959 matches
-
să vină ca turnat pe trupul voinic. "Și dă robilor Tăi acestora Viorel și Cella, viață pașnică, lungime de zile, înțelepciune, dragoste unuia către altul întru legătura păcii, dar de prunci, seminție cu viață îndelungată, cununa cea neveștejită a măririi. Învrednicește-i pe dânșii a-și vedea fii fiilor lor. Păzește viața lor fără bântuială. Și le dă lor din roua cerului de sus și din belșugul pământului. Umple casele lor de grâu, de vin, de untdelemn și toată bunătatea, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tăi aceștia Viorel și Cella, pe care ai binevoit a-i însoți unul cu altul, păzește-i în pace și bună înțelegere. Arată nunta lor cinstită, ferește patul lor neîntinat. Binevoiește să-și petreacă viața lor fără prihană. Și-i învrednicește pe dânșii să ajungă bătrâneți fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că tu ești Dumnezeul nostru, dumnezeu care miluiești și mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tranșa cu bâta ori pistolul. Au urmat nenumărate șicane, chiar înfruntări fizice între el și tinerii arhangheli, care culminaseră cu amenințarea aproape materializată că va fi dat afară din școală, lucruri de care nu era străin Iorgu. Marius nu-l învrednicește cu nici o privire pe fostul său coleg de studenție. Continuă să fumeze calm, dar pentru o fracțiune de secundă ochii îi sticlesc periculos. Cu acel instinct specific al femeilor Smaranda simte tensiunea bărbatului, perfect camuflată de altfel sub o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un zâmbet gol pe fața palidă: Putem să punem gloanțelor fundițe roșii? Ce este cu el, sergent? Nervii. Oboseală de război. A, da...răspunde indiferent căpitanul neamț. Leutnant Janke! Herr Hauptmann! Preia acești prizonieri. Jawohl. Fără să-i mai învrednicească cu vreo privire, căpitanul se îndreaptă către treptele ce duc la subsol. Știe ce face, dovadă că nu are nici cea mai mică ezitare în găsirea drumului. Se oprește în fața unui mic seif din fontă răsturnat pe spate. Cercul rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altă paranteză): asta cu ridicatul semnelor de întrebare sună atât de fals încât mă pune serios pe gânduri. Ca și cum n-aș fi avut ceva mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era un bebeluș. Îl chema Mircea. Și era fratele meu. Fratele meu Mircea, chiar așa bebeluș cum era, l-a justificat de-a binelea pe nenea ăla. Dacă până atunci nu se învrednicise deloc să-mi demonstreze că are vreun rost în apartamentul nostru patruzeci cu patru camere de la etajul patru, dintr-odată a devenit un personaj cu puteri depline. Era tatăl fratelui meu. Și, de parcă asta ar fi presupus te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
răvăși comorile, era gata oricând să-și lipească urechea de asfalt ca să ne vestească sosirea lui Winnetou, nu dădea doi bani pe discurile cu Neghiniță și Harap Alb, în schimb, era pregătit să jure credință veșnică celui ce se va învrednici să-i devină frate de cruce. Într-un fel sau altul, eu mă învrednicisem. E adevărat că poziția de ofsaid mă lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sosirea lui Winnetou, nu dădea doi bani pe discurile cu Neghiniță și Harap Alb, în schimb, era pregătit să jure credință veșnică celui ce se va învrednici să-i devină frate de cruce. Într-un fel sau altul, eu mă învrednicisem. E adevărat că poziția de ofsaid mă lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el. și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, și le-au dat drumul. 41. Ei au plecat dinaintea Soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți, pentru Numele Lui. 42. și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni, și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos. $6 1. În zilele acelea, cînd s-a înmulțit numărul ucenicilor, Evreii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
să fie, o taină... așa-i orânduit, cu desăvârșită înțelepciune de Cel de Sus !... Sunt lucruri pe care omul e bine să nu le știe. Și-i bine așa, să nu le știe. Oare, astfel nu se răspunde la întrebare ?!... învrednicește, Doamne, inima mea ca să pot vedea binele și răul” cită el din Înțelepciunea lui Solomon. Și, din nou un val de tristețe îi cuprinse sufletul. Singur, cu sine, își revărsă lacrimi de recunoștință, Celui care ne dă și mâhnirile și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Octav. După 43 de ani de matrimoniu exemplar, preafericitul Octav Bjoza are, nici vorbă, temei să rostească fraza optimistă „Suntem și vom rămâne Împreună până la capăt”. Așa să le ajute Dumnezeu! Poate că vreunul dintre nepoți, probabil Diana, se va Învrednici să perpetueze amintirea dragostei pilduitoare a strașnicilor săi bunici prin scrierea și publicarea unei nuvele sau chiar a unui roman cu titlul „Carmen Sireteanu”. Binecuvântează, Doamne, cu mulțimea darurilor Tale pe toate româncele care, În condițiile cele mai grele, și-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cel mai frumos, totodată purificator, și nu văd altă cinste mai de preț decât aceea de a ne da viața trupească Întru izbăvirea Țării și a poporului nostru de cea mai Îndelungată și mai cumplită tiranie. Numai astfel ne-am Învrednici cu prisosință de cel mai Înalt titlu cetățenesc, acela de autentic patriot. Deși sînt ferm Încredințat că am fost destul de explicit, totuși voi accentua, spunînd că un adevărat patriot nu este cetățeanul care, posedând din belșug darul vorbirii, se arată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
