1,754 matches
-
zeiță destul de puternică: chiar Zeus se ferește să o stârnească. Este semnificativ acest fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am văzut chiar acum forța și prestigiul. Apoi Pontos (Marea cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evreilor (cf, § 57). Zeus ș i religia greacă Dar zeii sunt și ei prezenți: ei se hrănesc din sacrificii (Hiada, I, 423-24; 8, 548-52 etc.) sau din fumul de grăsime arzândă (Iliada, I, 66-67 etc.). Ruptura produsă la Mekone este întrucâtva reparată, grație, cu deosebire, lui Deucalion. Fiul lui Prometeu îi reinstaurează pe zei în prerogativele care-i conveneau lui Zeus. (De altfel, omenirea martoră împărțirii fatale pierise în potop.) Este semnificativ faptul că, după Eschil, Prometeu joacă un rol mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar mai ales valorizarea religioasă a prezentului merită subliniată. Simplul fapt de a exista, de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții și maiestatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate religiile arhaice de tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de către preoți. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis dar ea va avea un mare viitor în speculația iraniană: cea dintre spiritual și material, între gândire și "lumea de oase" (cf. Y., 28: 2). Ești izbit de caracterul spiritual, întrucâtva "filosofic", al religiei lui Zarathustra 18. Transformarea celor mai importante divinități ariene în Amesa Spenta (Sfinții Binevoitori), care constituie escorta lui Ahură Măzdă, și faptul că fiecare din aceste Entități conține o valoare abstractă (Ordinea, Puterea, Devoțiunea etc.) guvernând un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit "spiritul lui Iahve" (I Regi, 10, 6). Căci regele era "unsul" (mâsiah) Domnului (l Regi, 24,7,11; 26,9,11,16,23 etc.); el era adoptat de Iahve, de venea întrucâtva fiul lui: "Eu voi fi aceluia tată, iar el îmi va fi fiu" (II Regi, 7, 14). Dar regele nu a fost născut de Iahve, el nu e decât recunoscut, "legitimat" printr-o declarație specială 1. Iahve îi acorda dominația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în calendarul agricol. Dar Dionysos este în legătură cu totalitatea vieții, cum o arată raporturile sale cu apa și semințele, sângele sau sperma, și excesele de vitalitate ilustrate de epifaniile sale animale (taur, leu, țap)6. Manifestările și disparițiile sale neașteptate reflectă întrucâtva apariția și ocultarea vieții, adică alternanța dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timp în echilibru pe o bârnă unsă cu ulei în prealabil), această competiție se articulează și ea în scenariul bine cunoscut al concursurilor și luptelor de tot felul (sportive, oratorice etc.) urmărind înnoirea vieții 9. Dar euforia și beția anticipează întrucâtva viața dintr-o lume de dincolo care nu mai seamănă cu mohorâta lume-de-dincolo homerică. În aceeași zi de Choes se forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
coș în formă de vânturătoare, liknon, "vânturătoarea mistică", leagănul primitiv al lui Dionysos-copil. Iântr-o formă sau alta, se găsește mereu, în centrul ritualului dionysiac, o experiență extatică de o frenezie mai mult sau mai puțin violentă: mania. Această "nebunie" constituia întrucâtva dovada "divinizării" (entheos) adeptului. Experiența era, desigur, de neuitat, căci ea constituia o participare la spontaneitatea creatoare și libertatea îmbătătoare, la puterea supraumană și la invulnerabilitatea lui Dionysos. Comuniunea cu zeul făcea să explodeze, pentru un timp, condiția umană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc., pînă la următorul tur de credință. Fiindcă acest joc al balanței și fiecare "decepție simbolică" determină apariția unei noi constelații de magicieni la nivelul discursurilor de autoritate. Acum se observă mai bine de ce cîmpul nostru specific de investigație este întrucîtva al nimănui. Teoretic, lăsat de izbeliște. Încolțit de construcții impozante pe care le cunoașteți foarte bine, fiindcă din nefericire ați făcut școală. Nimeni nu-i perfect. Citiți presa. Aveți așadar, cu toții avem repere glorioase, care dăunează digresiunii. Vă gîndiți că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru o mentalitate ca și sistemul percepție-conștiință pentru un individ? Accesul la raționament verbal este fără îndoială corelat cu faptele, cu descoperirile logice, cu noile raporturi între lucrurile deja cunoscute pe care noi le aflăm prin intermediul lecturilor noastre, și este întrucîtva asemănător cu "accesul la conștiință legat înainte de toate de percepțiile pe care organele noastre le primesc din exterior" (Freud). Dar putem reduce conștiința politică a unui colectiv, a unei epoci la expresiile deliberate, la proiecțiile strategice sau la dezbaterile ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se pune un semn de egalitate între semn și cultură. Apoi a venit ceara fonogramei care arhivează sunetele, fotografia care stochează fețele dispăruților. Magnetoscopul care poate depozita prezentul, cu secvențele sale de timp diferite. Laserul optic promite acumulări uluitoare, chiar dacă întrucîtva costisitoare. Aici sînt instrumentele culturii, dacă ea, cultura, înseamnă totdeauna să pierzi partida morților împotriva, și în final în favoarea, celor vii. Paradoxul videosferei noastre este că avem acces la cele mai bune instrumente de resurecție și de călătorit în timp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
