198,887 matches
-
efortul cotidian de “depistare” (și degustare) a țuicii și rachiului, Plătică senior nu mai are răgazul să se ocupe de fiu, Plătică Dan Sorin (9 ani, clasa a IV-a, nota 7 la purtare), care își face de cap la școală. În spiritul valorilor tovărășești ale “depistării” reciproce, familia avortonilor socialismului se completează astfel cu micul delator al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și indisciplina turnînd colegi nevinovați “tovarășei învățătoare”: “Iar eu încerc s-o ajut, să-i
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
în Ziua literară În primul număr pe 2004 din Ziua Literar|, excelente interviuri ale dnei Iolanda Malamen continuă cu acela acordat de dl Tudor Țopa. Puțin cunoscut, din păcate, ca prozator, Tudor Țopa a fost afiliat oarecum abuziv de critici „Școlii de la Tîrgoviște”. După propria mărturisire, dl Țopa n-a fost decaît o singură dată în viață în orașul de care-i este legat numele. Cu M. H. Simionescu, C. Olăreanu și Radu Petrescu s-a împrietenit întîmplător. Primii doi solicitaseră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
s-a împrietenit întîmplător. Primii doi solicitaseră Jurnalul lui Jules Renard de la Biblioteca Nicolae Bălcescu (așezămîntul Brătianu de azi), unde dl Țopa lucra. Îi știa din facultate, dar nu-și închipuise că le va deveni amic. De afilierea lui la „Școala de la Tîrgoviște” a aflat din articolul lui Dan Culcer din Vatra! Dl Țopa a fost publicat în România literară, pe două pagini de revistă, cu un fragment din Încercarea scriitorului (1975), jurnalul editat de Cartea Românească, după ce fusese refuzat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
trecutului (pe cine mai interesează azi Securitatea? de ce să nu privim inainte? etc), nu putem decît să recomandăm tinerilor și educatorilor lor exact contrariul. Gulagul românesc trebuie cunoscut pentru ca să nu se mai poate repeta. Și dacă e drept ca la școală să se învețe despre Holocaust, e drept să se învețe și despre Sighet, Aiud, Gherla, Pitești, Jilava, Capul Midia și celelalte oribile locuri de detenție și moarte. Citiți Memoria! * PAradigma (nr. 12, dec. 2003) îl evocă, în editorialul semnat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
textele maioresciene, nu cu prejudecățile noastre. Din chiar discriminarea din finalul pasajului citat, se poate deduce acest răspuns: nu principiile democratice sînt neplăcute de Maiorescu, ci felul în care ele s-au întrupat în instituțiile românești de după divanurile ad-hoc. Acestea (școala, Academia și celelalte „asociațiuni” culturale, nota bene! la care Maiorescu atașează abia în final Constituția și circularele ministeriale) sînt adevăratele forme goale. Maiorescu a fost apoi acuzat că dorește să le distrugă, în loc să accepte ca inevitabilă umplerea lor de un
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
răstălmăcite (și aproape exclusiv citate) sînt acelea în care Maiorescu socotește forma fără fond pernicioasă (și, oare, nu este? nu ne convingem astăzi, ca și după 1918, de pericolele ei?) și crede că „este mai bine să nu facem o școală deloc decît să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decît să o facem lipsită de artă frumoasă...” etc. De aici ideea că Maiorescu a cerut abandonarea formelor goale. Nu numai că remarcile lui nu
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
acelea în care Maiorescu socotește forma fără fond pernicioasă (și, oare, nu este? nu ne convingem astăzi, ca și după 1918, de pericolele ei?) și crede că „este mai bine să nu facem o școală deloc decît să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decît să o facem lipsită de artă frumoasă...” etc. De aici ideea că Maiorescu a cerut abandonarea formelor goale. Nu numai că remarcile lui nu trebuie luate în acest sens („ar
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
în siajul ideologic al unei anume strategii politice, prin coerența logică a argumentației, dar și prin subtila manipulare a surselor teoretice ori statistice, într-un stil strălucitor, impregnat cu maliție, ironie sau chiar aroganță. Nu valoarea literară a eseului, tipică „școlii franceze”, este totuși cea care ne preocupă, cât întemeierea demersului, valabilitatea lui. Pentru că Emmanuel Todd ajunge la concluzia „inutilității Americii” după un excurs istoric, o analiză economică și o prospecție demografică ce par corecte, la obiect, făcând previzibil inevitabilul eșec
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
Oradea sau la Satu Mare și viceversa, prilej cu care muzeele tind să se intoxice cu propriul lor triumf, pe piața de artă lucrurile sunt aduse brusc la scara lor adevărată. În București și în împrejurimi interbelicul transilvănean este asociat mecanic școlii maghiare și are în mod strict atîta căutare cîte șanse are de a fi repatriat profitabil, iar în spațiul bănățeano-transilvănean, cu excepția cîtorva nume legendare, pictura sudică nu are nici o trecere. Această situație aberantă a dus la consecințe cel puțin la fel de
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
cultivați prozatori români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor interbelice, pentru care literatura este mai mult decît o artă, un mod de existență. Constantin Țoiu, Memorii din cînd în cînd, Editura Cartea Românească, București, 2003, 380 pag., 100 000 lei.
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
fel de copil minune al versului românesc. În perioada războiului lucrează ca redactor la Gazeta Transilvaniei din Brașov, colaborînd în paralel și la publicații precum Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Cuvîntul literar, Luceafărul, Ardealul. În anii 1945-1946 predă la Școala Normală din Năsăud. Dar, în deceniile postbelice, traseul i s-a frînt. De la Năsăud, Brașov și București (unde și-a făcut studiile universitare) a ajuns în detenție politică pentru patru ani (ca fost membru al PNȚ e trimis la muncă
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
sărbători, lăsînd Bucureștiul blocat de Crăciun au stîrnit zîzanie între prefectul Ovidiu Grecea și doi dintre primarii de sector aflăm din ADEV|RUL: “Primarii Onțanu și Darabont s-au supărat pe prefectul al Capitalei. Deszăpezirea nu e Carnavalul de la Rio. Școala de samba nu scoate Bucureștiul de sub nămeți!” au replicat cei doi primari amenințării prefectului că pune Parchetul pe urmele lor, dacă se repetă haosul de sărbători în circulația din Capitală. * “La an nou, scumpiri noi. Energia, gazele și benzina deschid
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
s-a ales și de ea, binecuvîntata, cea în formă de/ cruce!...),/ gura plină de cuvinte aiurea,/ creierul (în care tocmai a sucombat iarăși visul despre/ limba ideală) și tot felul de organe sîngerînde cărora/ nu le știu numele, în școală am avut notă mică la anatomie” (noaptea dimineața cimitir de zei). O tentativă de recuperare ontologică, de restaurare a omului zdrobit în impactul cu introspecția implacabilă, reprezintă, la rîndul său, un eșec. Rezultă o făptură compusă din surogate, o însumare
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
George Banu La începutul acestei luni se împlinesc cinci ani de cînd s-a stins din viață marele regizor, teoretician, întemeietor de școală și de direcție în teatrul european și nu numai, JERZY GROTOWSKI. Un nume care a însemnat mai mult decît un stil de a gîndi și de a face teatru, de a cerceta și de a studia jocul actorului, toate valențele
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am recitit articolul și sunt uimit, din contră, de cât de reținut am fost în exprimare! Nici măcar pasajul care
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
plăcerea de a nu mai vorbi în numele meu. Și, te rog, nu fi atât de sarcastică. Doctore Feitelzohn, nu e o știre prea bună și nu vreau să ajungă la Celia. Cel puțin deocamdată. Șoșa e o fată sărmană, fără școală. O iubeam când eram copil și n-am putut-o niciodată uita. Eram sigur că a murit, dar am regăsit-o - mulțumită lui Betty, de fapt. - Nu am fost sarcastică. Am crezut-o foarte serios, încercă Betty să se apere
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
în două fraze. Pentru că mă tem că termenul subcultură încă n-a fost definit destul de clar. Așa încît mă văd nevoit să schițez o istorie a noțiunii. La origine, conceptul de subcultură a apărut în sociologie; a fost propus de Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de paradigmă, în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
a fost propus de Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de paradigmă, în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la această schimbare de paradigmă? - Faptul că sociologia funcțională clasică, preocupată exclusiv de a delimita ce e funcțional de ce e disfuncțional (cu nuanțele de rigoare în evaluare, bineînțeles) nu
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
