KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...38 >

950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

să mă împac cu ceea ce tocmai s-a întâmplat. Cred că tocmai am avut un orgasm! Pentru prima oară în viața mea, știu și eu despre ce tot scriu revistele alea. Mă simt minunat, și mă simt și un pic șocată de toată treaba, ca și cum ar fi fost o explozie: a fost doar atât de uimitor și atât de neașteptat. ― Nu, adică, asta chiar a fost diferit de ceea ce-am mai trăit, spune Brad. Crezi? Dar eu ce să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
visător în voce? ― Mă bucur foarte tare pentru tine, spun eu. Sper să ai parte de tot ce-ți dorești. ― Mmm, murmură ea. Un inel de logodnă cu diamant de opt carate și Nick Maxwell. Viața mea este perfectă. Sunt șocată. ― Vrei să spui că ți-a dat un inel de logodnă? ― Nu fi prostuță. Doar îmi plănuiam viitorul. Râd. ― Uite, convorbirea asta mă costă o avere, și trebuie să vorbesc cu redactorul-șef. Vrei să-mi faci legătura? ― Succes, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mâna mea de pe brațul ei, după care se eliberează cu o smucitură, se întoarce brusc la mine și-mi spune apăsat: ― Ia mai du-te tu dracului. Rămase acolo pentru câteva clipe, vădit încântată să vadă cât am fost de șocată, după care plecă, și mă lăsă acolo tremurând ca frunza. Dacă aș fi fost putut să dau de Brad, i-aș fi spus imediat ce se întâmplase, să rezolve problema, s-o dea afară, ceva de genul ăsta. Dar Brad nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
eu de greutatea în exces ca să mă protejez. Termin de citit revistele și iau apoi un morman de fotografii. Trec prin ele încet, metodic. Fiecare dintre ele surprinde o femeie imensă, și numai ce mă gândesc că am fost destul de șocată cât să mă țină o viață întreagă, văd ceea ce explică brusc totul - și nu mă pot abține. Oricât de clișeizat ar părea, îmi acopăr gura cu mâna și trag aer în piept. Pentru că acolo, e Jenny goală, în toată splendoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cine este această femeie misterioasă? „Nu e celebră“, râde el. „Numele ei e Jemima Jones.“ Încep să tremur. Nu știu dacă să râd sau să plâng, dar nici una dintre noi nu scoate un cuvânt, și cred că Lauren e la fel de șocată ca mine. După o vreme, Lauren se încruntă și ia plicul, și-n loc să-l ducă la coș, se uită în el, zâmbește, și apoi mi-l dă mie. Mă uit la ea, apoi pipăi plicul. Acolo mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

