1,670 matches
-
frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut fi ale unei pianiste dacă ar fi existat în casa aceea un pian sau o pianină și dacă degetele acelea n-ar fi fost, în ciuda feminității lor, ușor butucănoase. Câteva șuvițe îi căzură, studiat, pe frunte, ceea ce-i mări în ochii soțului înfățișarea de puritate, se întoarse către mine cu aceeași tulburare, numai că eu vorbeam acum cu Lung, făcându-mă a nu o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putere, căprioara se ridică și intră iar în apă. Șchiopătând ușor, numai în trei picioare, porni în copce scurte, domoale, în susul pârăului. Mergea la deal și picături de sânge se tot prelingeau în lungul piciorului stâng și se închegau în șuvițe roșii. În juru-i copacii stăteau neclintiți; tufe de ferigi pe maluri, se plecau în trecerea ei și iar se îndreptau cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și pletele luminoase ale mestecenilor, apoi iar strângea șuvițe și ieșea lunecând domol pe vale, cu murmur nesfârșit. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. Capu-i cu ochi negri dintrodată tresări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din luncă și veneam gânditor pe podul răsunător de fier. Apa râului curgea pe dedesubt largă și lină, cu strălucire întunecoasă. În stânga, pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduce aminte de multe lucruri. Acolo era un sat mare; și veneau flăcăi la crâșmă, flăcăi frumos îmbrăcați și voinici, și petreceau. Ei îi era frică de dânșii și stătea într-un ungher privindu-i. Câte unul o apuca de șuvița de păr de pe frunte, îi zâmbea, și-i dădea o bucățică de covrig. Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o parașută. N-a fost niciodată în halul acesta până acum. E mult mai bine așa, mai bine decât pacostea de Margaret, a zis mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai scos chiloții, trebuie să-ți atingi degetele de la picioare și să dai din fund drept în fața băiatului.) Așa că, teoretic, puteam să scot la iveală unul sau două trucuri legate de sex. Și totuși, când Aidan mi-a răsucit o șuviță de păr pe deget și a spus: Hai să mergem la mine. Să vedem cine a câștigat The Apprentice înainte de a porni în lungul drum spre centru... ...pe loc, mi s-au încrețit toate firele de păr și am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Destul de sexy, de fapt. Pasional, în genul lui Heathcliff, deși părul lui nu era destul de negru. Ar fi putut fi dacă n-ar mai fi folosit Sun-In (nega vehement, dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți cei bogați și puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mănușă specială din piele și metal, folosită de gladiatori pentru a-și proteja mâna înarmată de impactul cu armele adversarului. Nu a fost adoptată de armată deoarece aici distanța față de dușman era mai mică decât în gladiatură. Cirrus: cârlionț sau șuviță de păr legată ca o coadă rigidă în vârful capului. Este simbolul generic al gladiatorilor, însă este larg atestat încă din epoca elenistică, la atleții greci. