975 matches
-
a obstacolului, doi dintre bărbați îl reținură pe cel de-al treilea pentru a-i permite robotului să împingă placa de metal cu o lovitură de picior. Calea era liberă. Interiorul aparatului era întunecat și tăcut. Un cablu de arîmare șerpuia pe jos și se întrerupea lângă ușa externă: extremitatea fusese ciopârțită. Apoi zăriră o luminiță slabă în apropierea postului de pilotaj, de care se apropiară. Erau ochiurile luminoase interne ale unui cheson criogenie. Oaspeții schimbară câteva priviri înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deschiși, dacă mă întrebați pe mine. În casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scara pe care prințul dăduse buzna în fugă, de sub bolta porții, ducea în coridoarele de la parter și etajul întâi, de-a lungul cărora erau amplasate camerele hotelului. Această scară, ca la toate clădirile vechi, era din piatră, întunecoasă, îngustă și șerpuia împrejurul unui stâlp gros din piatră. Pe primul palier, în acest stâlp, era o adâncitură, un fel de nișă, nu mai lată de un pas și de cel mult o jumătate de pas în adâncime. Însă un om ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început să urmărească târâtoarea, dar erau mai calmi decât mine și nici măcar nu le era frică. Dar n-au prins-o. Deodată reptila a ieșit din nou; se târa de data asta foarte încet și parcă având o intenție anume, șerpuind ușor, ceea ce era și mai dezgustător, înaintând iarăși în diagonala camerei, spre ușă. În momentul acesta mama mea a deschis ușa și a strigat-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit acum cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înălțare spirituală? Aceste întrebări se rostesc de obicei la răspântii ale istoriei umane. E limpede că, odată cu apariția și dezvoltarea explozivă și parcă puțin nestăpânită a computerului, un nou drum se deschide pentru omenire. E un drum ce crește și șerpuiește din celelalte ce străbat civilizația umană. Limbajul calculatorului e de fapt, într o bună măsură, o translație într-un câmp nou al scrisului, o continuitate cu valori schimbate și conviețuire de valori vechi și noi. Istoria omenirii e presărată de
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
semn că de-a lungul anilor au existat și motive care să impună această rigidizare și consolidare. Biserica Sfinții Voievozi-Roșca, cu iz patriarhal și nostalgie, se încadrează armonios în ansamblul zonei. 50. BISERICA VULPE Pe strada Sărărie, care urcă destul de șerpuit spre partea de nord-vest a orașului, se află un sfânt locaș bisericesc cunoscut sub numele de Biserica Vulpe sau Biserica Vulpii și, care își sărbătorește hramul de ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august), dar și de ziua Sfântului Antonie cel
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
pe tot terenul, pe perechi, încercări de depășire a coechipierului prin fente executate cu corpul; 81. jucătorii așezați în coloană câte unul, la distanță de un metru între ei, alergare ușoară. Primul jucător execută întoarceri de 180 grade și alergare șerpuită printre ceilalți jucători care termină execuția se va așeza la sfârșitul șirului; 82. jucătorii dispuși în coloană câte unul, se deplasează (din mers, alergare ușoară, alergare de viteză) spre un jalon oscilant (dreapta - stânga) încercând să se strecoare pe lângă el
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
pe prietenul ei soarele să iasă din ascunzătoare. De bucurie, soarele râde, dansează și cântă învăluind cu razele lui tot pământul. Sub strălucirea caldă a soarelui plapuma de zăpadă începe să se topească. Iar pârâiașele eliberate de haina de gheață șerpuiesc cristaline sărind din piatră în piatră, ducând într-un vesel clipocit, vestea: ”E primăvară, e primăvară.” De sub ultimele petice de zăpadă, apare cu clopoțelul său alb, gingaș, un alt sol al primăverii - ghiocelul care se pare că vestește-n toată
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
a tuturor pentru venirea primăverii. In aer ciocârlia cântă, pe casă rândunele care au venit la cuiburile lor, iar în păduri roi de păsărele. Păsărelele chemate de zâna lor cea bună - Primăvara, ciripesc, se joacă precum niște veseli copilași. Izvoarele șerpuiesc cristalin, sărind din piatră-n piatră, printre stânci, grăbindu-se să povestească frumusețea primăverii. Intreaga natură este mângâiată de razele aurite ale soarelui și răsună de vesele cântări. Dar din când in când mai apare câte un nor mic și
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
