9,251 matches
-
cu o păpușă sau cu o minge, și aceste obiecte devin astfel foarte prețioase. Dacă vrea cineva să le ieie, copiii plâng, pentru că numai ei înțeleg valoarea lucrurilor. ACARUL: Da, ei au noroc! (Se stinge ecranul, lumină scăzută în scenă.) ȘARPELE: Ți-a plăcut oaspetele meu? MICUL PRINȚ: Nu știu. Mi s-a părut singur. ȘARPELE: Toți suntem singuri. MICUL PRINȚ: Toți cei din colecția ta de umbre au fost ca acesta? ȘARPELE: Nu, fiecare se deosebea de alții în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vrea cineva să le ieie, copiii plâng, pentru că numai ei înțeleg valoarea lucrurilor. ACARUL: Da, ei au noroc! (Se stinge ecranul, lumină scăzută în scenă.) ȘARPELE: Ți-a plăcut oaspetele meu? MICUL PRINȚ: Nu știu. Mi s-a părut singur. ȘARPELE: Toți suntem singuri. MICUL PRINȚ: Toți cei din colecția ta de umbre au fost ca acesta? ȘARPELE: Nu, fiecare se deosebea de alții în felul lui. Dar acum sunt la fel. MICUL PRINȚ: Atunci nu mi se pare că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noroc! (Se stinge ecranul, lumină scăzută în scenă.) ȘARPELE: Ți-a plăcut oaspetele meu? MICUL PRINȚ: Nu știu. Mi s-a părut singur. ȘARPELE: Toți suntem singuri. MICUL PRINȚ: Toți cei din colecția ta de umbre au fost ca acesta? ȘARPELE: Nu, fiecare se deosebea de alții în felul lui. Dar acum sunt la fel. MICUL PRINȚ: Atunci nu mi se pare că ești chiar așa de puternic. Era mai bine să-i lași să fie ca mai înainte. Numai fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
felul lui. Dar acum sunt la fel. MICUL PRINȚ: Atunci nu mi se pare că ești chiar așa de puternic. Era mai bine să-i lași să fie ca mai înainte. Numai fiind noi înșine avem un rost în lume. ȘARPELE: Sunt puternic! Oamenii sunt meschini. Când mă supăr, pe acela pe care-l ating, ți-am spus, îl ofer neantului. Tu însă ești nevinovat și vii de pe o stea. Mi-e milă de tine, ești atât de plăpând pe Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te ajut într-o zi, când o să-ți fie dor de planeta ta. Aș putea... Dacă ai să vrei, mă chemi, și eu vin. MICUL PRINȚ: Am înțeles prea bine. Am să mă gândesc. Dar de ce vorbești mereu în enigme? ȘARPELE: Pentru că eu le dezleg pe toate. Acum îndepărtează-te. Se face noapte și trebuie să ies la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine noaptea asta. E o întâlnire importantă? MICUL PRINȚ: Da, poate am noroc. Mâine se împlinește anul... E o întâlnire hotărâtă mai de mult... (Pleacă. Omul se culcă.) ( Scade lumina, se aprinde ecranul. Micul Prinț vine spre locul întâlnirii cu Șarpele, care apare deasupra stâncii. Vocile celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise vremea. MICUL PRINȚ: Acum a venit. Vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mult... (Pleacă. Omul se culcă.) ( Scade lumina, se aprinde ecranul. Micul Prinț vine spre locul întâlnirii cu Șarpele, care apare deasupra stâncii. Vocile celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise vremea. MICUL PRINȚ: Acum a venit. Vreau să mă întorc acasă, la Floarea mea. ȘARPELE: Mâine e un an de când ai sosit. Vino mâine seară. MICUL PRINȚ: N-o să dureze mult? ȘARPELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise vremea. MICUL PRINȚ: Acum a venit. Vreau să mă întorc acasă, la Floarea mea. ȘARPELE: Mâine e un an de când ai sosit. Vino mâine seară. MICUL PRINȚ: N-o să dureze mult? ȘARPELE: Nici 30 de secunde. MICUL PRINȚ: Bine. Mâine seară ne întâlnim. Mă așteaptă Floarea. Eu sunt răspunzător de floarea mea... (Se stinge ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise vremea. MICUL PRINȚ: Acum a venit. Vreau să mă întorc acasă, la Floarea mea. ȘARPELE: Mâine e un an de când ai sosit. Vino mâine seară. MICUL PRINȚ: N-o să dureze mult? ȘARPELE: Nici 30 de secunde. MICUL PRINȚ: Bine. Mâine seară ne întâlnim. Mă așteaptă Floarea. Eu sunt răspunzător de