1,080 matches
-
incertitudinile. Orice retragere este urmată, la el, de o nouă provocare a neliniștii. Spațiul securizant este la acest romantic, urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un loc făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
turn bate miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Anton Pann face, se va vedea deîndată, ca morala să nu lase petrecerii toată libertatea. Deocamdată, lumea petrece În chinurile erosului. Pann trage acum spre partea desfătătoare a lucrurilor: „Chitar’, muz-armonicească PÎnă cînd o să tăcem? PÎnă cînd să ne muncească Întristarea ce-o avem? Și cînd iarăși o să-ncepem Dulce să ne veselim? Că din griji, precum priceperii, Nimica nu folosim. Ceasul umblă, vremea trece, Și noi nainte pîșim, Ne spune, ne dă junghi rece, Că vîrsta ne-o moleșim. Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al juxtapunerii. Nesațiul familiei. V. Vasile CÎrlova. „Mila” față de lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hristoase al meu, căci vederea Ta e viață și înviere. Dar modul lucrărilor luminii Tale nu pot să-1 spun, deși am cunoscut și cunosc cu fapta acest lucru, Dumnezeul meu; pentru că și dacă sunt ținut de boală, de necazuri și întristări, în lanțuri, foame și temniță, chiar dacă sunt ținut de cele mai cumplite suferințe, Hristoase al meu, atunci când strălucește lumina Ta, ea alungă toate ca pe un întuneric și Duhul Tău Dumnezeiesc mă face dintr-o dată să fiu în ușurare, în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
o încercare de a-l determina să ne acorde mai mult respect și mai multă atenție. Pe scurt, pentru stingerea mâniei/a furiei sunt importante toleranța, iertarea și scuzele. Iertarea și scuzele Deoarece în viață există confruntări, neînțelegeri, comportamente compromițătoare, întristări, supărări, mesaje greșit înțelese, lașități etc., în relațiile interumane există și iertarea. Ea începe odată cu recunoașterea faptului că suntem imperfecți și că avem dreptul să fim tratați cu respect și înțelegere; iertarea înseamnă că admitem că lucrul care s-a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați de a lăsa o așa de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare, au făcut rugăciune către Domnul. Îndată, după rugăciune, au cuprins-o durer ile (nașterii). Și pe când suferea, plângându-se de greutatea firească a unei nașteri în luna a opta, unul dintre paznicii celor închiși i-a zis: Dacă acum tu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
o victorie continuă împotriva morții, con-tra răului și întunericului. Peste această datorie n-ar trebui să treacă nicio morală și nicio societate. Nașterea și moartea nu pot fi reconsiderate, dar ne putem bucura de ceea ce le desparte. "Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristețe în noi, independent de determinantele exterioare ale necazurilor. Pe acestea le poți învinge, dar este imposibil să învingi un fond ascuns și intim, sursa originară a nesfârșitelor întristări" (Cartea amăgirilor
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristețe în noi, independent de determinantele exterioare ale necazurilor. Pe acestea le poți învinge, dar este imposibil să învingi un fond ascuns și intim, sursa originară a nesfârșitelor întristări" (Cartea amăgirilor, Em. Cioran). Conform dicționarului, bucuria este un sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. Definițiile de dicționar sunt explicații pentru felul în care cuvintele au fost și sunt folosite. Unii pot considera dicționarul ca fiind judecătorul final în problema
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
motiv de veselie. Mii de ore vesele și plăcute le lăsăm să treacă pe dinaintea noastră fără a ne bucuria de ele și fără a le întâmpina cu un zâmbet, pentru a ofta mai pe urmă după ele în vreme de întristare. Ironia este veselia și bucuria înțelepților, în-seamnă clarviziune. Ipocrizia a făcut bucuria colectivă, deși ea este o trăire solitară. De aceea, a te lipsi de o bu-curie pentru a-i face pe alții să se împărtășească din ea constituie dovada
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
prin recomandare exterioară" (Em. Cioran). Această succesiune este sesizată de numeroase alte per-sonalități (M. Eminescu, N. Ionescu, N. Iorga, M. Sadoveanu) și, într-o notă caracteristică, de G. Topârceanu: "Să nu-ți pierzi nădejdea, orice ar fi să fie, După întristare, vine bucurie". Despre apă idrogenul este un element primordial, martor la nașterea Universului. Doi atomi de hidrogen asociați unui singur atom de oxi gen alcătuiesc molecula de apă, simplă și minusculă, cu proprietăți excepționale. Apa este un lichid transparent și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Mântuitorului nostru, va fi mereu bună și ascultătoare a rugilor noastre. Dânsa ține în brațe pe bunicul, pe bunica și pe mama, precum și pe toți cei plecați de mult din lumea aceasta, ocrotindu- i cu harul ei de durere și întristare. Cu suflet deschis și curat, cu lacrimi de îndurerare trebuie să se roage toți cei ce vin aici, la biserica „Sf. Neculai”, la Maica Domnului. E atâta blândețe și atâta bunătate în ochii Ei, încât îți vine să șoptești și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați de a lăsa o așa de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare, au făcut rugăciune către Domnul. Îndată, după rugăciune, au cuprins-o durerile (nașterii). Și pe când suferea, plângându-se de greutatea firească a unei nașteri în luna a opta, unul dintre paznicii celor închiși i-a zis: Dacă acum tu suferi
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
poate vreun personaj important, precum nobila matroană Pomponia Graecina care, acuzată de superstiții noi și vătămătoare, puțin mai târziu după uciderea rudeniei sale Iulia datorită intrigilor Mesalinei, s-a retras pentru o viață privată ducându-și zilele în plâns și întristare; b) tinerii Claudius Ephebus și Valerius Bitonius, despre care vorbește papa Clement Romanul în 1Corinteni, 65; c) senatorul Pudentius cu soția sa Claudia etc. În opinia unor istorici, creștinismul ar fi reușit să pătrundă în familiile nobile din Roma încă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul robului Tău Ioan, în loc de pace, în loc de verdeață; unde nu este întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.” Cuvinte la care, pătrunsul în biserică, părta ș la puternicia morții, adaugă privind icoana Mântuitorului, odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
drum. El adaugă rapid câte trei zerouri în dreptul fiecărei sume și apoi pune lista la loc. Se va insista apoi cu aparatul de filmat cum oamenii vin, citesc și pleacă... pe loc în lumea celor drepți, unde nu-i întristare nici suspin, ci viața cea fără de sfârșit. Pleacă în mod creștinesc și aparent din cele mai obișnuite cauze naturale ale zilelor noastre, care de infarct, care de atac cerebral, care de criză de astm... De după un colț apare și detectivul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
grăbesc să dezmintă, să acuze, să proclame independența față de politicul pe lângă care se aciuează. Emisiunile alcătuiesc o narațiune a obsesiilor, un sistem al așteptărilor spulberate. În legătură cu originalitatea cazului românesc, Dan C. Mihăilescu identifică în Jurnalul anilor 1981-1984 trei motive de întristare: "1) necoagularea (nefinalizarea) niciunei tentative de revoltă anticomunistă în România o tentativă clară, puternică, de masă, ori măcar de breaslă, cu coerență și forță de impact la nivel național; 2) persistența sinucigașă (de nu criminală ) a stângismului în cuprinsul intelighenției
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lângă Sfântul Ioan Gură de Aur până la al doilea exil al acestuia, deci până în 404, ne face să înțelegem că au asistat și au participat din toată ființa la drama marelui patriarh, trăind alături de poporul creștin al Constantinopolului durerea și întristarea sa. Tratatul de hristologie Despre întruparea Domnului al lui Cassian se încheie cu un elogiu adus lui Ioan Hristostom și Bisericii Constantinopolului, punând în contrast fidelitatea lor cu perfidia lui Nestorie. Misiunea la Roma. Din nou, soarta a făcut ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și privește la frați posac, fără liniște și răbdare, ajungând la disperare. Cassian arată că tristețea e folositoare doar când ne stăpânește din căință pentru păcatele săvârșite sau din dorința desăvârșirii dând, spre întărire, un citat din Sf. Apostol Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
arată că tristețea e folositoare doar când ne stăpânește din căință pentru păcatele săvârșite sau din dorința desăvârșirii dând, spre întărire, un citat din Sf. Apostol Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al iubirii de arginți sau al mâniei (cap. 12). Cartea a X-a, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care o învață, pot crea o predispoziție la monah pentru primirea unui har dumnezeiesc sau a rugăciunii extatice, dar nu o pot garanta. Rugăciunea de foc este însoțită în scrierile lui Cassian de lacrimi. Lacrimile pot avea două motive importante: întristarea pentru păcat și cel de-al doilea este legat de experiențele extatice și care se găsesc menționate în Convorbirea duhovnicească IX,27 și în Convorbirea duhovnicească XX,7. De asemenea, apar menționate alte două motive pentru care monahul poate vărsa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Mântuitorul, așa trebuie să se gândească și despre patimile trupului. Căci dacă nu S-ar fi temut, firea Lui omenească nu s-ar fi eliberat de teamă. Dacă nu S-ar fi întristat, firea nu s-ar fi izbăvit de întristare. Dacă nu S-ar fi tulburat și speriat firea Lui omenească, nu ar fi ajuns vreodată liberă de ele. Și pentru toate cele ce se întâmplă omenește, vei afla potrivindu-se aceeași rațiune din Hristos. Patimile omenești ale trupului se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]