1,698 matches
-
dar nici nu se gândește să se ducă la slujbă, rămânând fidel condiției sale de gospodar agricultor. Nuvela Cine a ucis oaia națională e de fapt un mic roman polițist burlesc, ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate textul. Următoarea traducere va fi Cântarea Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă, după cum a procedat editorul spaniol Luis Guarner sau, pentru germană, O. L. B. Wolf, iar numărarea versurilor e făcută
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
cel de „boală psihică”. Pentru K. Schneider, în psihiatrie, conceptul de boală mintală are o semnificație strict medicală. medicina consideră că nu numai corpul (soma) poate fi atins de boală, ci și sufletul (psyché). În raport cu trupul, „anomalia psihică” își pierde întrucâtva conotația de „stare morbidă”, care se referă în primul rând la procesele patologice cu substrat organic lezional, întrucât multe afecțiuni psihice nu sunt asociate cu nici un fel de modificări organice cerebrale sau somatice. Din aceste considerente caracterul de morbiditate în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
principal de procesele cerebrale care-l condiționează. Inițial s-a considerat că demențele reprezintă un grup nosologic caracterizat printr-o degradare ireversibilă, cronică și progresivă, cu caracter incurabil. Rezultatele terapeutice obținute însă în cazul formelor demențiale ale PGP au modificat întrucâtva aceste aspecte. Din această categorie de afecțiuni psihiatrice, cu caracter psihoorganic cerebral, fac parte următoarele afecțiuni: maladia Pick, maladia Altzheimer, maladia Creutzfeld-Jakob, coreea cronică Huntington, demența presenilă cu atrofie cerebeloasă, demența presenilă cu degenerescență talamică, demența presenilă simplă Gillespie, catatonia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de atmosferă provincială, cu rezonanțe din romanțele lui Ion Minulescu, cu tristețea estetizată a acestuia. E un simbolism „trădat” în poezii cu tipar popular, palide, cu lexic neutru și frazare stângace, ca în Ardealul. Într-o arhitectonică mai fermă și întrucâtva mai plină de sugestie lirică sunt versurile „constructiviste” din primul volum, Sărmanul pescar, respirând o anume vigoare a imaginilor, a gesturilor, a limbajului, amintind pe Leon Feraru, care cânta furia ciocanelor dintr-o fierărie. P.-N. exaltă un supraom valah
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de frumusețe (1979), Paradis de ocazie (Cuibul) (1979), Arta prezicerii pe termen scurt (Omul nu-i supus mașinii) (1980), Jolly Joker (1983), Un suflet romantic (1984), aceasta din urmă replică, întrucâtva, la Jocul de-a vacanța, piesa lui Mihail Sebastian. Foarte ancorat în actualitatea socială a momentului, dar nu întotdeauna deschis unor semnificații mai generale, carență la care se adaugă concesiile făcute opticii oficiale, teatrul său intră după 1989 într-un
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
cutezantă introspecție psihopatologică. Sensibil la orice simptom de remaniere epică (fenomen pus în evidență și de publicistica sa), scriitorul urmărește nu numai prioritatea în informație, ci și o veritabilă competență retorică în materie. Conceptele cu care operează vor fi însă întrucâtva difuze, conturate prin coroborarea unor surse și puncte de vedere nu totdeauna congruente. Câteva constante pot fi disociate totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
se lasă biruită de melancolie, P. retrăiește cu un viu simțământ serile când evolua, sub luminile rampei, în compania unor colegi de neuitat. Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
care să susțină existența efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai de unii dintre optzeciștii canonici, ci și de scriitori ceva mai tineri, afirmați după 1990, cum ar fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
a „naivității” vîrstei literare. Incapabil să-și lărgească partitura, N. va căuta să aducă unele modulații noi, utilizând, cu rezultate mediocre, sonetul sau oda alcaică ori împrumutând din inspirația altor maeștri (Carducci, Mistral). Recursul la metrul antic este, în schimb, întrucâtva mai fericit în poemul Rugăciunea în codru, solemnitatea lui sugerând mai bine cutremurarea în fața iminentului ceas de cumpănă al istoriei, care va fi, pentru neamul românesc, războiul mondial. Versiunile din volumul Traduceri (Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
anilor ’50, P. a dat - la fel ca mulți dintre colegii săi de generație - o lirică declamatoare, „confecționată”, puternic marcată de comandamentele oficiale de militantism politico-patriotic și de accesibilitate propagandistică a expresiei. Ulterior, când presiunea dirijismului politic a mai slăbit întrucâtva, poetul s-a străduit să-și pună în valoare filonul de sensibilitate genuin, relativ comun de altfel. Structural mai degrabă romantic, cultivând constant, dar cu un conformism prudent, procedeele expresive ale poeziei moderne, practică o lirică relativ „naivă”, artizanală, fără
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
