliba Zemstvo din Kozelsk. În timp ce mâncau, își țineau ochii ațintiți la furtuna de afară care se întețea. Ulitin se întristă brusc și își ieși din fire. Își întoarse privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tăi, ploaia a început să cadă torențial, deodată devine furtună, vine o rafală, alta, câte o umbrelă se întoarce pe dos, câte o pălărie zboară de pe cap, femeile țipă ca să nu râdă, bărbații râd ca să nu țipe, și vântul se întețește, e ca un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-am întors și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să nu înțelegi că te strângeam pe tine, ultimele cuvinte aproape că se pierdură într-o subită erupție de suspine și lacrimi. Cipriano Algor întinse timid mâna, o atinse pe braț, și ea nu-și putu stăpâni plânsul care se înteți, sau poate avea nevoie de asta, uneori nu sunt suficiente lacrimile pe care le-am plâns, trebuie să le cerem vă rugăm să continuați. Pregătirile le luară toată ziua care a urmat. Mai întâi dintr-o casă, apoi din cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întârzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, câte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri”. Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un cui. Lia... M-am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-am lăsat să cad la pământ, obligat să mă chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole. Endō a început iar să tușească și tusea lui i s-a părut și ea tristă. — Bolnav? întrebă Gaston în șoaptă. Cum Endō nu i-a răspuns, l-a întrebat iar: — Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când, pe șantierul acela, îi dezvăluise motivul pentru care pleca la Yamagata. Cum se explică atunci faptul că cei doi bărbați stăteau acum aplecați deasupra aceleiași bucăți de hârtie, râzând și discutând pașnic, de parcă erau prieteni vechi? Ploaia s-a întețit iar. Picături mari se scurgeau de pe streașină chiar pe gâtul lui Gaston. De la aprozarul de vizavi, trei copii cărora le curgea nasul se uitau curioși la străinul acela ciudat. Endō a făcut un gest cu mâna, apoi un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rămâneau niște halouri vineții. - Iată-ne împărtășind suferințele lui Iov. N-am să repet aici ce i-a venit la gură lui Gundo despre acel om sfânt. Am continuat să mergem preț de trei mile pe o ceață ce se întețea văzând cu ochii. Deja se lăsa întunericul, adus mai devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot la Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau dizenterii puternice. Suferea și de artrită care-i chinuia mai cu seamă un braț, împiedicându-l să-și miște degetele de la o mână. Din care pricină a trimis după mine în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult, doar prin întreruperea imediată a administrării de plumb. Fie ca sănătatea sufletului și a trupului să te-nsoțească, prietene drag, și Domnul nostru Iisus Hristos să-ți fie alături și să-ți aducă liniștea sufletului.“ Aflând că spasmele regelui se întețiseră din cale afară, m-am repezit până la el împreună cu Rotari. În pofida stării sale, tocmai acorda audiențe. Un schelet pe tron. De îndată ce m-a văzut, i-a alungat pe toți din sală și, lăsându-și o mână tremurătoare între cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Căci te-am rănit fără să pot Să-ți mai aud chemarea Se-aude-al apei veșnic susur Iar codrul freamătă divin Și mă cuprinde-al lunii tremur Căci am plecat fără să vin Când soarele pe cer răsare Iar zările se întețesc S ă știi că n-am să dau chemare Greșelilor ce dăinuiesc. Și-a cerului lumină sfântă Să-mi cânte falnic la ferești Căci eu nu sunt o muribundă A marii lumi ce o privești. A lumii dragoste A lumii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am zis că da, așa voi face, am să țin minte, iar bunicul a încuviințat, a luat și-a doua sticlă și-a început să bea din ea pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]