1,089 matches
-
aduseră aminte unul de celălalt. Și mai ales de Katanski. Participaseră la dezarmarea trupelor hitleriste, o companie dezorganizată, care de mult nu mai avea chef de război și care se zgribulea de frig În diminețile răcoroase ale Ardealului, lângă niște șire de paie de pe moșia unui grof cam zgârcit la mâncare și la băutură. De asta a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe săturate și i-a făcut prizonieri pe toți, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari, pur și simplu, dispari, iar dacă cineva din ai tăi vrea să afle în ce fel și de ce, dispare și el. Mihai simți ceva rece în lungul șirei spinării, dar ca să pareze, zâmbi vesel și cu glas tare își contrazise interlocutorul: — Ei, n-o fi chiar așa! Pentru dumneata, că ești din neam mare, dar de cei ca mine cui îi pasă, oftă pe gânduri Hartofilax. La sfârșitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu a fost timp destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe piept, vodă avea pielea arsă, de un roșu închis aproape negru în mijloc unde bășicile plesniseră și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul șirei și pe omoplați fusese arsă în același fel. La picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele apune deja. Privește cerul. Apăsător și plumburiu, pare că îl strivește. Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare o groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pentru că, hai să fim serioși, a fi prim secretar la județ nu-i chiar de toată mâna. Vorba tatei: a tunat și i-a adunat! „Mătușa” Vera Era o zi nespus de călduroasă, șuroaiele de sudori mi se revărsau pe șira spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în care eram mă scotea din sărite cu trăncăneala lui, mai cu seamă la curbe cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
topească și maieul mi se făcuse leoarcă. O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul îmi intrase în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cupa... șopti el. O ninsoare măruntă și deasă a început să cadă între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără precedent. Până acum nu mai șezuse niciodată cu capul În poala unui bărbat, călătorind Într-un car cu boi. Nu mai dormise niciodată cu un bărbat lipit de spatele ei și Înconjurată de brațele acestuia; nu simțise niciodată pe șira spinării un bărbat Întărindu-se În timp ce Încerca să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. ― Încă optzeci de kilometri, spusese Lefty Într-o noapte, pe drumul anevoios spre Smirna. Poate că mâine o să avem noroc și o să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hristofor. Nu cine știe ce, dar e bine. Îl fac să promită și că pune În biserică strane noi. Și, dacă vrei, și niște covoare. Și tăcu, Închizând ochii. Își făcu cruce de mai multe ori, așteptând un răspuns. Apoi, dintr-o dată, șira spinării i se Îndreptă. Deschise ochii, Încuviință din cap și zâmbi. Își sărută vârfurile degetelor și atinse cu ele icoana sfântului, apoi se grăbi spre casă ca să-i scrie lui Milton veștile bune. ― Da, sigur, spuse tatăl meu când primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paginii o sută doisprezece. Descrierea scutului lui Ahile. Până atunci nu mai fusesem niciodată atât de aproape de Obiectul Obscur. Era o provocare pentru organismul meu. Sistemul meu nervos se lansă În „Zborul Bondarului“. Simțeam viorile ca pe niște ferăstraie pe șira spinării. Timpanele Îmi băteau În piept. În același timp, Încercând să ascund toate astea, nu clinteam nici un mușchi. De-abia respiram. Cam asta era situația În ansamblu: catatonie În exterior, frenezie Înăuntru. Îi simțeam mirosul de la guma cu scorțișoară. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine. ― Și mai ai o treabă, Stephanides: să speli putina. Să te cari și să nu te mai prind pe-aici! Și să-ți iei labele de pe sora mea! Deja săream În picioare. Fierbea sângele În mine. Îmi urcase pe șira spinării și-mi trăsese un semnal de alarmă În cap, așa că Într-un acces de furie, l-am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras una În față. A Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suprarealismul, mai limpede ca oricând, mai de neînțeles ca oricând. E cu neputință să citești poeziile lui. Ele nu se citesc. Ele cer, asemenea mantrelor, o modulare a respirației, o pâlpâire ritmică a celor șase lumini înșirate de-a lungul șirei spinării. Dacă nu ești tu însuți, structural, un fundamentalist, un fanatic, un aiatolah al acestei religii, e mai bine să lași poemele și cărțile lui Gellu Naum în pace. Căci altfel riști să încerci să sapi pământul cu o ți-teră
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o interesa decât faptul că urma să-l vadă pe Charlie. Nu-i păsa de bani, mai ales dacă o ajutau să ajungă la bărbatul iubit. Kitty se Întoarse și Începu să se uite pe geam. Simți un fior pe șira spinării. Nu cunoștea orașul, dar simțul orientării Îi spunea că fie mergeau Într-o direcție greșită, fie apucaseră pe un drum mai lung. În loc să meargă direct spre centru, prin vest, taxiul făcuse un cerc larg și acum părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apropie de ieșire, În eventualitatea unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă. Privirea lui, În care se putea observa - ură și deznădejde - te făcea să simți, picături de sudoare rece pe șira spinării...!! Cei doi gansteri - invidioși - priveau duios la amicul lor, cu ură la Doctor, așteptând semnalul convențional În care Doctorul se va putea numi „Norocos”, numai dacă va reuși să scape În viață...!! Fără a scoate un cuvînt, Gică picior
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o imensă crescătorie de pește crap...!” În momentul când Tony Pavone auzi cuvântul „Pește”, se cutremură de groază. Amintirea suferințelor, a „Dansului Morții”, În care timp de douăzeci și patru de ore aproape părăsise această lume, Îi produse o sudoare rece pe șira spinării, și o vizibilă paloare a feții. Se strădui totuși să fie atent. Anteprenorul interveni. „Aici, În această parte a lacului au fost proectate spre a fi montate șase barăci metalice de mare capacitate. În acest scop, am venit la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept, ai avut o inspirație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori vina organizatorilor, ori semnul că la noi, prea puțini simt nevoia să iasă din casă pentru un concert diferit față de ce văd de obicei, ori doar rezultatul unei mari neînțelegeri. Un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării În orice caz, publicul care a venit totuși duminică seară, la Sala Radio nu a făcut pur și simplu audiție de concert, ci a văzut un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării și exclamații de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lăsat cu fiori pe șira spinării În orice caz, publicul care a venit totuși duminică seară, la Sala Radio nu a făcut pur și simplu audiție de concert, ci a văzut un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării și exclamații de admirație. „Uneori, muzica noastră vă poartă în locuri unde nu vreți să ajungeți. Alteori, vă duce pur și simplu înapoi acasă“ - așa suna o autocaracterizare Kronos, de pe coperta albumului Released. Muzica pe care au cântat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ca doi pești semitransparenți, cu inima vizibilă în zvâcnirea ei și târând după noi un firișor subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul de haină, luptîndu-se să-l dea jos, smucindu-l în toate părțile. A venit însă și seara când l-a apucat de grumaji și, adunîndu-și puterile, l-a privit adânc în ochi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]