în afară” sau mai degrabă „înăuntru”. - Revenind la educație... - Evident că educația e necesară, dar este și o chestiune de putere. Pentru că educația înseamnă să-i disciplinezi pe oameni, să-i faci apți pentru ceea ce așteaptă societatea de la ei. Nici o școală, în sine, nu este ceva care să aparțină subculturii, chiar dacă există și astfel de școli. Din momentul în care apar și alte propuneri educaționale, intervine contraregula, care spune: felul în care ne educăm tineretul e departe de a fi optim
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
este și o chestiune de putere. Pentru că educația înseamnă să-i disciplinezi pe oameni, să-i faci apți pentru ceea ce așteaptă societatea de la ei. Nici o școală, în sine, nu este ceva care să aparțină subculturii, chiar dacă există și astfel de școli. Din momentul în care apar și alte propuneri educaționale, intervine contraregula, care spune: felul în care ne educăm tineretul e departe de a fi optim, uneori este chiar contraproductiv. Dacă adopți o asemenea poziție, te situezi într-un fel de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
a fi optim, uneori este chiar contraproductiv. Dacă adopți o asemenea poziție, te situezi într-un fel de coridor subcultural, pentru că începi să pui la îndoială - și chiar să contești - sistemul. De pildă, chiar au existat, în anii ’60, niște școli pentru copiii mici, numite Kinderladenbewegungen, un fel de grădinițe alternative, ceea ce arată că există, chiar și la acest nivel, modele diferite de educație și învățămînt - mai „conviviale”, mai „umaniste” decît cele oficiale. Ca să nu mai pomenim de universitățile alternative... - Ce
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
faptul că un asemenea fenomen există. Și faptul că oameni diferiți au cerințe diferite. Ca întotdeauna și ca peste tot, unii încearcă să păstreze vechiul sistem, iar alții se străduiesc să impună un altul. Nu mă refer aici numai la școli în sensul „fizic”, „material” al cuvîntului; este și o chestiune de concepție. În acest sens, Franco Paolo Freire a propus conceptul de „educație liberă, liberală”, mai potrivit, cred, pentru țările din lumea a treia. Freire provine din America Latină, unde o
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
și funcționau bine. Apoi acestea au intrat în declin și au început să înghită din ce în ce mai mulți bani și resurse de toate felurile și să funcționeze din ce în ce mai prost. Poate că teoria lui Illich e puțin forțată, pentru că încă avem nevoie de școli, care să-i educe pe oameni pentru nevoile vieții noastre invadate de tehnică... Deci legătura dintre educație și subcultură este extrem de complexă și am putea glosa la nesfîrșit. - Am lăsat special pentru final o întrebare la care mi se pare
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
a lungul unui secol, al XX-lea. Întemeietorul „dinastiei Ciorăneștilor” este Ion Ciorănescu, învățător de țară, cu o temeinică pregătire în Germania, unde fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, reformatorul învățământului românesc modern, căruia i se datorează dezvoltarea rețelelor de școli din România, primele programe didactice coerente și primele manuale alternative. Învățător la Moroeni (Dâmbovița) Ion Ciorănescu, în același timp scrie și publică la „Albina”, „Lamura”, „Tribuna învățătorului”. Pentru calitățile lui profesionale, deja remarcate, ajunge inspector școlar general în Ministerul Instrucțiunii
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Nicolae, matematician distins, apreciat de marii savanți și dascăli Pompei, Țițeica, Onicescu, își trece doctoratul la Paris. La întoarcere, este numit șef de catedră la Institutul Politehnic din București; concomitent, predă matematicile la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și la Școala Superioară de Război, alături de profesori celebri, ca N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]