1,142 matches
-
mi s-au frecat nasol de dresul ei și de tapițeria mașinii. O partidă lungă de futut nici nu intră-n discuție În asemenea circumstanțe. Eram puțin anxios din pricina alcoolului și m-a Încântat doar rezultatul final. Annalise scoate un șervețel din geantă și se șterge Încordată, chiar dacă eu am avut prezervativ. Să mor io, la cât de udă se făcuse, era și cazul. Îmi scot prezervativul și Îl arunc pe geam, o văd că-și pune repede chiloții, dresul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două articole își reduseseră mult dimensiunile, așa că nu puteau fi zărite de trecători. Își trase apoi în jos pantalonii, acoperind astfel ciorapii de damă care puteau încă da de bănuit asupra identității sale. Scoase apoi din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă de ruj sau de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acoperind astfel ciorapii de damă care puteau încă da de bănuit asupra identității sale. Scoase apoi din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă de ruj sau de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
după-amiază. Pentru că atunci va începe din nou să ucidă. - Vrăjitorul Nordului, spuse Sachs, privindu-și încă o dată notițele. Acum... Rhyme oftă: - Chiar cred că asta a fost tot, Sachs. Izvorul. A secat. Sachs opri reportofonul, apoi se apropie cu un șervețel și îi șterse transpirația de pe frunte. - Mi-am dat seama. Ceea ce voiam să spun era că acum eu am nevoie să beau ceva. Ce zici de asta? - Doar dacă torni tu sau Kara, răspunse Rhyme. Nu-l lăsați pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prin. A trece prin înseamnă a pierde. Marlow, cu telefonul încă prins între ureche și umăr, pălăvrăgea în limbaj guvernamental. În cele din urmă, deschise plicul și băgă insigna ei înăuntru. Apoi băgă mâna și scoase dinăuntru ceva învelit în șervețel. - ... nu avem timp de nicio ceremonie. Facem ceva mai încolo. Acest ultim mesaj fusese șoptit și lui Sachs i se păru că îi era adresat. Ceremonie? Îi aruncă o privire. Apoi îi șopti din nou, cu mâna peste receptor. - Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se păru că îi era adresat. Ceremonie? Îi aruncă o privire. Apoi îi șopti din nou, cu mâna peste receptor. - Chestia de la asigurare, Cine să înțeleagă? Trebuie să aflu toate detalii despre tabeluri cu mortalitatea, rente, indemnizații duble... Marlow desfăcu șervețelul, scoțând o insignă aurie a NYPD. Cu vocea sa normală spuse în receptor: - Da, domnule, o să ținem situația sub control... Avem oameni și la Bedford Junction. Și pe drum la Harrisonburg. Suntem cu totul proactivi. Îi șopti ei, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce admira, se prefăcu imediat plictisita, iar profesorul pentru a înviora atmosferă, încerca să o sărute pe gură. Reacția ei fu rapidă și plină de dispreț; deschise imediat ușa și scuipa cu scârba peste prag, ștergându-se imediat cu un șervețel puternic parfumat. Părăsi brusc parcul, fără a mai salută, îndreptându-se grăbita spre poartă deschisă. Mai făcu câțiva pași, apoi începu să coboare în grabă treptele care duceau către un cartier nou construit. Profesorul era o caricatură de om și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lemn puse pe lângă ușă, ca să nu intre frigul, și alea sunt. Înăuntru, mobilă cât se poate de utilitară. Nimic deosebit. Obiectele însă de pe rafturi erau dichisul: trei-patru servicii de cafea, trei-patru servicii de pahare mari de apă, de vin. Scobitori, șervețele, esențe de rom, vanilie, lămâie-portocală rasă, cimbru, cutii cu orez-gris, ulei la sticlă de sticlă, zahăr bine pus în borcan. Lângă dulap, mereu pregătită plasa cu borcane de sticlă de iaurt și sticle de sticlă de lapte. Și pe marginea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu care m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de rolul de gazdă a serii, Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A fost numai vina mea... a mormăit, încă acoperindu-și fața. A înghițit. — Doar vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă de unu la o mie, aveam un pachet de șervețele îndoit, pe jumătate plin, la fundul genții. Scoțându-l, am luat unul dintre șervețele și i-am făcut semn până când l-a luat cu o mână. —Mulțumesc, mi-a spus imediat, ștergându-și fața. Era roșie și șifonată precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă de unu la o mie, aveam un pachet de șervețele îndoit, pe jumătate plin, la fundul genții. Scoțându-l, am luat unul dintre șervețele și i-am făcut semn până când l-a luat cu o mână. —Mulțumesc, mi-a spus imediat, ștergându-și fața. Era roșie și șifonată precum a unui bebeluș, deși nu vărsase chiar atâtea lacrimi. Părea complet distrusă. Uite, Jordan, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dacă o vei face, nu va ajunge mai departe. Încă tamponându-și ochii de parcă era atentă să nu-și ia pielea, nu mi-a spus nimic. Am adăugat cu părere de rău: — Dar altfel voi fi nevoită să implic Poliția. Șervețelul s-a desprins de degetele ei și a căzut încet, legănându-se într-o briză de aer condiționat, pe carpetă. S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de asta sunt aici. Unde lucrează? „Lângă depou, la sala de sport, antrenor de box. Îl găsiți sigur de la ora diiiiing... diiiing.“ ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Caligrafie Ni se întâmplă din ce în ce mai rar să scriem de mână, atunci când completăm formulare, mâzgălim șervețele sau aruncăm litere neglijente pe bilețele (de amor, de cumpărături). Caligrafia e una din puținele arte la care avem acces (poate suntem afoni, n-avem stil sau dansăm ca o scândură în ploaie) și noi ne purtăm cu ea nepăsător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
