5,591 matches
-
sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati, să-l Învălui pe om cu vorbe calde, nu cunosc un altul. ― Apoi cum puteam să pronunț numele dragului... așa tam-nisam? Și nu știi cât de rău Îmi pare că nu l-am avut Între noi și pe el În astă seară. ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este puțin probabil Însă, fiindcă, după felul cum au reacționat cei din comisia de examen la logosul secretarului de partid, <tovarășulă nu poate avea nici un spor” - l-a Învăluit În vorbe gândul de veghe. Mai mult, pentru a-l scoate din pasa proastă În care se afla. „De unde poți să știi că printre profesioniști - membri ai comisiei - nu a existat și un <tovarășă? Că nu și-a dat Încă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a căzut pentru a doua oară blocul Carlton?... Ochelaristul cu numele de Romică nu se lăsă descurajat de această primire și, în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o brasardă tricoloră, i-o întinse lui Victor. Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tulburătoare coincidență, când o voce, o voce de femeie, care și ea i se pare cunoscută, i se adresează cu familiaritate : Bine ai venit, fetițo ! Bine ai venit, Dora ! Te așteptam de multă vreme. Întrebările nu au rost. Lângă ea, învăluită într-o bertă care îi cade de pe umeri ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi este ușor, mintea mai limpede ca niciodată. Cine știe ce buruieni o fi strecurat Teodora în borș... Cine știe dacă frunzele uscate pe care am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patru bărbați și doi copii ai familiei Cozmei fuseseră executați cu toții împreună cu încă vreo câteva zeci de deținuți care se revoltaseră împotriva hranei mizerabile care o primeau numai ciorbă de varză și mămăligă mucegăită. Tăcerea se lasă odată cu seara care învăluiește din nou casa singuratecă, cu mult în afara teritoriului localității ucrainene XЛИБOKА. În sfârșit, dintre buzele Dorei care e cutremurată de grozăvia istoriei Teodorei și Minodorei iese doar o întrebare trunchiată : Minodora ? Cum a trăit ea vestea asta ? Teodora pare surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la îndemână până la terminarea lecturii, ba chiar și după aceea. În linii mari, prozele scurte ale lui Emanoil Rei se subsumează, pe de o parte, reînvierii trecutului cu accent pe secvențe care se circumscriu vieții propriei familii, cernută prin nebuloasele învăluite în legendă ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tulburi, ce te amețesc, sunt de toată frumusețea și mici, de o frumusețe unică. Îl iubesc cu toată ființa mea. El e iubirea. I se simte în fiecare părticică a sa, în felul în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor. Azi am pățit ceva. Aș vrea să-i spun lui tot, ca să-mi treacă. El ar ști, m-ar alina, și totul ar trece. Aș vrea o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate să fi fost cineva care să mă privească, neobservat, și să mă admire. Sau poate că eram chiar eu, în afara mea și în mine în același timp (scrima mă învăluia). Devenisem mai fericită, mai bună la toate și mai serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mine în același timp (scrima mă învăluia). Devenisem mai fericită, mai bună la toate și mai serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi învăluiau întreaga viață. Peste tot, în mintea mea, făceam scrimă. De mică vroiam să fiu actriță pentru a le avea pe toate (încă de atunci eram lacomă!). Numai că acum mă interpretam pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Devenisem mai fericită, mai bună la toate și mai serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi învăluiau întreaga viață. Peste tot, în mintea mea, făceam scrimă. De mică vroiam să fiu actriță pentru a le avea pe toate (încă de atunci eram lacomă!). Numai că acum mă interpretam pe mine. Într-o zi o colegă mă rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să înfrunt pe toată lumea. Intru în salonul plin. Toți mă privesc. Fără ca ținuta-mi să fie sfidătoare, ochii să-mi sclipească. Mă uit în jur. Toți sunt așa cum îi văd. Cu mintea mea îi văd, înțeleg, citesc cu ușurință. Mă învăluie toate aceste lucruri care mi se strecoară în suflet. Cristalul albastru clincăie. Sunetul se aude ca și cum pe el aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le poate tulbura fericirea pe care o simt când noaptea le e luminată iar de acele petreceri. Să le aline dorul! Să le mai privească o dată! Însă nu le vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele. Mă acoperă, mă învăluie în vrajă. Privesc marea. Apele adânci, întunecate, mă ispitesc. Primul cerul e poveste. Cea de-a doua e realitate crudă. Pe podul pe care stau eu, ce unește malurile și se ridică atât cât poate de mult spre cer, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei pe care îndrăgostiții trebuie să le caute în sufletele lor. De aceea acum se mulțumea să-i sărute doar mâna, să-i strângă mijlocul pentru a o apropia cât mai mult de el, în mersul lent pe malul apei. Învăluiți de iubire și cuvintele dispăruseră în liniștea înserării, nemaiauzindu-se decât susurul apei sub clar de lună, foșnetul ierbii sub pașii agale, glasul inimii vibrând de fericire. Ar fi mers așa o veșnicie unul lângă celălalt, dar acest moment unic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
place anturajul lor. E bine așa? Cum spui tu, scumpo. Stai de vorbă cu Gelu și cu Leontina. —Ei vor să meargă tot la Gârla Mare, că ce i drept, acolo am avut mai multă intimitate. — Vom vedea. —Te las învăluindu-te-n iubire. Te sărut cu toată căldura ființei mele. Te sărut și eu, băiatule din parc, incurabil romantic. —Ciau. —Ciau. Părerile erau împărțite. Unii voiau să meargă la Cornu Cerbului, alții la Gârla Mare, venind fiecare cu motivația lor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tine, sau poate se mai omoară și acum. Inima mea îți aparține numai ție ca și talentul de a dansa. Hai să mai dansăm și dansul acesta că melodia e foarte frumoasă, apoi mergem la cameră. Era ultimul lor dans. Învăluiți de o melodie superbă se simțeau atât de bine cum nu se mai simțiseră niciodată. Au dansat pentru ei, pentru iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
forța iubirii. Sacrificiul celor doi tineri este un adevărat imn închinat iubirii. Sau să fi trăit într-o curte medievală, ca a regelui celt, precum cavalerul Tristan, având posibilitatea să te îndrăgostești de frumoasa lui soție Isolda. —Isolda este pasională, învăluită în aura martirajului. Ori să fi trăit pe undeva prin Spania, pe timpul regelui Don Carlos, precum așa zisul bandit Hernani, care de fapt nu era altul decât Don Juan d’Aragon, un nobil proscris care o iubea de Dona sol
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
norocească veseli cu nuntașii. Au fost admirați de toată lumea cum puține cupluri avuseseră parte de o asemenea apreciere. Prin ținută, prin felul lor de comportare, prin iubirea lor puternică i-a impresionat pe toți. Doi tineri frumoși porneau în viață învăluiți în atmosfera caldă a celor din jurul lor, animați de o dragoste curată. Cum în oraș se luase în ultimul timp măsura ca orice petrecere, fie nuntă, botez sau altceva, să se încheie la ora 24, ei trebuiau să se conformeze
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]