o învârtire rapidă. JOCUL DIN OAȘ- joc specific Țării Oașului, cu mișcări verticale, pași simpli, accentuați. Caracteristicile sunt “țipuriturile” sau strigăturile cântate. SÂRBA- joc răspândit în toată țara. Formația este în semicerc, cu brațele pe umerii vecinului, iar desfășurarea este șerpuită sau în spirală. TREI PĂZEȘTE- joc oltenesc care se dansează la nuntă mai mult de către bărbați. Dansatorii așezați în semicerc sau în linie, ținându-se de brâu, execută mișcări diverse în timp allegro. ȚARINA- joc de perechi din munții Apuseni
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
ale înălțimi pe care se înalță castelul. Ei se lovesc apoi de prima incinlă, formată dintr-un șanț foarte lat plin de apă și săpat la picioaielc unui foarte gros zid prevăzut cu turnulețe și o curtină, în vîrul căreia șerpuiește drumul de gardă. Unica ieșire care străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le căutăm imboldul din interiorul organismului, în structura intimă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
celui de-al Doilea Război Mondial și ele nu sunt comode în optica israeliană. Se poate înțelege refuzul Israelului de a abandona parte din acest teritoriu, punându-l astfel la cheremul artileriei dușmanilor săi. Eu însumi am străbătut drumul care șerpuiește paralel cu frontiera. Dacă vor avea loc negocieri, părților interesate li se va oferi posibilitatea de a ajunge de comun acord la modificări ușoare ale frontierei. În paralel va fi nevoie de un un aranjament privitor la un statut special
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu mai știe cine l-a pocnit, dar la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani un punctuleț, nu mai mare decît o părere, dădea impresia că se mișcă pe acel drum înspre satul Mitoc. Drumul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
joace și rolul de Satana... Dintr-ațîția s-o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede în apa sărată a mării. Mai întîrzie și el intrarea în anonimat. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuvîntul părintelui și mîngîierea vorbelor sale îmi alungă oboseala. Părintele mă îmbrățișează și refuză să-i sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat puțin românește. Părăsesc Sant'Oreste, fericit că am asistat la procesiunea Sfînta Cruce. Mașina șerpuiește pe munte ca să coboare în vale, iar eu tac și las gîndurile să se întoarcă acasă, să mă ducă printre ai mei. Deși mă simt și aici printre ai mei. Știți, chestia cu Traian și Decebal. Iubesc locurile lui Traian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Coaste uscate hrănesc măslinii ca printr-un miracol. Acolo unde totul arde, unde apa este un miraj, măslinul adună, din locuri doar de el știute, puțină umezeală. Versanți arși de incendii devastatoare stau mărturie mută a unor dureri trecute. Șoseaua șerpuiește cu nonșalanță printre munți de stîncă, printre sate de-o vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de autocare și mașini din toată lumea, venite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Așa au dispărut sate, cu sufletul lor cu tot, și ogoare. Sper ca șoarecii să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful care s’o boteze... Dar se vor găsi oamenii care să reînnoade vechea tradiție, după ce În loc de grâu au făcut ciment? Vor putea plutele să treacă peste cascadă? „Puls 120“, 15
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a-ți prelungi starea de beatitudine. Când a luat-o pe strada dinspre mare, am pierdut vraja luminilor; în schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un vapor de cursă lungă și el iluminat puternic. Trenulețul nostru șerpuia printre două insule de lumini: una mare a orașului, alta mignionă a vaporului. Ce frumos arată orașul noaptea!a exclamat janeta. Toate orașele au o altă față în timpul nopții. Dar aici a fost totul deosebit. Nu ți-a plăcut? Cum
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
greu și am ieșit din incinta mănăstirii coborând pe scările pe care venisem, cu atâta pace în suflet ce ne stimula la admirarea panoramei care se afla în fața noastră: Stâncile apropiate cu prăpăstiile lor, șirurile de munți mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor ce mângâia în trecrea lui vârful vreunei stânci din pădurea de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
poligrafice, alimentare, dar și de biciclete. Fiindcă în puține țări din lume ciclismul se practică într-o astfel de proporție de masă, de locuitori de toate vârstele și profesiile, ca în Suedia. De aceea, alături de șoselele ultramoderne, netede ca oglinda, șerpuiesc în paralel alei largi, impecabil asfaltate și marcate pentru cicliști, în ambele sensuri, aglomerate, circulate în toate anotimpurile, mai puțin iarna, deși chiar și atunci ele sunt la scurte intervale curățate. Când revin în vila Gertrudei, ea mă întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]