1,276 matches
-
din urmă părăsim clădirea aceea de basm pentru canceroși, și pornim spre oraș mirosind a Martini și asistente. Primăria, una dintre cele mai vechi din Belgia, construită Între 1376 și 1420, le-a luat 24 de ani ca s-o șlefuiască, are o spectaculoasă Sală Gotică, unde a avut loc prima reuniune a Statelor Generale din Țările de Jos, În 1464, cînd noi le feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la nivele acceptabile, pe care oamenii din jur le trec cu vederea, dar că există și nivele de slăbiciune care le produc indivizilor o rușine imensă, lucruri ce trebuie ascunse de oricine, mai puțin de un excelent confesor. I-au șlefuit instinctul de atac la jugulara acestor slăbiciuni. Uneori simțea că instinctul acela era atît de acut, Încît nu mai putea să se privească În oglindă. Ședințele lor durau pînă tîrziu: doi văduvi și un tînăr fără nevastă. Art avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație. Mă Întreb cum mă văd ei. Păr blond, picioare drăguțe, arăt destul de bine ca să nu-și dea seama că am copii. N-ar putea să ghicească nici că sunt din nord (accent șlefuit când am venit să studiez În sud). S-ar putea să fie chiar puțin speriați de mine. Rich mi-a zis deunăzi că uneori Îl Înspăimânt. Să vedem, sunt sigură că toată lumea de-aici a văzut rândul acela scris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fi fost nebună rău să-mi închipui că lucrurile vor sta altfel în Paris. Mi-am petrecut zilele târându-mă plictisită după Julie la Hermès și JAR, unde și-a cumpărat un inel cu un diamant de culoarea coniacului, șlefuit în formă dreptunghiulară, la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif. Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era puțin uzată la guler. — De fapt, nu sunt profesor. Încă nu am fost confirmat. Sunt doar asistent. Vreți să vă înscrieți la facultate? —Domnule profesor! Arăt eu a studentă? Nu vreau să merg la facultate, vreau, știi, să mă șlefuiesc. Și eu și prietenele mele, care au mare nevoie să se mai cizeleze, crede-mă. Nu discută decât despre Michael Kors și ce genial e tipul, și nu mai suport. —Cine? întrebă Henry. — Îmi place teribil că nu știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
obiectivul camerei mele foto și se relaxară abia atunci cînd dricul Cadillac negru se opri la poarta cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
seara aceea și poate să descifrăm psihologia victimelor și a ucigașului lor. Bucurîndu-se de noul său rol de ghid imobiliar, Cabrera ne conduse În jurul casei. Bentley-ul albastru de epocă al soților Hollinger, parcat În fața garajului, era singurul lucru curat și șlefuit de pe toată proprietatea. Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și prin universități, fiindcă n-aveau obrăznicia est-europenilor, ce-și imaginează că dacă au achitat unei companii de turism o sumă oarecare, se cuvine să bea cât mai mult și să vorbească cât mai tare, pentru ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte a trunchiului și coada lustruită a suliței Vânătorului își încheie zborul cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de dirijat Hans Swarowsky, Elena Cernei era o legendară Azucena, iar pentru Alberto Erede o Eboli întruchipând perfecțiunea tehnică vocală cu estetismul rafinat al nuanțelor. Repertoriul simfonic, cameral și de lied incredibil de vast, de la Bach la contemporani, i-a șlefuit capacitățile muzicale și estetice de valorificare a tehnicii vocale la cei mai rafinați parametri estetici grație cărora a înnobilat interpretările sale în repertoriul de operă. „Aida”, „Don Carlo”, „Il Trovatore”, „Rigoletto”, „Un ballo in maschera” de Verdi, „Carmen” de Bizet
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
În biroul în care ne aflam, căptușit cu rafturi pline cu cărți, intră fiica lui, care îi semăna, dar cum se întîmplă adesea, aceleași trăsături nu mai dădeau aceeași expresie...Chipul poetului era frumos, de o albeață de statuie îndelung șlefuită de impulsurile luminoase ale vieții sale interioare, în care mărimea nasului nu mai avea importanță, buzele subțiri nu mai exprimau ascuțimea rea a celor cu o astfel de conformație a gurii și bărbiei în timp ce pe chipul fetei, deși totul semăna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
război civil și două catastrofe provocate de secetă. Avem multe de văzut, ce te repezi așa să te duci să predai abecedarul? Nu e poziția cea mai potrivită de pe care să înțelegi lumea în care trăiești.'' "De ce nu? Spinoza a șlefuit lentile, iar Jean-Jacques Rousseau a copiat note muzicale până la sfârșitul vieții." "Spinoza a murit din pricina acelor lentile la patruzeci de ani! Și pe urmă te-ai gândit, soția ta e membră de partid, o să fie de acord cu tine?" "Ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără să încetez prin asta să cred în Dumnezeu. Atunci i s-a răspuns că altfel nu se poate. Și căsătoria n-a mai avut loc. Băiatul s-a retras atunci într-un sat de la marginea orașului, a început să șlefuiască lentile să aibă din ce trăi și a renunțat și la gândul de a fi fericit cu o fată. A început să scrie și a ajuns unul din cei mai mari filozofi ai lumii. A murit pe la patruzeci și ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a pleca de la universitate