876 matches
-
o pregătesc la patru ace. Stând așa, în poziții incomode și cu răcoare la șale, și așteptând să plece cei doi, deodată aud deschizându-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare, preșuri și saci parcă puși la uscat. Se aud giugiuleli. Ea râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și te scuzi că ai fost la Wc., că nu mai puteai ține. Se aud mișcări de tot felul, de la respirație alertă la gemete turbate. N-aveam cum să văd faza, deoarece capacul avea balamalele chiar în partea dinspre fundul șopronului, în așa fel încât nu putea fi întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice Puiu. De pe stradă, cineva de bună credință, îi explică insistentului că nu e nimeni acasă, că gazda e la serviciu și dacă respectivul chiar vrea, se duce la primărie, că nu e departe, ca s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intră în broască, se dezlănțuie și galopul porumbeilor. Cu o viteză supersonică dispărură, cred, ori amândoi în dulap, ori numai el în dulap, iar ea să intre în Wc. Femeia, sfătoasă, gata de ajutor, descuie și vine cu musafirul în șopron ca să lase carpetele pe bancă. Io nu putem - face moghio rțiganul-se rămune pune muine, doamna. Trebuie se intorc acase. Io venit muine și discutem cu doamna. Doamna cerut la mine carpete și eu adus la ea. Nu suntem țigan, doamna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe soldatul care fusese de pază În fața sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf. După câteva clipe, nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar după direcția de deplasare ai fi putut trage o concluzie logică. Această logică te-ar fi dus la depistarea faptului că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ține la oameni tovul? - Ține cu cine ține. Oamenii nu-s la fel, unu-i ca dracul, altul ca tac-su. Deveneam atent. Cu înțelepciune, nea Manalache adăoga: - Copilul la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
blînd, somnul ce se furișează, somnul, somnul, somnul! Chipul războiului August torid-ucigător În anul cînd s-a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale chipului războiului. Unul - la Langley Field: un negru iese cu prudență dintr-un birou rudimentar, ca un șopron, aparținînd companiei care a Închiriat terenul de zbor, cu dinții albi dezgoliți Într-un rînjet oribil, plin de frică și ură, pregătit să sară sau s-o rupă la fugă, cu brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer, cineva a avut ideea să-l scoată afară, sub șopronul din fața intrării și să-l lase să doarmă acolo. Atunci bătrânul Într-adevăr a devenit mai vesel și chiar vorbăreț. * (IMAGINI)... Între timp, Ana, fata aceea care-mi trimitea scrisori pe adresa dumneavoastră se pare că nu mai e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-un șopron plin cu paie. Odaia principală a "palatului" trebuia păstrată curată pentru ocazii speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea rece ne strângea, iarăși, pe toți în ea. În înțelesurile ei adânci, "regalitatea" copilăriei e, însă, de o riguroasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asta? Parcă aș fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Și, în continuare, problema mea e aceeași. Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți, cu pernele de piele, jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un teasc de struguri stricat. Am vrut să închid poarta la loc, dar Tereza m-a oprit: "Mie îmi place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus-o, dar efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus-o, dar efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el ca o castelană. "E chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el ca o castelană. "E chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un buchet de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu o flacără mică și liniștită. "Prefer să-mi închipui că am ce-mi lipsește, fiindcă simt nevoia să am măcar așa", mi-a spus într-o seară. Țin minte că afară era lună plină. Lumina care pătrundea prin fereastra șopronului îi înălbea fața. S-a ridicat de lângă mine și a încercat, fără succes, să pună la loc felinarul caleștii. Când a revenit, mi-a reproșat: "Eu aș putea să călătoresc o viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]