1,067 matches
-
căruia cel mort acum, îi cătase pricină. Crăcană își aminti într-o fracțiune de secundă de omul mare și roșu care îi stătuse în față împroșcându-l cu gura largă de cuvinte și un fior de frig ți trecu pe șira spinării, dar de undeva din adânc o apă călduță îl învălui și îl inundă treptat, ridică încet cu luare aminte capul, îi văzu atunci pe ceilalți mici, îl văzu pe Lăscărică gesticulând, caraghios ca o paiață, cu glasul său când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce are de făcut. Din interiorul peșterii, din spate, îi conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele de la ambele mâini, cu copiii ce roiau în jurul lor și pe care îi ocroteau permanent, simțind că bărbații
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită care se pitise chiar lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe partea frontală a motorului, văzu o impunătoare emblemă ce impune respect, iar alături, drept ca un stâlp de telegraf un voinic înalt, îmbrăcat tot în negru de sus până jos. La început a crezut că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află și cine este această persoană care-i cunoaște și numele. Discuta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pereții sunt înnegriți pînă și în biroul directorului și nici poveste de vreo reparație; cu zeci de alte monumente istorice mai mici aflate într-o fază incredibilă de degradare, cu chiciuri arhitectonice și urbanistice de te ia cu fiori pe șira spinării, ce să arătăm? În 1998, Sibiul era un loc în care nu se întîmpla aproape nimic, îmi amintesc că aveau un singur album în librării, și ăla necăjit. Uitați-vă unde a ajuns Sibiul în zece ani. Am vizitat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
devenit "George cavaler de Eminovici, castelan ereditar al Regnului Poloniei"7. În celelalte ocazii, fiind deplin conștient, nu s-a rușinat de originea lui țărănească. În polemicele purtate cu ziarele "Românul" și "Telegraful", din București, el a mărturisit: "Scriitorul acestor șire e însuși neam de țăran... și a ținut coarnele plugului, pe moșie părintească" ("Timpul", 15.1.1878). Iar altădată: "Vă asigur că între strămoșii din țara de sus a Moldovei, de care nu mi-e rușine să vorbesc, s-or
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și indicatorul la zenit, apoi în dreptul fiecărei apofize spinoase a segmentelor vertebrale. Treptat se coboară vertebră cu vertebră, până se ajunge la bazin, care, împreună cu membrele inferioare, rămâne fixat pe banchetă. Testarea musculară oferă date importante privind statica și dinamica șirei spinării, prin intermediul unei scale de la 0 la 5. Testarea musculară se execută în doi timpi. Mai întâi se verifică dacă pacientul poate executa activ mișcarea, iar apoi se verifică mușchii care realizează mișcarea, valoarea lor funcțională. Testarea mișcării de flexie
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Iată-l, astfel, pe Kirillov, personajul dostoievskian din Demonii. Iubește copiii, iubește viața, își îngrijește serios sănătatea, face gimnastică, folosește chiar și o minge în acest sens, cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică să propăvăduiască sinuciderea. Doar că, numai aparent necioranian, el crede în extaz, acel moment al libertății absolute, identic Apocalipsei, când timpul nu va mai fi („Timpul nu este un obiect sau lucru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
descalțe de ele înainte de culcare, să le schimbe după chef, după modă. Idem și cu veșmintele, blănurile lor. Fie vară, fie iarnă, fie cald, fie frig, fie ploaie, fie vânt ori ninsoare, poartă întruna aceleași haine. Mă trec fiori pe șira spinării (aproape că simt frigul în locul lor) când mă gândesc că și-au petrecut noaptea afară, la fel cum vor mai petrece multe altele, acum când zăpada acoperă totul și le privează de hrană. Pe timp de iarnă, animalelor le
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
el ar trebui să conțină ceva din stupefacția care mă cuprinde când privesc o persoană în realitate și apoi îi urmăresc cu atenție gesturile într-o oglindă, apoi ceva din dezechilibrul căderilor în vis cu șuierătoarea lor spaimă ce parcurge șira spinării într-o clipă de neuitat; sau ceva din ceața și transparența locuită de decoruri bizare în bule de cristal 379. Imaginarul narativ blecherian ia naștere dintr-o construcție sufletească aparte, originând în oniric și fiind întreținut în mod constant
