1,477 matches
-
după care oftează afectat din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nouăzeci, șoptește Fratele. Oameni buni! Deci... Care dintre dumneavoastră vrea să-și fie propriul mentor? Cine aspiră să devină pontifex, lider spiritual? Cine se oferă voluntar, pentru hierofanie? Hai, hai, n-o dați pe stânjeneală. Fiți hotărâți, fiți tari, nu șovăiți! îi ia la bani mărunți Bursucul. O clipă, numai! zice Îngerul. Există, printre voi, cineva eligibil într-un grad sensibil ridicat, față de medie. Cineva care are o anumită calitate, o însușire eliminatorie, un atuu. Cineva care, cu toate greșelile săvârșite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul și își lipește calin, fără să șovăie, botul cald, de urechea învinețită și însângerată a celui căzut. Apoi, murmură măsurat, psalmodiind cuvintele: O, nobil fiu! Nu le permite spaimelor Trecerii, să-ți distragă spiritul tău nemuritor. Adună-te! Întărește-te! Trezește-te! Înalță-te! Curând, foarte curând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cerut revizorului școlar să-i caute un om cu care să se poată înțelege și care să nu-i bage zâzanie între țărani, ca Ion Dragoș. Revizorul îl cunoaște, îl prețuiește și n-ar vrea să-l sacrifice; de aceea șovăie și mai încearcă să temporizeze, sperând că bătrânul se va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis și l-a lăsat înăuntru. Vrând să scape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
petrecu glasul nevestei, plîngător: ― Ia seama, Leonte... Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cât sunt de oțărîți acuma și... Porni cu primarul și cu straja, fără să întrebe nimic. Numai după câțiva pași, zise șovăind: ― Ce zici, dom' primar, n-ar fi mai bine să sculăm și pe boierul Miron? ― Ba lasă-l să se odihnească, bodogăni Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. Frica este singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul a venit cu duhul blândeții și cu tocmeala, semne de slăbiciune. Astfel s-a încurajat îndrăzneala celor ce încă șovăiau. Ceea ce vroise să încerce Grigore a încercat Boerescu. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările celor trei cu un calm, parcă nici n-ar fi fost vorba despre averea lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deodată. ― Dar la cumpărat cine te-a chemat? Și ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. Discuția se înfierbînta. Mulțimea se ațâța, socotind că bătrânii se împotrivesc numai ca să încurce pe cei săraci în dobândirea pământurilor. Cu cât șovăiau mai mult, cu atât participarea lor părea oamenilor mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nostru are încă nevoie de multă, multă educație socială. Barbariile pe care le-au săvârșit, dacă ar fi numai pe jumătate adevărate, justifică toate aprehensiunile, dragul meu. Și fii sigur că eu, care, cum știi, iubesc pe țăran, nu voi șovăi să pedepsesc cu cea mai mare severitate orice sălbăticie. A iubi pe țărani nu înseamnă să le tolerezi nebuniile și nici să le accepți tâlhăriile. Țăranul trebuie să fie supus și respectuos de lege și de avutul altuia, ca toată lumea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În orice caz, noi vom proceda fără pripire și fără ură! Noi aducem pacea pentru cei pașnici. Față de ceilalți avem constrângerea. Nu dorim vărsare de sânge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior și domnilor procurori! Apoi, cu harta județului pe masă, repetă itinerariul pe care-l discutase aseară la prefectură în Pitești. Decisese ca el cu primul-procuror să meargă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este de origine umană. Asistența resimți șocul acestei declarații. După trecerea primului val de excitație, Dallas reluă: ― Mama nu este deloc tranșantă în aceste deducții. Acest lucru îmi dă bătaie de cap. N-am mai văzut un ordinator care să șovăie, să pară încurcat. Ignoranță, de acord, dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia să fie pe lângă motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un semn lui Lambert care avea receptorul adecvat. Ea așteptă semnalul, care nu veni, și mișcă încet din cap. ― Ce crezi că s-a-ntâmplat? întrebă ea. ― Nu știu, nu știu. Poate că a căzut și și-a stricat generatorul. (Șovăi.) Nu poate sau nu vrea să răspundă. Cred că ar fi mai bine să-l ridicăm. ― Nu e prematur? Și eu sunt îngrijorată, dar... Dallas o fulgeră cu privirea. Când văzu că Lambert îl fixa speriată, se calmă. ― Bine. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu schițase nici un gest și-și privea colega drept în ochi. ― Poate am greșit. Și poate că nu, zise Ripley. Sper că m-am înșelat. În orice caz, mi-am făcut doar datoria. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată. Lambert șovăi, apoi dădu din cap. ― Ce s-a întâmplat înăuntru? întrebă Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-mă! ― Te scutesc după ce reparați modulul 12, nu înainte. Crede-mă. Puse capăt comunicației până să găsească Parker o replică. ― Ce mai e? făcu Brett extrăgându-se din modul. Iar vă ciondăniți? ― Nu. Ne-am zis câteva vorbe dulci. Brett șovăi, examină o clipă celula dezmembrată. ― Just. Să mai încercăm. Pentru a n-a oară, Parker apăsă butoanele de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă să-i dea un pumn părându-i rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era greu creaturii să treacă prin arma asta improvizată. Dar contactul cu oțelul rece în mâini era totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc mulțumită că nu găsi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se dădu la o parte din calea lui Dallas. Acesta apăsă pe trăgaci. Un fulger urmat de o flacără oranj brăzdă spațiul dinspre intrare până la peretele opus. Cu excepția lui Dallas, toți bătură în retragere în fața căldurii intense. Fără să șovăie, căpitanul intră, ignorând senzația de arsură pe care o resimțea în gât și mai trase odată în interior. Apoi încă o dată. Se retrase în sfârșit. Așteptară cu nervozitate câteva minute în exterior ca fumul și căldura să se disipeze înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era decât o umbră. În ultimul tronson al coridorului, șovăi, epuizată, neștiind ce să facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest mod, nu făcea nicio greșeală. Eliberându-l poporului pe Baraba, Pilat îl dă pe Isus pe mâna trupelor romane, care vor pune în aplicare răstignirea. Deseori a fost pus sub semnul întrebării faptul că evangheliile îl înfățișează pe Pilat șovăind în dorința de a-l elibera pe Isus, acceptând în final solicitările elitei influente din Ierusalim. Mulți presupun că acest portret se datorează unor interese apologetice, din dorința de a-l prezenta pe Isus și creștinismul de la început de partea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își descuie cușeta, puse borcanul înăuntru și încuie la loc. Apoi se așeză în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treilea m-am mutat iarăși din banca ei, fără ca ea să reacționeze în vreun fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu câțiva ani. Căpătase în ținută un soi de mândrie și sfidare. Arăta acum că nu mai șovăie, că, în fine, știe ce vrea, e matură și puternică. Nu se mai alinta în timp ce vorbea cu colegele, ci, în tot ce spunea, avea o anume suficiență enunțiativă, semn al experienței, după părerea ei. Era femeie, nu mai avea timp
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]