epigrame. Acestea din urmă sunt strânse în volumul Țepi... cu adresă (1930). Ulterior își tipărește plachetele Scrisori de primăvară (1932), Amintiri (1935), Depărtări (1936), Regelui meu (1936), Poeme cu livezi (1937), Poeme cu vin și haiduci (1939), abia ultimele atrăgând întrucâtva atenția criticii. După mutarea în capitală, se apropie de cercurile literare, iar poeziile, inspirate de actualitatea tragică - amputările teritoriale suferite de țară, intrarea în război - îi sunt găzduite în „Convorbiri literare”, „Viața”, „Curentul magazin”, „Viața Basarabiei”, „Revista Bucovinei”, „Porunca vremii
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
Timpul pare să rezolve ecuația în sensul formării unui solid sentiment matern. Acesta însă prinde să vireze, când copilul crește și devine un tânăr asemănător în multe tatălui său, spre erotism, viraj pe care eroina îl refulează și prin dramatizarea întrucâtva exagerată a avansării în vârstă. Nici iubirea, nici îmbătrânirea ei nu scapă prietenelor tânărului și, la auzul constatărilor acestora, de o cruzime inerentă adolescenței, Mia traversează o criză ce o conduce la sinucidere, simplu „fapt divers” pentru ceilalți. Atât confuzia
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
le cânt”). A stabili un raport de influență e totuși dificil, întrucât cele două poete și-au publicat volumele exact în același interval. Nota deosebitoare a poetei O. este o preferință vag poescă pentru halucinant și fantastic, ce o apropie întrucâtva de Emil Botta. O apropie, dar mai mult o desparte, căci, spre deosebire de autorul Întunecatului April, „fata lui Codru-Împărat” nu dezvoltă elementul terifiant, ci adesea îi substituie feericul, practică o exprimare poetică spontană, lipsită de teatralitate, un ton de confesiune și
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
suferințele poporului și să devină educatori morali ai acestuia”, profesorul respinge „aservirea literaturii față de politică”, fie aceasta conservatoare, liberală, socialistă ori, mai ales, „naționalistă”. În același sens se pronunță și Ovid Densusianu în articolul Patriotismul nostru. Pe o linie paralelă întrucâtva se plasează o luare de poziție a lui Al. Antemireanu, Simțul artei la români, în care se susține că nici poezia, nici proza românească a celor cinci decenii precedente, în ce au ele mai bun, nu sunt „românești” (Eminescu „e
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond, dar
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se deplasează poetul, lirismul său desfășurându-se într-un perimetru delimitat de tradiția poeziei „obiective” (greco-latine, orientale și poundiene), cu discrete reverberații romantice: „E o lumină rece/ și inima-i încă/ străpunsă de vise
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
lirismului fie prin rotirea - pe urmele „parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde), apoi într-altul, emancipat întrucâtva, în care se mizează pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
replică la Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. De altminteri, articolele și cărțile publicate acum cuprind în mare parte fragmente ale viitoarei Istorii... . Impune exclusiv criteriul estetic în evaluarea scrierilor literare, dar și un mod întrucâtva inedit de a citi literatura, adică dinspre prezent spre trecut, ajungând, bunăoară, la paradoxul unor „influențe” inverse. Primește o bursă de studii în Germania de Vest, i se permite plecarea în 1980 și rămâne în exil până la sfârșitul vieții. În
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
trebuie să fie da-sau-nu cu privire la propunerea amendată-și-reamendată. Dacă rezultatul este negativ, rămâne valabilă versiunea aflată în exercițiu în statu quo-ul inițial. Să ne imaginăm, în legislatura bidimensională de cinci persoane prezentată mai sus, că punctul stării de fapt, Q, este întrucâtva diferit de poziția mediană, x. La prima votare x învinge pe Q, care este apoi învins de y, care apoi este învins de z, și așa mai departe. Gama opțiunilor câștigătoare posibile în condițiile regulii majorității devine enormă. Totuși, ultimul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
această observare este mai puțin tipică în comparație cu alte observații din studiu. De exemplu, într-un eșantion cu o înălțime medie de 72 țoli și cu o deviație standard de 3, John, care are 74 țoli înălțime (Z = 0,66), este întrucâtva mai aproape de tipic, decât Peter care are 69 țoli (Z = -1,0). În mod similar, într-un eșantion divizat - unde înălțimea medie pentru bărbați este de 72 țoli, cu o deviație standard 3, iar înălțimea medie pentru femei este de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
X/s) a crescut și el de la -1,19 unități de deviație medie în 1985 la -1,43 de unități în 1990. Astfel, cu toate că efortul de taxare a crescut în S.U.A. în această perioadă în raport cu tendința generală, Statele Unite au deveni întrucâtva diferite față de celelalte țări în ceea ce privește distribuția, datorită unui ritm mult mai lent. Să subliniem că acesta este doar un exercițiu de descrieri comparative la nivelul agregărilor univariate, luându-se în considerare fiecare variabilă în parte. Nu se face nici o încercare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]