C. Prack) am scris mai mult despre ai mei și, mai ales, despre fosta-mi soție CHIRA, căreia i-am dedicat volumul de eseuri „Trei teme literare”. În Încheierea acestui Început de Cronică, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a Învrednicit s-o scriu pentru perioada cuprinsă Între 1870 (anul nașterii lui Iancu D. Derdena) și 2000 (când vede lumina zilei Andrew Phillip R. I. Derdena). Îndeamnă-i, Te rog, Doamne, pe toți urmașii mei ca să continue, neîncetat, Cronica neamului Derdena
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și reflecțiile despre Bach, Oratoriul Patimilor după Matei și partitele și sonatele pentru vioară solo. Un extras din poezia lui Paul Celan încheie romanul, ce-mi amintește pe alocuri de scrierea unui Aharon Appelfeld. Poate o editură românească se va învrednici să-l traducă. Pentru cei curioși, romanul există și pe Internet ca e-book, informațiile despre el fiind disponibile la adresa www.simonsays.com. *Eugene Drucker, The Savior. A Novel. New York, London, Simon & Schuster, 2007, 208 p. FILM Iulia BLAGA Aleargă, Bourne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
lăuda că e fericit și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului". Și apoi, tu nu pui în cântar mare mila Domnului, care și de șapte ori șapte de vom greși ne va învrednici cu milostivirea lui? Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făceai dintotdeauna. Din acest punct de vedere, Monica respectă regula: face mereu ceva și are mereu ce face. Până seara târziu lucrează în vederea editării Jurnalului pe care îl ține de 20 de ani: taie, corectează, își amintește. Frumos este că învrednicindu-se să țină acest Jurnal ne salvează și nouă, celorlalți, netrebnicilor care n-am făcut-o, viețile. Citindu-i paginile din '81-'82, aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur și simplu din viața mea: când am ajuns la Paris
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Înconjurat de servitori. După marea păruială de la Chosica, Nilda și Vilma se Înțelegeau de minune; totuși, el observă că În dimineața aceea ceva nu era În ordine. Sălbatica se uita prea mult la ea, iar metisa din Puquio n-o Învrednicea nici măcar cu o privire. Apariția lui Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit bine pe King, nord-americanul și pe urmă pe Rafaelito Lastarria, care intrase pe atunci Într-a treia primară; nu-l saluta și nici nu-l Învrednicea măcar cu o privire pe vărul lui, Julius, iar Julius adăugase Încă o Ave Maria la rugăciunile pe care le spunea Înainte de culcare. Arzubiaga era alb, dar foarte oacheș, era puternic și stătea de vorbă cu toți. Nu-ți cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-o să-mi placă?... ceva nou Întotdeauna... fiindcă tu cîștigi Întotdeauna... tu găsești Întotdeauna cîte un cuvînt nou. De ce te ștergi acum cu șervetul la gură și nu mă Învrednicești măcar cu o privire? De ce-l chemi pe Daniel și-i ceri felul doi și vin și cît mai repede? Ascultă, au nevoie de o primă. De bani. Și dacă aș putea... Lasă-mă să termin... niciodată nu mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmau jocul. Boteanu, văzîndu-l că pleacă, făcu doi pași, fără să-și dea seama dacă vrea să-l oprească sau numai să-l petreacă până la poartă. În prag se răzgândi de tot, se închină și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a mesei. Reacția ei îl indispuse pe comandantul secund. ― Regret că sinteticii îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decapiteze pe Hudson. Ochii comtehului ieșiseră din orbite. Era în pragul nebuniei și abia-l recunoscu pe sergent. Nu-i mai ardea de glume. Făcuse el pe fanfaronul, dar îi trecuse. Era înnebunit de spaimă și nici nu se mai învrednicea s-o ascundă. ― Suntem pierduți! O să crăpăm cu toții aici! Apone îi întinse încărcătorul, pe care îl insera în pușcă încercând să privească în toate părțile de-odată. ― Ți-e mai bine? îl întrebă Apone. ― Aha. Sigur, sigur! (Cu mare ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mărite vistiernice Ximachi! Dintre toate părțile trupului pe care Domnul Dumnezeu mi le-a îngăduit să le am, cel mai mult îmi blestem urechile. Aceste zgârciuri cernite ce de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că sunt înconjurată mai mult de cei plecați dincolo, de sufletele lor, decât de oameni. Dacă vrei să nu existe limite și ascunzișuri în tot ce îți voi spune trebuie să accepți că numai voia Celui de Sus m-a învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut" (Matei, 25, 35-40). Scriptura nu ne dă nici un detaliu asupra înfățișării lui Iisus Hristos, însă cei ce s-au învrednicit de vederea Sa cu ochii minții au lăsat în scris ceea ce au văzut și au simțit. Chipul Mântuitorului a fost întrezărit, de cei curați cu inima și înainte de întruparea Lui, deci în Vechiul Testament. Astfel, Psalmistul care se ruga atât de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]