singur. Solidaritatea care-mi vorbise în ceafă dispăruse. Este tot ce ne-a unit pe mine și Vătămatu’ în lupta anti-comunistă. Ne-am reîntâlnit după decembrie 1989, ne-am împrietenit, ne-am văzut în America și în România. Mă surprinsese întrucâtva ascensiunea sa la tot felul de balcoane de unde vorbise maselor în ultimul moment al dictaturii și imediat după aceea. Nu am înțeles niciodată - nici de la el, nici de la alții - de ce devenise la un anumit moment obiectiv al Securității. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
tânăr, cam până în patruzeci de ani, zvelt, cu o pălărie gri și pardesiu. Satisfăcut, își îndreptă privirea într-o parte în așa fel încât, pentru moment, holul mare intră în raza lui vizuală. Ca întotdeauna, pustietatea din jur îl șocă întrucâtva. Totuși, ceea ce îl neliniștea cel mai mult era că își dădea seama că privirea i se îndrepta automat spre ușa de la camera de zi. Marriott strâmbă din buze cu dispreț. - Prostul naibii - spuse cu necaz către imaginea din oglindă. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare sau de fericire, ai pășit strâmb, sau te-ai bucurat, și pe coadă le-ai călcat? Cine, Doamne?... Liniștit întrucâtva de faptul că pe ambele fronturi nu se stârnea nimic nou, pe la începutul primăverii, atât de dragă inimii sale, Mihai luă hotărârea să-și ia concediul și să dispară pentru un timp din București, cu atât mai mult cu cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unde rememorează câteva experiențe, despre care crede că vor fi de folos altora, în special acelora care sunt călăuziți de același spirit asemenea lui. „A fi de folos”: acesta este unicul motiv care-i justifică mărturisirile. Dacă acest lucru elucidează întrucâtva geneza scrierilor sale, el nu este încă suficient pentru a le credita drept „literare”. Și totuși, azi se vorbește despre valoarea literară a Exercițiilor spirituale și a altor opere ignațiene 2, în special datorită forței generatoare a structurii lor. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pomenit mai sus și deoarece era absorbit de călătoria pe care avea de gând să o întreprindă cât de curând, nu-i mai dădu mare însemnătate, întrucât urma să se ocupe de acest lucru abia la întoarcere. Acum, simțindu-se întrucâtva în putere, socoti că sosise vremea să pornească la drum și îi zise fratelui 1 său: „Domnule, știți că ducele de Nájera a aflat că m-am însănătoșit 2. Ar fi bine să merg la Navarrete”. (Ducele se afla atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume, mai întâi ființa și apoi pe Tatăl, cu alte cuvinte, evlavia sfârșea mai întâi la esență și numai pe urmă la Tatăl, când în alt fel și fără atâta deosebire. A STĂPÂNEI NOASTRE 29 șbisț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În capelă, la pregătirea altarului, și apoi lacrimi, evlavia sfârșind la Stăpâna noastră, fără a o vedea. De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cer, îngerii le-au spus: („Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus care a fost înălțat sub ochii voștri la cer, va veni tot așa cum L-ați văzut mergând spre cer”). 313. REGULI PENTRU A SIMȚI ȘI CUNOAȘTE ÎNTRUCÂTVA DIFERITELE MIȘCĂRI CARE SE PETREC ÎN SUFLET: CELE BUNE PENTRU A FI PRIMITE, CELE RELE PENTRU A FI ÎNDEPĂRTATE. ACESTEA SUNT MAI POTRIVITE PENTRU SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. 314. Prima regulă. Dușmanul obișnuiește să ademenească cu plăceri amăgitoare persoanele care merg dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
admirația față de literatura rusă. Născocisem împreună un joc, un joc de stradă i-aș zice, care ne amuza teribil și care se baza pe verificata lege a contrastului, producătoare de sigure efecte hilare. Căutam printre trecători oameni care să semene întrucâtva cu profesorii noștri de la Universitate, dar să se și deosebească frapant de ei prin ceva - în descoperirea acestor „abateri” trebuia să ne dovedim toată măiestria, și în ele consta tot farmecul jocului. „Uite-l pe Iorgu Iordan”, îmi spunea, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
influențat probabil de crisparea mea, nici el nu mi s-a adresat niciodată direct, cât a durat acea masă. Lipsa mea de dialog cu Marin Preda, ratarea unui bun prilej de a comunica măcar o dată cu el mi-a umbrit, firește, întrucâtva seara, altfel foarte reușită. Și totuși, acea întâlnire de la „Capșa” cu Marin Preda n-avea să se termine așa, pe o notă de nemulțumire, în primul rând față de mine însumi... Mi se rezerva o minunată surpriză... Pe la ora unu noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iar pe 21 (era într-o luni) un profesor, o somitate ne-a dat (v. mai sus) mari speranțe afirmând că se va face bine și chiar că „va mai putea face treabă prin casă”. Cu sufletul plin de bucurie, întrucâtva liniștit, a doua zi am încercat să reiau lucrul la Dicționar, dar pe 23 a survenit a doua congestie cerebrală, iar vineri, în ziua de Crăciun, mama nu mai era printre cei vii. Pe atunci - după cum am mai spus - aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]