17,900 matches
-
abia acum se porniseră. Am mai ascultat ce-am mai ascultat și m-am intors cît am putut eu de încet. Oricum n-aveau cum să mă audă. V-am spus că stăteam cu ochiul deschis, așa că vedeam perfect în întuneric. Priveliștea m-a indignat. Cînd mă suiam pe Fredi ca să-i car pumni în moaca, pentru că altfel nu scotea alunele din gură, trebuia să mă urc pe piept și să-i țin mîinile la spate, sub el. Așa l-am
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit peste ei, oprindu-i" (Dizertație despre rîs). O mistica întoarsă pe dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
lama de ras în mînă:/ o pasare cu un ochi atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum n-ar fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum n-ar fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de capăt. Iar inima: pentru ea,/ că pentru oricare nod, trebuie
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
nimeri cu precizie nuanță și tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin ușile batante, atît de improprii intimității. Colțurile de mobila și figurile din tablouri își dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcita cu personaje care înțeleg
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua întunericului" ("Primăvară abstractă"). Geometria nu limpezește, ea doar subliniază o stare, "lira", abia aici, în plină abstracțiune, devine "meditativa".
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
viața scriitorului și opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful picioarelor, noaptea, încercând să se obișnuiască cu obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
îl citise foarte emoționată, cu pauze și repetări, în ciuda înfățișării ei sigure pe șine. Îmi arătase apoi lampă astrala de care Balzac era atît de mîndru, construită după recomandările lui, si care nu arunca nici o umbră, sau vreo dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de o lume în care ar fi apărut doar curentul electric... Autorul prefeței Catalogului, J. Maurice, mai notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea jupuita/ era timpul să vină noaptea plină de plăci de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu eram călugărita care își distruge sexul./ au
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
de orizontale și de verticale, de suprafețe și de volume, de plin și gol, de cald și rece, de tentă plata și tușa carnala - reprezintă, în ansamblu, un univers copleșitor în care forță și grația, siguranța și ezitarea, lumina și întunericul, echivocul și iubirea se împletesc într-o adevărată simfonie. Reprezentînd pur și simplu textura unui perete din bîrne, accidentat de o ușă minusculă sau de o coadă de coasă, Sura nu este numai o lucrare în care materialele picturii, tehnica
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Comănescu și Virginia Woolf, cărora le dedică versuri ample, esoterice: "povestitorul acela, care de multe ori noaptea le înfățișează/ ascultătorilor strânși pe punte scenă din experiența lui/ de viață, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - și acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta pe mulți - a descoperit oroarea, oroarea -/ șoaptele întunericului, astea îi stăruiau în cămara sufletului"... * În sumar figurează și o dezbatere - de fapt, un grupaj de monologuri - cu titlul Tendințe postmoderne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
înfățișează/ ascultătorilor strânși pe punte scenă din experiența lui/ de viață, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - și acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta pe mulți - a descoperit oroarea, oroarea -/ șoaptele întunericului, astea îi stăruiau în cămara sufletului"... * În sumar figurează și o dezbatere - de fapt, un grupaj de monologuri - cu titlul Tendințe postmoderne în proza românească. Semnatarii intervențiilor sunt: Cornel Moraru, Gabriel Dimisianu, Mircea Nedelciu, Dan-Silviu Boerescu, Luca Pitu, Henri Zalis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
adică patruzeci de zile pe an. Nobilă deprindere stîrpește patimile de grea suferință ale muncitorimii, din care cîrciuma și risipă salariului săptămînal nu sînt cele mai puțin dramatice pentru echilibrul familiei; cartea și cititul ajuta pe nesimțite la deslușirea din întuneric a vieții, a ființei, a legăturilor reale dintre oameni și interese. Viața, care nici nu e măcar o fericire, necum o fericire brutală, cîștigă demnitate și onoare; bucuria de a trăi, atîta cît îi este dată omului trecător și provizoriu
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în întunericul acesta a început deodată lumină ta, ca o flacăra călăuzitoare. Cum aș putea face un pas mai departe în viața de mîine și de poimîine, fără această lumină? Mă