floarea mea... (Se stinge ecranul, crește lumina. E dimineață, și Omul meșterește la avion fredonând, bine dispus. Din dreapta vine Micul Prinț.) MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voi avea 500 de milioane de fântâni. Rămâi cu bine. Asta e tot! (Crește fondul muzical, lumina scade, treptat, total. La fel și fondul muzical. Lumina va crește din nou, același decor, dar fără avion. Pe stâncile pitice, vizibil parțial Șarpele.) OMUL (vine din dreapta. Când se apropie de centrul scenei, Șarpele pleacă foarte încet. Omul caută cu privirea ceva, se întoarce spre sală) Am revenit aici după șase ani. Totul e neschimbat. În pustiu, decorul se schimbă foarte greu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta e tot! (Crește fondul muzical, lumina scade, treptat, total. La fel și fondul muzical. Lumina va crește din nou, același decor, dar fără avion. Pe stâncile pitice, vizibil parțial Șarpele.) OMUL (vine din dreapta. Când se apropie de centrul scenei, Șarpele pleacă foarte încet. Omul caută cu privirea ceva, se întoarce spre sală) Am revenit aici după șase ani. Totul e neschimbat. În pustiu, decorul se schimbă foarte greu. M-am gândit între timp de multe ori: Ce-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful postului de miliție din comună! Ai băgat la cap? Am priceput
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ziua aceea am stat ca popândăii... Dinspre Poiana se auzeau - din când în când - rafale de arme automate. Pentru noi cei trecuți prin celălalt război asta însemna liniște. Pentru novici era o groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine. Ca un făcut, însă, pe nesimțite a venit înserarea... Și odată cu ea și despărțirea de Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-ar fi petrecut ieri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Te-am născut la opt luni de la căsătorie. I s-a spus la spital că se mai nasc unii copii și înainte de soroc. Aceasta a fost taina mea, care acum e și a ta. Poate vreodată l-o fi mușcat șarpele îndoielii, că de fapt erau opt luni nu șapte cum îl asiguraseră doctorii că se mai întâmplă, dar n-a scos o vorbă niciodată. Și vezi cât te iubește! Au început amândouă să plângă. Mamă, mamă, cu ce grea suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu zi a pacienților dobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi, cu toții sunt gata oricând să se muște între ei, am început să fac anumite lucruri bine gândite și să spun anumite vorbe cu mult meșteșug ticluite, toate doar în numele sfânt al unității ce doream
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de legume, din producție proprie, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă În zadar să se deprindă cu această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei. (Luca1, 48-49) Făcusem o pauză, după care continuasem: - Iar dacă mai citim că despre ea s-a spus că va fi acea femeie-fecioară, care va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3, 15), iar Isaia (7, 14) a proorocit că va fi acea fecioară care va naște pe Emanuel-Dumnezeu, iar Ieremia (31, 21-23) că ea va fi mijlocitoare a intrării Mântuitorului în lume, cum putem spune că ea ar fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mâinile doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îmi confirmă că vine dintr-o altă realitate, cu viață mai puțină, clipește, da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare de șerpi, îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o altă realitate, cu viață mai puțină, clipește, da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare de șerpi, îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare de șerpi, îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu sunt o fire prietenoasă, nu-mi plăcea să mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]