867 matches
-
de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o sală imensă. La prima vedere, părea plină cu mașini; pentru Ashargin, a cărui educație se oprise la paisprezece ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea. Fără zonă exterioară spre care să se similarizeze, fără o priză de energie pe care s-o memorizeze, era dezarmat. O studie, ușor, încruntat. Ca o codeținută ce se afla, era o aliată teoretică. Ca doamnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Într-un fel, aveai dreptate. Dar lucrul de care mă temeam s-a Întâmplat, din păcate: rușii n-au părăsit niciodată Tabrizul, populația de acolo e supusă unor neajunsuri permanente, cazacii smulg vălurile femeilor pe stradă, fiii lui Adam sunt Întemnițați sub cel mai mic pretext. Cu toate acestea, există ceva și mai grav. Mai grav decât ocuparea Tabrizului, mai grav decât soarta tovarășilor mei. Democrația noastră riscă să se prăbușească. Dl Russel a spus „tânără”, ar fi putut să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
după unele mărturii, sub un măr „pentru ca trupul lui să nu mai poată fi aflat niciodată”; după alte mărturii, coșciugul acestuia s‐ar fi pierdut nu se știe pe unde, în drumul de la Ocnele Mari, spre Govora. Din documentarul „Scriitori întemnițați la Ocne le Mari”, de Constantin Poenaru, publicat în Info‐Puls nr.639, 22 septembrie 2005, Râmnicul Vâlcea. A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama Din sătucu‐i de departe Să‐și mai vadă pe fecioru‐i Astăzi „domn
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși limpezi, clare voci fidele. și buni sfătuitori în clipe grele... Zadarnic i‐am întemnițat pe veci In gropi adânci și‐ n trainice sicrie; Ei nu‐ s aici în tainițele reci Ci rătăcesc prin omenirea vie. O, dac‐ ar fi să numeri morții toți De când există‐ n lume omenire, Ar trebui să stai și să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acum. Era depășită de situație. Era tulburată. Ea trebuia liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil! Chiar și acești pereți se prăbușesc câteodată peste mine și mă întemnițează sub ruinele lor. Ceea ce se întâmplă acum topește gratiile închisorii mele. Simt asta. Sunt bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Poteca mă ducea la el. În jurul lui era întuneric, iar, de o parte și de alta a cărării pe care mergeam cu pași mărunți, întunericul părea că așteaptă să fac o mișcare greșită ca să mă poată înghiți și să mă întemnițeze în abisul din care izvora. Și totuși era lumină... eu îl vedeam pe bătrân și el părea să știe de prezența mea. Mă apropiam mai mult de el cu pașii mei mărunți și temători. Îl știam de undeva... sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se întâmplă și timpul are măsura sa în care curge de-a lungul veacurilor. Cine aș fi eu să accentuez importanța unor fapte și evenimente care nu au așa ceva? De cum am realizat aceste lucruri, întunericul nu mai părea să mă întemnițeze și să mă constrângă ca într-un coșciug, ci parcă se extindea și, pe măsură ce făcea acest lucru, îl făcea cu și mai multă vigoare. Și nu era singurul care se mărea. Mintea mea și limitele înțelegerii sale păreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dragoste. N-am timp pentru asta. E o slăbiciune. Sunt bărbat și uneori am nevoie de o femeie. După ce mi-am satisfăcut pasiunea sunt gata pentru alte lucruri. Nu-mi pot înfrânge dorința dar mi-e silă de ea. Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin zonele cele mai îndepărtate ale universului, iar ea caută să-l întemnițeze în cercul caietului ei de socoteli. Îți aduci aminte de nevastă-mea? Am văzut-o pe Blanche cum, încetul cu încetul, încearcă toate șmecheriile ăleilalte. Cu o răbdare infinită se pregătea să mă prindă în plasă și să mă lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care nu era al lui. Gosseyn oftă adânc. Se simțea, în mod curios mai bine. Se hotărâse. Cu fermitate și cu o cunoaștere suficientă a limitelor poziției sale. Timpul, evenimentele puteau adăuga alte aspecte planului său, dar cât timp era "întemnițat" în sistemul nervos al lui Ashargin, antrenamentul trebuia să treacă pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o sală imensă. La prima vedere, părea plină cu mașini; pentru Ashargin, a cărui educație se oprise la paisprezece ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea. Fără zonă exterioară spre care să se similarizeze, fără o priză de energie pe care s-o memorizeze, era dezarmat. O studie, ușor, încruntat. Ca o codeținută ce se afla, era o aliată teoretică. Ca doamnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Shojumaru, era un lucru pe care nu și-l putea imagina nici măcar pe departe. Așa a fost? gemu Kanbei. Dintr-o dată, îl privea pe Nobunaga numai cu răceală și dezolare. Riscase atât de mult: intrase singur în Castelul Itami, fusese întemnițat, scăpase de moarte ca prin urechile acului - și, în cele din urmă, pentru cine lucra? În același timp, nu se putea abține să nu verse lacrimi pentru nemăsurata afecțiune a lui Hideyoshi și pentru prietenia lui Hanbei. — Îți sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat talentul, amuzant și angelic cînd copleșește burghezimea”. Primatul lucidității și talentul sînt — așadar — condițiile de valabilitate pe care Vinea le pune, discret, „fumisteriilor” Dada. Aflat la distanță față de centrul insurgenței - în „provincia” românească părăsită de Tzara -, structural incapabil de sfidări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să Înainteze. Sau pentru a Întemnița niște forțe care, altminteri, s-ar fi revărsat peste suprafața Pământului. Fundul criptei era constituit dintr-un cerc de cel puțin zece brațe În diametru. Era pavat cu lespezi neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu farmecul lor sub pliurile delicate ale rochiei, aidoma unei statui a Venerei Întemnițată În veșmântu-i drapat. O picătură de sudoare Îi coborî pe frunte. Femeia Își scosese de pe față masca de călătorie, iar acum i se arăta În Întreaga ei frumusețe. — Ai ascultat? o Întrebă el. Antilia Încuviință din cap. Fixa cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar bogat la despărțire. Eu sunt sărac și nu-i pot dărui lui Tusitala nimic În această ultimă zi În care Își primește prietenii. Dar nu mă tem să vin și să mai privesc o dată chipul prietenului meu. Am fost Întemnițați și el ne-a purtat de grijă. Ziua nu era mai mare decât bunătatea lui. Sunteți toți oameni Însemnați și plini de iubire. Dar cine e mai măreț ca Tusitala? Cine are mai multă iubire și Înțelegere? Ce Înseamnă iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Aramă "Strada Ancorei", Areta Sandu"Glonțul de porțelan"). Primea de la lucrurile din jur acel aer călduț, din fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plin efect hipnotic. Am înfundat apoi cinci șesimi din cartelele de pontaj într-un closet. Am forfecat, am răzuit și-am răsturnat substanțe volatile peste hălci din documentația de execuție, în proporții asigurătoare că nu voi fi nici iertat, nici întemnițat la pofticioșii de mozambicani (în ale căror celulare, integritatea anală ți-era, într-adevăr, pusă sub tăgadă). Limitîndu-mă strict la pagubele ce făceau necesară trimiterea mea disciplinară în țară și eliberîndu-mă, în acest chip, pentru misiunea sugerată de talmudist. Am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
focuri interioare. Propriii săi viermi, ce-i macină puterile. Acestea sunt obstacolele pe care le are de trecut - dacă poate. Din păcate, ele sunt adesea mai puternice decât el și atunci moare. Sau continuă să trăiască așa: un trup funcțional, întemnițând o minte ruinată. Vultur-în-Zbor se gândi: tot nu făcuse altceva în viață decât să supraviețuiască. Să fii atât de mult și să faci atât de puțin. A căutat, a căutat, tot timpul prin labirint drumul care să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
într-o beznă plină de șobolani, tot am râs spre el când a apărut în sfârșit și a vrut să vadă dacă trăiesc! N-am știut că l-au arestat și că a stat aici nouăzeci de zile! L-au întemnițat deodată cu mine, l-au luat chiar de la club, fiindcă l-au considerat un complice. Abia după aia s-a dovedit că se întorsese de la aeroport în urmă cu o oră, fusese cu echipa în Egipt, deci nu se putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
frământat. Când În iulie 1906, țarul a dizolvat Parlamentul, procedând neconstituțional, câțiva membri, printre care și tata, au organizat o sesiune rebelă la Viborg și au scos un manifest care Îndemna oamenii să se opună Guvernului. Pentru asta au fost Întemnițați, după mai bine de un an și jumătate. Tata a petrecut trei luni la odihnă, deși s-a simțit cam singur, În regim de carceră, cu cărțile lui, cu cada lui de baie rabatabilă și cu un exemplar al manualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui militară; oricum ar fi fost, n-ar fi putut concura cu fratele lui, Ivan Aleksandrovici Nabokov (1787-1852), unul dintre eroii războaielor antinapoleoniene și, la bătrânețe, comandant al fortăreței Petru și Pavel din St. Petersburg, unde (În 1849) a fost Întemnițat scriitorul Dostoievski, autorul romanului Dublul, etc. și căruia amabilul general Îi Împrumuta cărți. Mult mai interesant este Însă faptul că el a fost căsătorit cu Ekaterina Pușcin, sora lui Ivan Pușcin, colegul de școală și cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]