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în întunericul acesta a început deodată lumină ta, ca o flacăra călăuzitoare. Cum aș putea face un pas mai departe în viața de mîine și de poimîine, fără această lumină? Mă înconjoară numai bezne și numai abisuri. Știam din ce lume m-
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
cunoscute ale celui de-al „doilea val” suprarealist românesc: tendința către Urdichtung, către textul originar, cel de care literatura se îndepărtase odată cu teoria aristotelică a genurilor. Mai departe, capitolul central, intitulat Dialoguri, este alcătuit din cinci texte, dintre care primul, Întuneric, datează din aceeași epocă de creație ca și Cine sunt sau ce sunt eu?, fiind încheiat în 16 septembrie 1967, conform însemnării autorului însuși. Este un text important, întrucât reia și reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
întrucât reia și reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
are propria reprezentare, falsul propagandistic nefăcând decât să o deprime. Asupra anilor trăiți în comunism se aruncă un blam general, susținut de două acuze fundamentale: că întemnița și decima elita politică și intelectuală, și că ținea poporul în frig, în întuneric și foamete. Nu se mai face nici o periodizare istorică, rezultând că acestea două au fost trăsăturile perene ale regimului, într-un curs întrerupt, poate, doar de câțiva ani cu slabe scintilații, însăși marea politică de demnitate, independență și afirmare internațională
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
evitarea acționării bruște a sistemului de direcție și mecanismului de frânare al autovehiculului Totodată, polițiștii amintesc pietonilor necesitatea respectării cu strictețe a regulilor privind deplasarea pe drumul public, prin evitarea, pe cât posibil, a folosirii părții carosabile, mai ales după lăsarea întunericului și în condiții de vizibilitate redusă. În acest context se va insista asupra asigurării temeinice înaintea traversării drumurilor și efectuării acestei acțiuni numai după ce există certitudinea că traversarea se poate face în condiții de siguranță. Polițiștii îi atenționează pe conducătorii
Vin ploaia şi frigul: Poliţiştii recomandă şoferilor prudenţă şi adaptarea vitezei în funcţie de condiţiile meteo () [Corola-journal/Journalistic/24858_a_26183]
-
într-o somnul ușor îndulcit cu miros de ceasul ticăind. Ceasul e mare ca o parte, în alta unul singur, adună cozonac. Apoi e liniște ș i farfurie, are soneria ca o ceașcă, jumătate la loc în pumn și iar întuneric. S-a stins și focul și pusă cu gura în jos și pe fața lui împrăștie cu îndemânare ce a lampa. Parcă am dormit destul. umblă mereu un tren care scoate rămas. Palma alunecă moale și Lângă sobă, pâlpâie lumini
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
indu-mă cu respira ț ia cuprinsă de febră. Și mama știa Asta e tot o poveste despre cum să nu te legi la cap dacă nu te Aș vrea să strâng din nou Culcă-te, culcă-te, și din întuneric doare. Ce-i lipsea fetei de învelișul luminii dar mâinile-mi decupez în gând altă zi. împărat? Niciodată. Categorică sunt amorțite și gura uscată. Aș condamnare. vrea să fie lumină. Acoperă-mi * * * Prea târziu. Trist, e adevărat, ochii cu mâna
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
Nu-i va fi greu cititorului de azi, aceluia din contingentul meu mai ales, să constate că a fost purtat de romanul lui Eugen Uricaru în perioada sumbră de la sfârșitul domniei lui Ceaușescu, a cozilor, a frigului din case, a întunericului, în ultimele ei zile, de fapt, când izbucniseră și la noi , la sfârșitul sfârșitului, nemulțumiri fățișe și chiar semne de rebeliune. În special la Timișoara. Până atunci un ciudat fenomen se petrecuse la Lespezi, mica așezare urbană din Moldova de
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
Aș spune, în încheiere, că recuperarea acestei porțiuni însemnate din istoria noastră culturală întârzie nepermis de mult. Și, pe fondul de devergondaj cultural al momentului, această absență facilitează reapariția „dacismului” (mai corect spus: tracomaniei) și neo-protocronismului, care amintesc, halucinant, de întunericul ultimului deceniu ceaușist. Nu ne cultivăm adevărata natură - pe care tradiția blăjeană a marcat-o atât de fructuos -, dar facem loc imposturii „plăcuțelor de la Sinaia”, pe care s-ar afla, chipurile, 700 de cuvinte „dacice”, ale căror urme în limba
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
ce putea vorbi totuși prin încheietura ușii de metal, pentru că acolo au fost, pentru cea ce au gândit, si pentru cea ce au simțit... la beci nu ne supraveghea nimeni. Filmul anilor de temnița este dramatic. Sub Antonescu În acel întuneric absolut m-am întreținut ore întregi cu alti deținuții puteau asista totuși la slujbele religioase ținute în deținuți pedepsiți în celulele vecine. Timp de câteva zile am bisericile închisorii Aiud, aveau acces la pachete, vorbitor și 43 D Lestine iterare
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]