786 matches
-
fost totuși acceptată, dar privită cu rezervă întrucât se referă și la maeștri mincinoși care vor introduce secte periculoase și popoare care vor urma această cale „Ei sunt fântâni fără apă, nori agitați de vârtejuri - cărora le este rezervată obscuritatea întunecimilor’. În rezumat - spune Paulescu: Hristos a lăsat întâietatea în Biserica sa apostolului Petru, astfel acesta devine urmașul și locțiitorul său, demnitate la care ceilalți apostoli nu au acces. La rândul lor urmașii apostolilor sunt episcopii, apostolul Petru lăsând episcopului de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de o sută de ani pentru a trăi acest declin groaznic.“41 În „Cuvântul înainte“, pe care l-a scris în 1945 pentru manuscrisul care va fi publicat după moartea lui cu titlul Cercetări filozofice, Wittgenstein face o referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care l-a scris în 1945 pentru manuscrisul care va fi publicat după moartea lui cu titlul Cercetări filozofice, Wittgenstein face o referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
noi Înșine: „Cel mai sigur mijloc de a nu reuși Într-o cerere este să nu crezi În ea” (Nicolae Titulescu). Același lucru Îl afirmă și Emil Cioran, Însă În inegalabilu-i stil metaforic: „Dacă n-am reușit să ne Înstelăm Întunecimile, cum o să așteptăm aurora ființei noastre?”. „Dacă o privighetoare Își pierde penele cozii, poate spune: Îmi rămîne darul cîntecului; dar dacă-l lipsești pe un păun de penele din coadă, oare ce-i mai rămîne?” (Luigi Pirandello) Nu ești Învins
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de o sută de ani pentru a trăi acest declin groaznic.“41 În „Cuvântul înainte“, pe care l-a scris în 1945 pentru manuscrisul care va fi publicat după moartea lui cu titlul Cercetări filozofice, Wittgenstein face o referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care l-a scris în 1945 pentru manuscrisul care va fi publicat după moartea lui cu titlul Cercetări filozofice, Wittgenstein face o referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o vacanță de vară la Stromboli ca despre una dintr-alt timp, și jura că nicăieri nu văzuse stele mai strălucitoare decât acolo, pe insula-vulcan unde curentul electric încă nu ajunsese. O fi fost din cauza lipsei concurenței becurilor sau pentru că întunecimile cerului coborau, periodic, să se întâlnească cu cele ale vulcanului, nu se stabilise științific cu exactitate, dar, sigur, acolo se aflau cele mai minunate stele. Ca să ajung la Stromboli, trebuia mai înainte să ajung la Milazzo, de unde urma să iau
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
era ea administrată? Pot eu să felicit acum aceeași națiune pentru libertatea ei? Oare pentru că libertatea, luată în abstract, se numără printre binefacerile omenirii, trebuie să felicit, cu toată seriozitatea, un nebun care a scăpat de constrângerea protectoare și de întunecimea salutară a celulei sale, pentru că și-a restabilit putința de a se bucura de soare și libertate? Trebuia să-l felicit pe hoțul la drumul mare și pe ucigaș, atunci când a scăpat din închisoare, pentru că și-a recăpătat drepturile naturale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
torii de istorii revelate și adevăruri sacre, cunoșteau foarte bine istoria și realitățile regiunii, dar le-au falsificat cu bună știință numai spre folosul lor. Pentru a ne dezmetici puțin din această sminteală, să încercăm a face ceva lumină în întunecimile lor. Se știa limpede atunci prin secolele V-ll î.e.n. cînd ei încep să-și încropească conceptele religioase iar din secolul ll î.e.n. cînd plesnesc în soare scrierile apocaliptice, că filistenii și egiptenii veneau din același neam. Ivriții spun în textele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de pe fruntea-i încoronată.” Tot limba veche ne luminează în acest tărîm al întunericului fiindcă mai păstrăm expresia ,,cu stea în frunte”, vorbă populară românească care are sensul de cel mai înțelept. Pentru a ne lumina pe deplin în acestă întunecime drăcească, mai vin cu o povestioară care te