1,010 matches
-
început să urmărească târâtoarea, dar erau mai calmi decât mine și nici măcar nu le era frică. Dar n-au prins-o. Deodată reptila a ieșit din nou; se târa de data asta foarte încet și parcă având o intenție anume, șerpuind ușor, ceea ce era și mai dezgustător, înaintând iarăși în diagonala camerei, spre ușă. În momentul acesta mama mea a deschis ușa și a strigat-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit acum cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin automatismul intereselor. Pe când Franța s-a definit în lume și a luat conștiință de sine într-o Revoluție care a costat-o atâta sânge și în atâtea războaie inutile, Anglia și-a croit un destin prin împrejurări, și-a șerpuit soarta printre contingențe și nu s-a afirmat direct, irevocabil, mesianic. Ea a cucerit universul fără a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare, dar n-a imprimat nici un ethos, nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vărsarea sa în golful Mexic, reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul Louisiana. Expediția s-a sfârșit tragic, fiind împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia sa; se spune că în timpul sclaviei, un negru se putea pomeni cu tot teritoriul dimprejur, din Missouri, unde era sclavaj, în Illinois, fără sclavaj, devenind liber
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede statuia unei femei cu pieptul gol, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea Cernei este un prilej de popas și de încântare. Cât cuprinzi cu ochii, în depărtare, șerpuind printre munți, Cerna curge grăbită când prin pajiști înflorite, când prin tinere lunci străjuite de fagi și mesteceni, aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în toată transparența unei palete multicolore, zbura prin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o priveliște mai frumoasă decât imaginea pe care o oferă ochiului călătorului orașul Huși. Cine sosește la Huși cu trenul este încântat de frumosul peisaj ce i se oferă de o parte și de alta a liniei ferate care coboară șerpuind de-a lungul a 6 Km în jurul dealului Dobrina. De o parte și de alta a liniei ferate se întind vii care, așezate în trepte, formează o scară ce suie pe dealul Dobrina și livezi care au luat locul pădurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pasă? Am vreme destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe una dintre pietre, fiți puternici, credincioși părinți, nu există om mai presus de moarte. Când ajungem în nord, lumina devine tot mai delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a obstacolului, doi dintre bărbați îl reținură pe cel de-al treilea pentru a-i permite robotului să împingă placa de metal cu o lovitură de picior. Calea era liberă. Interiorul aparatului era întunecat și tăcut. Un cablu de arîmare șerpuia pe jos și se întrerupea lângă ușa externă: extremitatea fusese ciopârțită. Apoi zăriră o luminiță slabă în apropierea postului de pilotaj, de care se apropiară. Erau ochiurile luminoase interne ale unui cheson criogenie. Oaspeții schimbară câteva priviri înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zi cu zi. Auzind aceste, cele două muieri, doamna Potoțki și tânăra Malgorzata, plecară neliniștite privirile. Li se vestea un viitor sumbru, pe deplin meritat. — Multe ar mai fi spus - zise Metodiu - dar timpul înaintează și călătoria, această linie șerpuită între o stare de fapt și o dorință, ne dă ghes să plecăm. Să ne luăm deci rămas bun, căci dacă toate drumurile duc la Roma, înspre care, de fapt am pornit, nu toți călătorii ajung acolo. Se sculară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă. Urmărirea se încheie după un număr de repetări. Modele operaționale Parcurs gen urmărire I Materiale: 3 bănci, o saltea, o ladă, o capră, 3 cercuri, 4 măciuci, 3 scări fixe, o minge medicinală. Mers în echilibru pe bancă, alergare șerpuită printre jaloane, târâre pe sub capră, sărituri în cercuri de pe un picior pe celălalt, deplasare laterală în sprijin culcat, rostogoliri înainte în ghemuit, escaladarea lăzii, alergare, cățărare la scara fixă, apoi laterală pe 2 scări fixe, coborâre, transportul unei mingi medicinale
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
murit pisica, pe vremea când eram copil, am plâns toată noaptea. De unde atâta fum? gândii eu. Nu se vedeau flăcări și nici nu mi se părea că focul s-ar extinde, dar se vedea o dâră groasă de fum care șerpuia spre cer. Ciudat, foarte ciudat. Oare ce-ar putea să ardă atâta vreme? — Nu sunt doar eu de vină, continuă Midori. E adevărat că am și eu cusururile mele, recunosc, dar dacă indivizii - adică tata și mama - m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am dat brusc seama că probabil așa ar fi arătat o versiune animată a picturilor lui Munch, realizată de Walt Disney. Toate casele aveau aceeași formă și culoare, aproape cubice, perfect simetrice, cu uși mari și cu numeroase ferestre. Drumul șerpuia printre case asemenea pistelor de la școlile de șoferi. În fața fiecărei case se aflau tufișuri cu flori frumos îngrijite, iar la ferestre erau perdele. Nu era Țipenie de om. — Zona aceasta se cheamă zona C, a spus Reiko. Aici locuiesc femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bănuiască era tot ce putea face când venea vorba despre acel subiect, pentru că nu gustase niciodată din felul ăla de seninătate și nici nu credea că era posibil s-o facă vreodată. Cel puțin nu astăzi. În ciuda grabei, pe când trecea șerpuind prin mulțimea din Grand Bazaar, Zeliha Încetini. Nu avea timp de cumpărături, Însă ar fi intrat doar ca să arunce o privire rapidă, se asigura În sinea ei, pe când studia fațadele magazinelor. Își aprinse o țigară și, În vreme ce fumul Îi ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii. Unii istanbuliți s-au trezit, ca de obicei, mai devreme decât ceilalți. Imamii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai răcoare. — Bine că măcar aerul condiționat nu s-a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și Încolăcindu-se În bucle mari pe fundul apei. — Ne-au tăiat legătura! — Așa este, spuse Barnes. La suprafață sunt deja condiții de furtună. Nu se mai puteau menține cablurile pentru curent și pentru comunicații. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul cilindrului. „N-am unde să mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l pe Dylan Thomas, m-am simțit susținut în momentele de mare încercare. Omul care mereu spune nu unul dintre poemele mele marginale păstrat până în ziua de astăzi, a fost publicat, mai târziu, în prima mea carte serioasă, Rânduri negre șerpuind. În plus, să fii invitat, așa cum eram eu la Centrul "Dylan Thomas", însemna să primești cheile Raiului. Ce a urmat a întrecut orice așteptare. Au sosit peste 50 de persoane în timpul unei furtuni teribile. Apoi, a venit și Aeronwy Thomas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]