9,824 matches
-
sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe Pitt Street, trecătorii se uită ca la urs, poate e țicnită, spun unii, e fun, zic alții, ridică o mână în sus, e doar un pas până la cer... durerea scurmă în stern ca un porc mistreț, o voce îi șoptește ceva în ureche, nu înțelege nimic, deschide ochii cu greutate, este tot pe plaja de la Manly, un tânăr cam de 35-40 de ani, înalt, chipeș, zâmbește prostește în fața ei. Stă ghemuit, e îmbrăcat ca un funcționar public, în pantalon bleumarin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îți alege și nevasta, iar dacă umbli în străchini, poți s-o faci până leșini, numai să ai dezlegare de la comitetul de partid, și de ce să nu o obții, doar și ăia sunt oameni, dacă refuză să te ajute îi șoptești dumnealui, secretarului, la ureche că l-ai văzut atunci și atunci, nu trebuie să precizezi nimic, ăștia sunt atâta de mânjiți că nu e nevoie să inventezi, poți să faci doar aluzii pentru a-i șantaja, omul trebuie să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i-a întins o portavoce, de unde au apărut aceste portavoci, de veacuri nu s-a văzut așa ceva, omul nostru are o portavoce în mână și nu știe cum s-o mânuiască, un tânăr a sărit lângă el și i-a șoptit ceva în ureche, apoi i-a arătat cum să vorbească în portavoce strigând el însuși din toate puterile: Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, piața izbucni: "Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, să vorbească, să vorbeascăăă", urlă mulțimea, "oameni buni, a început acesta timid, sunt un om ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
accident. Atunci, demult, au scanat cu piciorul fiecare centimetru din oraș, nu-i puteai închide gura, au luat cinematografele la rând, făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fel de admirație amestecată cu milă. "De ce nu te-ai făcut membră de partid până acum?" a întrebat-o evident enervat. "Vreau să devin o bună specialistă, nu activistă de partid." A zguduit-o de umeri și i-a șoptit la ureche: "Pe ce lume trăiești?" și a lăsat-o baltă în mijlocul curții. Era prima zgârietură în pielea pe care avea să o piardă zi de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă unde se află, dar bezna din sală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul începu cu glas molcom, liniștit, ca și cum în preajma sa ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe cei ai băiatului, fiecare dintre ei mâncând din farfuria celuilalt. Avocatul urmărea cu un interes vădit fiecare scenă, mișcare, mimică, atitudine, adânc impresionat de acest obicei simplu venit din tradiția unei nații care nu-și uitase rădăcinile. - Acum, îi șopti bulibașa la ureche avocatului, urmează jurământul de căsătorie. Fata fu verificată de mama băiatului, băiatul de mama fetei, dacă nu au zgârieturi sau răni sângerânde care ar fi putut denatura cerințele curățeniei, impietând credința nezdruncinată în sfânta lege a purității
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pas făcut, Ina își privea băiatul cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele pe mâini. Apoi vom lua masa împreună. În după-amiaza aceea, Mihăiță îl inițiă pe Vișinel în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
intenții, șise opri cu băgare de seamă. O lăsă pe mama să Îl depășească și o văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix, scuturându-și capul Într-o parte. Avea tenul alb, iar buzele murmurau ceva stins. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că să-l las pe el... că vrea el să zboare mai Întâi! Apoi, Închizând pleoapele, mă sărută rece pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog și cu nas interminabil, privindu-mă conspirativ. Bietul Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe secretară: - Suntem în mod sigur înscrise pe lista de astăzi de audiențe? Aceasta le liniști pe un ton acid: - Bineînțeles! Dacă nu mai aveți răbdare, doamna directoare acordă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se așeză pe pat, trase pătura învelită în cearșaf atât cât să nu-i acopere bustul în întregime. - Știi Alex, îl opri ea pe bărbatul pornit spre bucătărie, ieri dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi aș putea deveni mireasa ta! - Nu te-ai întrebat nici o clipă dacă păsărica aceea n-a greșit fereastra? avu el tăria să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama că unii le spuneau altora ceva în șoaptă, tot așa cum își șopteau și Mircea cu Andreea. Apoi își dădeau coate și îmi zâmbeau cu subînțeles. Îmi spuneam că poate e coadă la înghețată sau că un ambuteiaj îi împiedică să vină mai repede. M-am căutat prin buzunare și am găsit câțiva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceva în fișa medicală și dispăreau în lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e un nume frumos, îi șopti o asistentă la ureche ca să-l consoleze puțin, însă el se simți rușinat de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul, care pare-mi-se m-a recunoscut, șoptește, cu parfum de aproape apusă dârzenie: Trăiască Patria Noastră. Vameșii Vama a apărut odată cu divizarea lumii în enclave, în neamuri, în țări și popoare. Decidescendența vamei o regăsim, cu siguranță, în Rai și în Iad; pe pragul de la intrarea lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente. și s-au aprins ca o flacără, în ritmul dansului. Printre rotocoalele pe care le făceau, elegant și grațios, fata i-a șoptit, la ureche: te-am ales pe tine, și te-am chemat la poartă, din cauză că acolo sunt mulți bătrâni, și faptul mă indispune. Iar eu, care mi-am pus tot sufletul și întreaga pricepere, în asigurarea unei hrane de zile mari
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dezbrăcă în pielea goală. Alese un tifon. și-și tamponă, intens, trupul. Feri, doar, părțile vulnerabile. Lăsă ca zeama să se usuce. Apoi, operația de tamponaj, fu repetată. Se auzi ușa de la vestibul. Sări în pat, se ascunse sub cearșaf, șoptindu-și: acum te văd eu cât de bărbat ești și cât de mult mă iubești! El intră. Fă-te comod, îl invită ea, vino lângă mine, și mă sărută, cât dorești, peste tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și de a se lăsa iubită, până la aromire. El, ca un cotoi pe o ștreașină de casă, noaptea, sub lumina lunii, era de mult gata să se arunce asupra ei, când, aceasta, a dus degetul la buze, și i-a șoptit. Ai aflat că de mâine dimineață ești ministru? Nu. N-am aflat. Cunosc, doar, că, ziua aia nu e prea îndepărtată. Ziua aia e chiar mâine, mă, nepriceputule. Hai, treci odată la fapte, ce mă ții târșită, ca să-mi intre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făcuse de prea puțină vreme. Ea duce arătătorul la buze și se stropșește cu glas scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa la dormitoru' lu' dom' Scufiță e închisă." "Adică profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]