7,848 matches
-
celelalte sporturi amintite, a unor exerciții de gimnastică la două aparate confecționate și amplasate în curtea noastră. Este vorba despre bara fixă și de inele, aparate la care, împreună cu Sorin Buciu îVentzi) și Lala alcătuiam o echipă redutabilă, căci ne învârteam ca prâsnelul și stăteam fixați în cruce secunde bune. Totuși, talia de numai 1,70 mi-a fost un handicap ulterior, simțit din plin, atât ca jucător, cât și ca arbitru de fotbal, dar mai ales la primul examen de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Grimmi se Înclină În semn de mulțumire. După ce privi Înainte, Întinse mâinile deasupra capului și execută o piruetă perfectă, de adevărat balerin. Mai făcu una și Încă una, În ritmul aplauzelor succesive, care nu se mai opreau. Începu să se Învârtă Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
execută o piruetă perfectă, de adevărat balerin. Mai făcu una și Încă una, În ritmul aplauzelor succesive, care nu se mai opreau. Începu să se Învârtă Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata drept brațe sunt aripile, care, Învârtite de vânt, mișcă pietrele morii. M. Cervantes - Don Quijote de la Mancha Pot spune că a fost o dimineață oribilă. Cu ceafa lui porționată În valuri de grăsime, șeful mi-a dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inimă. Atunci mâine la unsprezece, în Parcul central, e bine? - De acord! Cât despre piatra aceea de pe inimă... - Domnișoară Olga... Alex îi urmări un timp pașii grăbiți, apoi reintră în magazinul alimentar. Uitase cu totul ce voia să cumpere. Se învârti o vreme printre rafturi, dar nimic din ceea ce era expus nu i se părea a intra în lista lui nescrisă. Ieși așa cum intrase, fără să cumpere nimic. Se gândi să meargă la un magazin cu mai multe sortimente, din zona
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
munca ei de dimineață, în rest ai putea crede că mătușa nu există, rămâneau însă goblenurile ca o mărturie că totuși mai respiră pe undeva. Când veneam în vizită, mătușa Ada își punea capotul cu crizanteme și începea să se învârtă în jurul mesei. Avea mereu pregătite ouă prăjite și lapte cu cacao. Mâinile ei întindeau perfect fața de masă, așezau tacâmurile și farfuriile, apoi turnau laptele peste cacao. În timp ce înghițeam, mereu mi se făcea milă că nu era nimeni ca s-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reviste, caiete, casete, ceasuri și multe rujuri. La un moment dat, grămezile de pe mal crescuseră așa de mult, încât îți dădeau impresia că în fiecare parte a râului mai curgea câte un râu. De pe pod fuseseră aruncate fotolii cu arcurile învârtindu-se în aer, roți de biciclete fără spițe, monitoare cu ecranul spart, zaharnițe ciobite, rochii de mireasă, ghiozdane tăiate cu lama și fără mânere, mingi de cauciuc împunse cu cuțitul, penare cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
școală veneai să conduci mașina. Cuprindeai cu mâinile volanul, iar ochii tăi erau concentrați asupra parbrizului și nu vedeai cum dispărea râul. Tu hoinăreai pe străzi cu viteză maximă, nu era nevoie să oprești la nici o benzinărie, căci roțile se învârteau la nesfârșit în mâl; însă peisajele treceau prin fața geamurilor de parcă ai fi parcurs sute de kilometri. Abia după vreo câteva zile ți-ai adus aminte că, nu demult, de pe pod, se vedea un râu. Ai întrebat în toate părțile, nimeni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e târziu. — Dacă măcar nu m-ar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
declare naufragiați. Stăteau cât era ziua de lungă cu privirile ațintite spre linia orizontului în speranța că vor vedea ceva prinzând o formă reală. De fiecare dată imaginația le juca feste și rămâneau în aceeași mare în care parcă se învârteau într-un cerc. Turiștii au început să vorbească, mai întâi între ei, apoi tot mai tare, până când nemulțumirile lor au ajuns la urechile căpitanului. Circulau tot felul de zvonuri. Unii susțineau că așa fusese prevăzută croaziera, alții că începuse un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Levi nu-l mai băga nimeni în seamă; îl duceau în camera lui și îl lăsau să se joace singur. Papucii de casă ai mamei îi întorceau spatele și deveneau pantofii de lac cu tocurile foarte înalte deasupra cărora se învârteau faldurile rochiei. În urma lor ușa se izbea ușor de perete. Levi se smiorcăia puțin, dar pantofii nu se mai întorceau, și nici ceasul de la mâna tatălui nu apărea niciodată în prag. El bătea acolo, la încheietură, iar Levi nu-l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar - la faricirea altora”. Kant acceptă totuși că: „Principiul fericirii poate oferi În adevăr maxime, dar niciodată nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în dezafectare. Multă lume trecea pe acolo, își alegea cam ce socotea că i-ar trebui, plătea, la mica înțelegere, celui care-i înmâna cele cumpărate, și-și căuta de drum. Tanti Cliuța întârzia să spună ce dorește. Se tot învârtea: ba pe ici, ba pe colo. și se uita. Cel de dincolo de lumea care, ba intra, ba ieșea, era atent la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți? Ceva ce vreau să cumpăr. și nu găsești? Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, încet încet, au devenit, cu toții, bețivi notorii, ba, pe deasupra, și niște bătăuși, cărora li s-a dus vestea prin lume. Nu era zi ori noapte, să nu fie chemate salvări, ori mașini ale poliției. Unde te întorceai, unde te învârteai, tot de capete sparte dădeai. Primar era unul Vasile BOTGROS, om la locul său, totuși, în oarecare măsură, și el, bețiv. Că așa se strică lumea, filosofa, el, cîteodată: din prea mare abundență. Ce, la noi, dacă nu ar fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
însă, nu!Cum să se rătăcească, badea Minciună? Tot umblând, așa, când pe ici, când pe colo, și tot ochind ce căuta, a ajuns în miezul acelei lumi. Acolo, împrejurul câtorva posesori de marfă din care tocmai căuta el, se învârteau, pe lângă ei, câțiva precupeți. Pe unul, badea Minciună l-a recunoscut. Ager - foc! Umbla ca un titirez. Nu vorbea aproape deloc. Doar cerceta: când cu privirea, când cu degetele, când cu gura. Cerceta și alegea. Dar, oare, ce alegea? Desigur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-a dat ea, tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au îmbrățișat. Ea l-a și aruncat în nisipul petecuțului de plajă. și l-a frecat; și l-a învârtit; și l-a obosit; până l-a dat aproape gata. Pe urmă, l-a luat de mână și l-a purtat până l a apropiata vilă, a cărei proprietară era. Acolo i-a dat haine, de l-a făcut ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am așteptat, am pândit, am căutat. Zadarnic! Am explorat pas cu pas împrejurimile casei, și asta nu o zi sau două, ci două luni și patru zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru, în timp ce un bătrân cocoșat, a cărui față nu i-o vedeam, mă învârtea în ceață, printre umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Eram ca două pisici care se înfruntă într-o bătălie. Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit, spaima îmi crea o beție stranie; simțeam cum mi se învârte capul, genunchii mi se înmuiau și simțeam nevoia să vomit. Surprinzător, remarcam că mă țineam încă pe picioare. Asta mi se păru extraordinar, miraculos. Cum puteam să mă țin pe picioare? Aveam impresia că la cea mai mică mișcare o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu potaia derect, nu ți-o ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul. "Cine, mă?" "Coană-ta Ivenisa, nu?" "Ei, patroană! E pensionară. N-are nicio treabă cu ăia dă tunde câini și face freza la pisici. Auzi? Cică le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
p-aci toți e d-acia!" Profund, domnule! Reamintesc că era un gândac românesc. "Miroși altfel decât orice gândac", face el, frecându-și nedumerit antenele. "Probabil...", am zis așa, ca să nu i se pară că-l sfidez cu tăcerea mea. Se învârti de câteva ori în jurul meu și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel, ești altcumva..." "Normal", am zis cu aplomb. "Sunt cel mai deștept gândac din lume!" Aș putea spune că clipit de câteva ori cu mulțimea aia de oceli
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa se manageriază un biznis. Nu te gândești la tunu' dă moment, ci la perspectivă. Tunurile le dai cu statu', cân' îți apare o oportunitate la moment, da' afacerea, dacă tot bagi banu-n ea, tre' să o gândești să să învârtă și să producă cât mai mult timp și cu profitu' pă maxim'. O faci cu cap, miroși trendu', nu te-arunci în ea ca-n apă. Al'fel dăgeaba te-apuci." " Da, numa' că acum ești la ananghine. Ce poți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
LĂSĂM ÎN PACE. AI O ORĂ LA DISPOZIȚIE", veni și ultimul text. După care am făcut semn tuturor să se retragă rapid. Peretele redeveni alb, iar pentru Relu cu atât mai amenințător. Se ridică de la birou și începu să se învârtească năuc prin cameră. Din când în când avea adevărate puseuri de isterie, mârâind și gesticulând frenetic. Alteori se oprea locului, răsuflând greu, cu brațele lăsate neputincios pe lângă corp și ochii în pământ. În el se dădea marea luptă. În cele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]