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem de trecere între singurătăți, spații și lumi, între existență și reflecția ei poetică. Îl reproduc, integral, în continuare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care caută să se reconsti tuie din toate puterile sale (vezi acel noi inițial), dar care este obligată să-și recunoască eșecul (sintetizat de acel eu mutilat, castrat al dublului său, la sfîrșitul trilogiei). Pentru Agota Kristof, nu există ie șire din singurătate. Privirea celuilalt, dinamica celuilalt Eu nu a funcționat în cazul său. Spațiul său lingvistic urmează îndeaproape această "economie de război": Așa se face că, la vîrsta de douăzeci și unu de ani, la sosirea mea în Elveția și cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cel mai bun roman străin din 2010. Poate că un anume rol în acordarea acestei distincții l-a jucat și recenta pasiune a europenilor "de mijloc" pentru literatura nordică și acel nou exotism sălbatic și polar, care îngheață la propriu șira spinărilor. Iar David Vann s-a născut într-o improbabilă insulă din Alaska, Adak, în 1966, iar acum globalisation oblige trăiește în însorita Californie și predă la universitatea din San Francisco... Povestea omului e cel puțin la fel de palpitantă ca intriga
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în dreapta și-n stânga, dar răgetul lui a răgușit și s-a transformat în dureroase strigăte de ajutor". Cu toate că este salvat, în cele din urmă, de slugi, cel asaltat nu-și revine din șoc: "Zadarnic încerca să-și țină dreaptă șira spinării și zadarnic vrea ca pasul să nu mai dârdâie ca la paralitici". Notabil este că întreaga scenă este înregistrată cu acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
li se aprindea și se stingea ca licuricii; smalțul cel alb al pământului le ședea de minune, îi prindea ca propriile lor blăni". Câinii sunt obiectivarea terorii protagonistei: "fiorul fricei, care i se prelinse lung și cutremurător de-a lungul șirei, semăna atât de bine cu fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu domestic, protejat de căldura focului: "Eternul frig
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zile, din jurul anului 1908. La ceva vreme după miezul nopții, Ileana, nevasta Încă tânără a lui badea Mitru, se Întorcea din vecini de la tors. Stătuse până târziu la cumnata sa, Nastasia. O Însoțise fata mai mare, Anuța, care Își cosea șirele verticale pe mânecile unei cămăși, care se desfășurau În ghirlandă În sus. Cromatica În negru și roșu urma să fie completată cu mărgele care vor realiza În cele din urmă o policromie ce va lua ochii feciorilor, când va ieși
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pentru că, hai să fim serioși, a fi prim secretar la județ nu-i chiar de toată mâna. Vorba tatei: a tunat și i-a adunat! „Mătușa” Vera Era o zi nespus de călduroasă, șuroaiele de sudori mi se revărsau pe șira spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în care eram mă scotea din sărite cu trăncăneala lui, mai cu seamă la curbe cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari, pur și simplu, dispari, iar dacă cineva din ai tăi vrea să afle în ce fel și de ce, dispare și el. Mihai simți ceva rece în lungul șirei spinării, dar ca să pareze, zâmbi vesel și cu glas tare își contrazise interlocutorul: — Ei, n-o fi chiar așa! Pentru dumneata, că ești din neam mare, dar de cei ca mine cui îi pasă, oftă pe gânduri Hartofilax. La sfârșitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu a fost timp destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe piept, vodă avea pielea arsă, de un roșu închis aproape negru în mijloc unde bășicile plesniseră și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul șirei și pe omoplați fusese arsă în același fel. La picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toporași la mâinile-i trudnice și i le-aș săruta precum aș săruta o icoană. O iarnă ostentativă Simt că iarna aceasta a devenit insistentă; vrea să-mi intre în oase pentru toată viața. Sa încolăcit ca un șarpe de șira spinării, a pătruns în măduvă, o simt că îmi umblă prin tot corpul, că îmi bate ostentativ la poarta inimii. Acolo, am pus de pază primăvara de când m-am născut, nu poate să pătrundă nici cel mai mic gând negativ
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
continua ideea. Ne boșorogim pe zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]