atenția tonul folosit. Părea agitat, nervos. L-a văzut ieșind. Încă vorbea la telefon... Iuliana oftă prelung și îl privi rugător pe Eugen. El înțelese și se ridică pentru a-i pune apă în pahar și a-i oferi un șervețel, pe care ea îl folosi pentru a înlătura două lacrimi mari ce se rostogoleau lin pe obraji. Nu o întrerupse. Comunicau foarte bine numai din priviri. Au înțeles că tăcerea este binevenită din partea amândurora. - Nu știm în ce condiții s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iar eu, în tot acest timp, mă perpeleam, mă ascundeam de el și de mine însămi, speriată să nu mă dau de gol. Nici nu știu ce gust a avut mâncarea până atunci. Urmăream pe ascuns cât de elegant folosește tacâmul ori șervețelul, cât de măsurat este în toate gesturile și cât de rafinat în conversație. Îl sorbeam din ochi și îmi era teamă să nu gafez prin gesturi anapoda ori prin vreo vorbă scăpată aiurea... Ei bine, eram la felul doi... Sorbeam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
după cum ne-au spus. Nu au mai putut face nimic. Începuseră operația, dar... Nu a rezistat. I-a cedat inima... Doamna Eleonora își șterse cu podul palmei lacrimile ce începură să curgă încet pe obraji. Luiza îi aduse repede câteva șervețele. O îmbrățișă cu afecțiune, împărtășindu-i durerea. După o pauză, Eleonora reluă șirul amintirilor. - Eugen se pregătea deja pentru examenul de admitere la facultate. Intenționa să dea examen de admitere la ASE. Tainicele cărări ale iubirii Dorea să-mi urmeze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
despre filmare. Stabiliți-vă obiectivele. Discutați cele mai mici detalii. Dacă ai nevoie de anumite cadre de la operator, acum e momentul să le ceri, dacă vrei ca șoferul să fugă repede la un magazin să cum pere un pachet de șervețele, e bine să știe înainte de direct și tot așa. Nu uita că anumite lucruri trebuie comunicate operatorului chiar înainte de a pleca din redacție. De nenumărate ori am auzit despre cazul unor reporteri care au plecat pe teren având o singură
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ore pe teren fără să bei sau să mănânci, astfel încât trebuie să ai asupra ta și un ruj de culoare cât mai naturală, pentru a-ți reface machiajul după masă. Nu în ultimul rând, poartă asupra ta un pachet de șervețele demachiante pentru cazul neplăcut în care, din diferite motive, machiajul inițial trebuie refăcut complet. În concluzie, un machiaj reușit te pune în valoare, unul nereușit te transformă într-un personaj cel puțin caraghios. Prea mult machiaj sau unul prea strident
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
nu se murdărească ușor... Întotdeauna îmi iau adidași la mine pentru că mergem foarte mult și sunt singurele încălțări în care îți rezistă picioarele. A.N.: În afară de haine ce mai ai în geanta de deplasare? C.Z.: Chestiile de spălat, casete, șervețele umede pentru că în multe deplasări nu ai condiții pentru a face dușuri și atunci trebuie să te ștergi pe cât posibil într-un fel. La pix și hârtie am renunțat. Acum dacă am nevoie să scriu ceva îmi scriu pe telefon
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
pe placul tuturor. Nu e nimic incitant în asta. Prietenii mei cred că mă adoră. Dar un adorator n-o să-mi ia niciodată mințile în pat, nu? Un adorator o să-mi facă o cană cu ceai. Și o să-mi cumpere șervețele când o să am gripă. Și asta e foarte bine. Dar ce se întâmplă când mă însănătoșesc? Ha? Și vreau pe cineva să ne hârjonim la pielea goală atârnați de perdele. Ce se întâmplă atunci? Mamei mele îi plac bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și speri ca pasagerii să îți respecte intimitatea măcar câteva minute. Până la urmă, ceilalți membri ai echipajului se ocupă de ei în timpul pauzelor tale. Dar viața e nedreaptă și, nu după mult timp, vreun bătrânel trage perdeaua și aruncă un șervețel folosit pe tava mea. Eu cred că el crede că îmi face o favoare. Că mă scutește să îl culeg de pe jos mai încolo. O altă femeie urlă că una din toalete dă pe dinafară. O rog politicos să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din The Enquierer, dar e ud fleașcă. Arată de parcă ar fi ceai, dar nu vreau să risc, așa că o las baltă. Las de asemenea și toate numerele rupte din USA Today aruncate pe podea, împreună cu pahare goale de plastic și șervețele murdare. Acum sunt gata să plec acasă. Mă întâlnesc cu Debbie la banda rulantă și ne așteptăm bagajele. Valizele atât de mari ne trebuie pentru toate cumpărăturile absolut „necesare“ pe care le facem în State. Debbie mă fixează într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
decât femeile. Nu e nedreaptă viața? În cele din urmă ajung la aeroport. Primul lucru pe care îl fac este să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi dau cu ruj roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]