topește la suflet prin frumusețea ei. Se zice că de Ziua Crucii, adică la 14 septembrie cînd începe anul bisericesc - uite cum se leagă lucrurile dar după adevărata credință strămoșească nu după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această existență rudimentară. Mase de oameni se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și pentru Îngeri, flori ale cerului. Acestea sînt chemate În poem pentru a da o dimensiune a perfecțiunii. O perfecțiune imaterială, o grație ce nu se vede, se presimte doar. Presimțirea (așteptarea) poate lua forme teribile, antrenînd un peisaj de Întunecimi grandioase (În Suferința). Mai Întîi locul (spațiul) așteptării: În Întuneric, sub un cer „Întărîtat” și Într-o natură zguduită de o mînie sălbatică. Este faza furioasă, devoratoare a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un cadru de o măreție, de regulă, statică. Bucuroasă, privirea trece, apoi, la alt grup de elemente, altă scenă, alt tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul, e regele pădurei!” Este imaginea haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe care a dat-o Alecsandri. Haosul este conceput ca un spațiu de Întunecimi fără margini: „de negru Întuneric, adînc fără hotare”. Un spațiu de cărări „nestrăbătute”, de obiecte crescute Într-o sumbră umiditate. Codrul fără viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de galbeni plină, de mîncarea și băutura bună... Cum există o legătură directă Între fapta bețivului și mișcarea astrelor, Pann Îi studiază consecințele. Dacă bărbatul sau muierea, de pildă, se ivesc dimineața cu capul plin de rachiu, atunci - „atuncea e Întunecimea soarelui Învederată”. Situația nu interesează tema noastră. Nici situația, nici consecințele. Dar vine numaidecît alta care are legătură cu erosul. Atunci, de exemplu, cînd ibovnicii sînt Înăuntru ( În circiumă) și muierile așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armonioase. Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiziologic. Ori, aceasta Însemnă reducerea la minimum a factorului de conștiință, abandonarea omului În mijlocul realității care acționează asupra lui și-l covârșește sub un imperios determinism. (Ă). Mulți artiști nu Înțeleg de ce un anume tip de descriere a mizeriei, a Întunecimii, a apăsării oamenilor, În loc să fie progresist, servește burghezia. Ei nu Înțeleg Încă nici de ce Îngroșând abjecția exploatatorilor, Înfățișându-i În bălăceala lor sorbidă și făcând aceasta după rețetele naturaliste, abat de la țintă ascuțișul criticii sociale. (Ă). Elementele naturaliste din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe aripioare. Deodată, steluțele sclipitoare dispăruseră și natura începu să plângă cu lacrimi de ploaie deasă, măruntă și rece. Din cer izvorau săgeți lungi de aur care fulgerau în sus și în jos, în oglinzile de apă. Satele, depărtate în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în seară ca niște licurici pe o întindere fără margini. Acest amurg a fost cel mai aprins și cel mai violet amurg pe care l-am văzut vreodată
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un nume mi-a rămas în închipuire: Crăiasa Zăpezii. Curând, vâlvătaia din aur începe să se stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă. Noaptea neagră și rece se instalează încet-încet. Mii de licurici răsar din întunecimea codrilor. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat.Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-am trezit din somn. -Ce păcat că toate acestea s-au petrecut doar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
s-a făcut - (pentru acela care) zăcea mort în groapa întunericului, a păcatului, a duhului celui necurat și a puterilor celor viclene - ca să-l învieze încă din acest veac și să-l aducă la viață, să-l curățească de toată întunecimea, să-l lumineze cu lumina Sa și să-l îmbrace cu veșmintele cele cerești ale divinității”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXIV, 2, în PSB, vol. 34, p. 242) „... Cel ce pentru noi S-a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]