pe tata. Asta fiindcă văd că te pricepi grozav să-mi dai toată viața peste cap. —Margaret o să rezolve problema asta cu Brigit, a răspuns tata. —O să rezolve? Mă așteptasem ca problema apartamentului să-l dea gata pe tata. Eram șocată să-mi dau seama că luase deja în calcul și aspectul ăsta. Cu toții se comportau de parcă ceva era într-adevăr în neregulă cu mine. O să-i plătească lui Brigit chiria pe câteva luni ca să aibă timp să găsească pe altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vinde, îi explică săritoare Helen. —Mary, mai las-o încolo de folie de aluminiu! a zis tata în timp ce se chinuia să găsească un plan pentru reabilitarea mea. După care a întors brusc capul către Helen. — Ce face? a zis el șocat. între timp, mama se înfuriase. —S-o las încolo? a izbucnit ea. Ție îți convine să-mi spui s-o las încolo. Doar nu ești tu ăla care trebuie să pună curcanul la cuptor și să-l învelească în folie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
extrem de neplăcut. —OK, din când în când iau droguri, am recunoscut eu. —De care? m-a întrebat ea. —Ei, știi și tu! Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar am ignorat-o. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-a așezat pe culoar și cu un ton foarte ferm a anunțat: „Așa, fetelor, Dureroasele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
la petrecerea din seara aia! Brațele lui Luke mă înconjurau, iar pielea sensibilă de pe ceafă, de sub păr, se înfiora de dorință sub mângâierea degetelor lui. Mi-am coborât mâinile pe talia lui și l-am tras pe Luke către mine. Șocată, mi-am dat seama dintr-odată că chestia aia tare de pe pântecele meu era penisul lui în erecție. Am simțit că plutesc și am știut imediat că nu mi se păruse. Luke mă dorea la fel de mult pe cât îl doream și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mamei ieșeau întotdeauna zbârciți și uscați. Doctorul Billings a ridicat din umeri. —Și de unde o să-mi iau proteinele? Eram surprinsă că nu părea îngrijorat. —Ai la dispoziție ouă, lapte și brânză. Pește mănânci? Nu, am spus eu, cu toate că mâncam. Eram șocată fiindcă doctorului nu părea să-i pese nici cât negru sub unghie de situația mea. Billings se prefăcea a nu băga de seamă nedumerirea mea, deși era cât se poate de evidentă. —O să te descurci, mi-a spus el zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
recoltă. Cândva petrecusem o vacanță în Galway, așa că știam ce spun.) Josephine i-a dat înainte, punând întrebări din ce în ce mai obraznice. —Ai fost vreodată îndrăgostit? Pentru ca în final să-l întrebe: —Ți-ai pierdut virginitatea? Toată lumea a tras aer în piept, șocată. Cum putea să-l întrebe așa ceva? Și exista oare posibilitatea să mai fie încă virgin? Un bărbat de vârsta lui? Dar John Joe tăcea mâlc. Se uita cu încăpățânare la pantofi. — Să mă exprim altfel, a insistat Josephine. Ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
explicația asta mi se părea destul de neconvingătoare. Eram obișnuită să cred că toate telenovelele aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu atenție pe ceilalți, în timp ce emoția așteptării îmi zgândărea nervii. Așteptam să văd unde se duc. Pe coridor, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el. —POFTIM? Eram șocată! Ce fel de femeie era asta care se oferea să-și lase bărbatul să-i rezolve unei străine problemele cu celulita? —Durm’t conduce un salon de frumusețe, m-a lămurit ea. Asta explica multe. Cu siguranță, explica faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea complet șocat. — La revedere, am spus eu zâmbind din nou și răsucindu-mă pe călcâie. Simțeam că durerea îmi secera picioarele. Stai puțin, a strigat el. Ce mai e acum? m-am întrebat. Probabil voia un sărut de adio. Putea să vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să cred ce auzeam. Să minți în legătură cu cantitatea de alcool e una, însă eram oripilată de ororile de care Emer îl acuzase pe Neil. Neil a privit-o pe Emer în timp ce aceasta stătea pe scaun și suspina. Toată lumea arăta la fel de șocată pe cât mă simțeam și eu. M-am răsucit în scaun simțindu-mă cât se poate de aiurea - nu numai pentru că alesesem unul dintre cele mai proaste locuri - dar și pentru că jocul de-a psihoterapia nu mă mai amuza. La început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și orice fel de cocaină îi cădea în mână. Cocaină, m-am gândit eu șocată. El? Uitându-te la Neil nici nu-ți puteai închipui c-ar ști ce era aia cocaină. Trebuia să-l întreb de unde se poate cumpăra cocaină în Dublin. —OK, Neil, a zis Josephine cu răbdarea unei femei care a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în urma unui val real de durere. — Nimeni nu ne poate face să simțim nimic, m-a întrerupt Clarence. Sentimentele noastre sunt propriile noastre responsabilități. în cameră s-a lăsat tăcerea. Toți s-au întors către Clarence și l-au privit șocați. —CUM? a întrebat Eddie a cărui față era așa de roșie și de boțită de furie și surpriză c-ai fi zis că e constipat. Sentimentele noastre sunt..., a repetat Clarence ca un papagal. —Idiot nenorocit, a tunat Vincent. Vorbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
înfundat în scaun, cu groaza înscrisă pe chip. Arăta de parcă ar fi fost pus la zid, înconjurat de niște pitbulli sălbatici, care-l lătrau. Nu, s-a văitat el. Nu-i adevărat! Ochii lui exprimau groază. Privindu-l, am realizat șocată că Neil chiar credea că nu-i adevărat. Atunci și acolo, pentru prima dată în viață, am înțeles ce însemna termenul ăla la modă, în jurul căruia se făcea mare tam-tam și care fusese arhiutilizat: negare. Mi s-a strâns stomacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pus să intru înăuntru, după care a început să-i scârțâie ceva, în spaniolă, lui Carlos, pentru ca în final să-mi zică „Rămâi la ăia de-un soi cu tine“. — Rămâi la ăia de-un soi cu tine? am întrebat șocată. Ca în Poveste din Cartierul de Vest? —Exact, mi-a dat dreptate Brigit, a cărei față, era un adevărat studiu al furiei. Și nu vreau să rămân la ăia de-un soi cu mine. Irlandezii sunt niște nenorociți. Și stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
anormal, a spus Josephine învăluindu-mă într-o privire plină de afecțiune. Tocmai de asta, în cele mai multe cazuri, persoana care suferă de o formă de dependență neagă această realitate. Dar aici, la Cloisters, ai să înveți alte răspunsuri. Răspunsurile normale. Șocată și nedumerită, am deschis gura ca s-o pun la punct, dar Josephine trecuse deja la alt subiect. Logic, știam că era o curvă cretină și că nu era nimic în neregulă cu tine dacă aveai o viață socială sănătoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Ca și cum abia se dăduseră jos din pat. Oare nu mi se părea? mă întrebam îngrijorată. însă fețele lor erau atât de apropiate, încât parcă intrau una într-alta. Apoi am văzut cum li se ating coapsele. în timp ce eu îi priveam șocată, Luke și-a trecut mâna peste spătarul scaunului ei și i-a atins umerii subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
exersat, a zis ea supărată. Și nici că mi-ar fi păsat, însă nici măcar nu era vreo companie aeriană mai de Doamne-ajută, era una din nenorocitele alea de companii de chartere, Air Paella, care angajează pe oricine. Cu excepția mea. Eram șocată că dezamăgirea lui Helen era atât de profundă. întotdeauna obținuse tot ce-și dorise. Helen și-a ascuns fața în palme într-un gest de disperare care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
făceau o larmă infernală. —Ba ai căzut la pat! Și a fost numai vina mea! —îți amintești de alea două săptămâni? a intervenit tata. Când eu am fost plecat la cursul...? —Din Manchester? a întrebat Josephine. — Da, a răspuns el șocat. De unde știți? —Rachel a pomenit ceva despre asta. Continuați. —Soției mele i-a fost greu să doarmă singură atunci când am fost plecat. Nu trecuse nici o lună de la moartea tatălui ei. Așa că sora ei a venit și-a stat la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mizerabilă. De obicei arăta așa de plin de viață. Erau multe lucruri pe care îmi doream cu disperare să le aflu. Ai o prietenă nouă? E la fel de drăguță ca mine? Ți-a fost dor de mine? Dar eram mult prea șocată ca să fiu în stare să deschid gura. M-am întors către Brigit. Arăta ca atunci când nu era deloc machiată. Cu toate că acum era de-a dreptul tencuită. Asta era ciudat! Totul era ciudat! Ultima dată când o văzusem sau avusesem vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]