104,540 matches
-
că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-o grădină de zarzavat. S-au dus la el și l-au întrebat dacă știe drumul spre intersecție. Îl știu, a spus omul, e în direcția aceea. Poți să ne conduci dumneata? Sigur, dar mai întâi trebuie să isprăvesc de săpat șanțul, ca să poată trece apa; durează puțin. Așteptăm, a zis bărbatul. Mi-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au văzut pe om. N-a vrut să aștepte, a spus bărbatul. De ce ne-a mințit? Poate că n-a vrut să mintă. Poate că n-a putut să aștepte. Sau poate că a uitat de noi. Și acum? a întrebat femeia. Ne întoarcem la mașină și mergem în direcția pe care ne-a indicat-o el. Au urcat și coborât colina către locul unde lăsaseră automobilul, dar când au ajuns la sosea, aceasta dispăruse. Cred că am greșit drumul; cred
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au găsit vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mai era acum decât un luminiș mic, presărat cu stânci. Au amuțit amândoi. Pe urmă femeia s-a lăsat să alunece jos și, întinsă pe pietre, a plâns cu fața îngropată în țărână. Să mergem, a spus bărbatul. Încotro? a întrebat ea. Trebuie să găsim vreun drum. Pentru ce? Pierdem tot ce găsim. Au străbătut păduricea de pini și au dat peste un câmp. Dar nu se vedea nici un drum. În mijlocul câmpului era un măr încărcat cu mere roșii, lucioase și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
femeia. Deja apusul soarelui. Să mergem repede, a spus bărbatul. Se înoptează și încă nu am găsit drumul. Și aproape că au început să alerge. Printre umbrele asfințitului au auzit, deodată, voci. Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
minte. Singur, în fața imensității albe a paginii, te simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul, ștergi tot, o iei de la capăt, nu
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
Viitorul, frate, este crimă. Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună. Nu vezi și nu știi cine șunt, Nu mă deosebești de vînt, Sînt micul Ștrul care a scris Psaltirea. Imperii am văzut pierind, Și nații am văzut venind Dar singurul motor al vieții e
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
viitorul, frate, este crimă! Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună. The Future Give me back my broken night my mirrored room, my secret life It’s lonely here, there’s no one left to torture Give me absolute control over every living soul And
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
o desenează Și viorile străfulgera în sală, Dame bluzele-si sfîșie Polka e o nebunie Partenerii se tot schimba Raiu-n iad ți se preschimba E oră închiderii, ora finală. Sîntem singuri și romantici Cidrul curge-n stropi tomnatici Sfîntul Duh întreabă de friptură Luna-noata dezbrăcată Noaptea-i dulce, parfumata Sigur vei avea o aventură. Deci vîrtej și roată iară Jos la șerpi și sus pe scara Sus în turnul orelor de gală, Totul brusc s-a petrecut: Un plîns, un
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
halucinantelor sloganuri rasiste și/sau triviale și a violenței comportamentale față de oameni care nu au nici o legătură cu rivalitatea dintre echipe care au făcut faima Nuovei Guardia și a mai tuturor galeriilor de fotbal, aproape că devine legitim să te întrebi dacă literatura mai are vreun rost. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli este o carte lucidă a unui intelectual angajat pentru care realitatea românească nu are nici culorile sumbre din ultimele cărți ale lui H.-R. Patapievici sau Dan Stanca, nici
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
tîrgurile, unde se aduna ciurda..., un teren mare în mijlocul ulițelor, o piațetă, dacă vrei. Pusta cu romanițe, locul de joacă pentru copiii de pe cinci, șase ulițe... Și stăteam acolo și ciuleam urechile, iar dacă de emoție nu auzeam nimic, îi întrebam pe ceilalți copii. Apoi fugeam acasă și dădeam vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat, și ea, între
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
însoțeau, în aceeași ținută. Roba îți era prea mare, mînecile îți atîrnau, aveai aerul unui copil care se joacă și care a fost costumat pentru un spectacol. Care crezi că este adevăratul motiv al acelei rumori? M.P.: Cînd m-a întrebat dacă pot să fac Laudatio, i-am spus rectorului Andrei Marga că este excentric. N-a comentat nici domnul rector de ce e excentric, n-am mai comentat nici eu, pentru că amîndoi știam. Femeile, în Cluj, nu sînt în prim-planul
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
reală decât realitatea din jur (fragment din cuvântarea ținută la premierea din 30 iunie 2003) Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