și de a preda undeva într-o școală primară abecedarul. De fapt știam de ce, avusesem timp să măsor prăpastia, consecințele unui asemenea gest. Eu nu eram Spinoza, să mă retrag într-un sat și să șlefuiesc lentile! Iubeam o femeie, aveam un copil și nici o fatalitate socială și religioasă nu mă împiedicase să mă căsătoresc. Ce-ar fi zis Matilda? Nu ce-ar fi zis, ci ce-ar fi putut zice? Femeia română n-are intuiții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intelectual a fost belit și adus la strung, fără să știți că mie îmi place strungul și că chiar mă gândesc să rămân toată viața strungar, ei și? E o muncă nobilă, unul din cei mai mari filozofi a murit șlefuind la strung lentile, iar altul, făcând pe copistul, copia note muzicale pentru cinci lei pe oră și în orele libere scria cărți care au făcut să sară în aer tagma nobililor, o întreagă societate cu sânge albastru și l-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
post. Era încununarea unui cincinal de răbdare și umilință, momentul pe care orice lichea îl aștepta cu sufletul la gură. Fiecare categorie socială se lăuda cu capodopera ei, obiectul intim al muncii care îi însoțea viața și pe care îl șlefuia neobosit, inutil, cincinal după cincinal, în căutarea perfecțiunii: muncitorul cu rulmentul; țăranul cu tractorul pe câmp; inginerul cu casca tuflită pe cap. Capodopera profesorului rămânea minciuna. Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cu cât mai multe contradicții, cu-atât mai interesantă viața, mai enigmatică. Minciunile despre sănătate erau cele mai căutate; nici un bărbat n-ar fi uzat de ele. Tocmai de-aia păreau plauzibile, decisive (doar eu știam cât lucrasem la ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o nebunie să studiezi atâtea sentimente; plăcerea se-amesteca firesc cu dezgustul. Sufeream de toate maladiile posibile, mai puțin cele fatale. Le desfăceam estetic, ca anemonele colorate din batista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
studenții mei venise cu-o scară, îl eliberase pe Vianu din rame și se pusese pe sine în loc, cu an de naștere, profesie și statut social: 1980 - Poet. Muritor de foame. Omul își lucrase afișul pe calculator, fotografia era ovală, șlefuită cu praf și pudră de talc, până și ochelarii păstrau lucirea aia stinsă, gălbui-cafenie, din pozele bunicilor. Vreo două zile, n-a observat nimeni, până a dat un student alarma, silitor, la decan. S-au urcat secretarele cu scara până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eram extaziat, nu mai dădusem peste așa ceva din copilărie. Te simțeai ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia doar să le rupi și să te instalezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul cucerit "nenumărată mulțime de lăcuitori din Italia" (p. 8). Doar Aaron, care în Idee repede... a șlefuit mitul originii nobile a colonizatorilor romani într-o formă apropiată de idealul de puritate, insistând asupra faptului că proveniența acestora era exclusiv din Italia, își revizuiește convingerea. În Manual..., Aaron acceptă că "la anul 105 d. H. a adus mulțime
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
IV-a și a VIII-a secundară (1910). Eșantionul nu exhaustează totalitatea lucrărilor școlare de istorie publicate în această perioadă, însă, în ciuda acestei limitări, reușește, prin diversitatea sa, să redea o imagine reprezentativă pentru discursul didactic aparținând perioadei care a șlefuit memoria națională românească. Logica naționalistă de periodizare a trecutului românesc. Formarea statului-națiune în 1859 a adus după sine restructurarea trecutului românesc în conformitate cu o logică naționalistă de periodizare. Tranziția de la logica latinistă la cea naționalistă este reperabilă în evoluția concepției expusă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la care școlarizarea este obligatorie până la 5 ani (copiii de la 5 la 7 ani trebuind să frecventeze "grădinile de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul de cum părăsește leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma căreia interpretează datele brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru a maximiza claritatea și a ușura navigarea prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au Încă, În ochii Creatorului, ceva imperfect sau nedesăvârșit. „Tot astfel - scrie Sfântul Grigore cel Mare -, nepricepuți, privim adesea statuile sculptate și Încă neter‑ minate, lăudându‑le deja ca și cum ar fi perfecte, Însă maes‑ trul le mai cercetează și le șlefuiește Încă ; deși aude că e lăudat, totuși nu Încetează să le retușeze, Îndreptându‑le”28. Sfântul Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a fost rugat de unii să le spună pentru ce s‑a Îmbolnăvit un mare Avă de umflături roșii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
-și găsește apa și în cuvânt cuvântul În inimă murg tânăr un înțeles să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vântul. Îți treci ca un descântec mâna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită în muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie înseamnă încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele fațete ale trăirii, dezvăluite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]