e însoțită de tragedie, că înțelege slăbiciunile omenești și dă-i și dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toți scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Țoiu despre Racine. Profesorul a întrebat cine e Țoiu, s-a uitat atent la mine și a spus, în franceză: Tu seras un écrivain!. Pe urmă s-a dus jos, la Cancelarie și le-a spus celorlalți profesori că are impresia că Țoiu va deveni scriitor
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
e greu să-ți dai seama. În Uniunea Scriitorilor, eu am intrat târziu și cu teamă, cu toate că știam foarte bine că scriitori adevărați erau foarte puțini; îi miroseam imediat. Eram foarte retras și când a apărut Galeria..., toată lumea s-a întrebat: De unde a apărut ăsta?. Eu știam de unde: de la Garabet, de la Landry... Mă mir, totuși, că am avut acest noroc, pentru că aș fi putut să cad în darul beției, să mă deturnez. Ei nu, am dus o viață foarte sobră, fără
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operația asta se numea Abführtag, adică ziua în care scoți din tine ceva. Acum vreo 5-6 ani eram la masa de lucru, acasă, și a venit Manolescu. Uitându-se pe masă, m-a întrebat ce înseamnă acest cuvânt și m-a sfătuit să nu denumesc romanul în germană, ci în română, Ziua excrementelor. Lucrul a rămas suspendat, ca o probă și l-am redescoperit acum. Am, ca întotdeauna când încep un roman, un trac
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu șapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui autor atât de caustic
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul indiferent, estet, vânător și mare coureur pervers, dând iama prin toate femeile din teritoriul său... Mă întreabă câte am posedat... Stau, mă gândesc, pormă zic nici una Vorba lui Alexandru cel Mare, am cucerit totul, dar nu posedăm nimic. Cu alte cuvinte, un mister nu se posedă, oricât s-ar dărui... Frumosul indiferent se uită la mine și-
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
parte, menționez. Parol? face el neîncrezător... Cum se poate?... Stau, mă mai gândesc, și zic: Nu știu, mi s-o fi părut, dar gândurile unei femei, orișicât, nu pot fi ghicite de tot. Nici atunci când te iubește una la maximum?... întreabă. Asta îmi place, și spun mai ales când totul se petrece la maximum, fiindcă toate ființele din lume își schimbă atunci înfățișarea reală. Chiar dacă nu este adevărat în tot ce predică, fiind împotriva vieții, care e luptă, după cum ne învață
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
scriitorii și istoricii români interziși, unde băgăm de seamă în continuare că cenzorii erau niște bieți amatori în materie literară, dacă nu de-a dreptul semianalfabeți. Ei nu sunt capabili să-și respecte cel puțin criteriile politice anunțate, căci mă întreb: ce o fi fost fascist, nazist, legionar în modestele volume Un om în toată firea ( 1927) de I. A. Bassarabescu, în Amintiri ( 1937) de Gh. Brăescu, sau în O picătură de parfum ( 1921), de Tudor Măinescu? Ei dovedesc o asemenea
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
vremuri devine, benevol, un discipol ascultător. Pe alt plan, Micheline Rozan va interveni pe parcursul sau parizian. Mărie Hélène Estienne este astăzi colaboratoarea lui, Nina Parry credincioasa lui asistență. Altădată o prietenă foarte dragă, în stadiul final al bolii, l-a întrebat: Știi tu de ce fugi? Știi cel putin unde vrei să ajungi?, iar o femeie foarte frumoasă i-a spus odată: poți să-ți ofer ceva ce nu ți-a dat nimeni niciodată... plictiseală. Aproape la fiecare răscruce găsim o femeie
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simț de parcă-ai fi chiar tu,/ pe sîrmă, nu altcineva, / Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de cinema,/ pe pînza lui rulînd alt vis.../ Astfel că el, cînd cinefilii/ l-au întrebat ce filme i-s/ mai dragi, răspunse « Filmul Lili»". Ni-l reamintim și noi pe prodigiosul poet, ivit intempestiv, alături de M. Ivănescu, "gata făcut" precum un alt ( helio) centru, într-un sistem poeticesc ce părea integral guvernat de nichitolatrie. Să
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
de povești, disponibilitățile constructorului din el. Într-o carte a sa, superbă, Exercices d’accompagnement, George Banu folosește o imagine din studenție, o imagine sub semnul căreia așează drumul regizorului Andrei Șerban. "O vocație se inventează sau este descoperită?" se întreabă George Banu. Un exercițiu de imaginație la clasă. Andrei a pus pe scenă mai multe mese, una lîngă alta, a agățat un măr de plafon și a plecat de la asta ca să-și imagineze un naufragiu pe mare. Singur cu pluta
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]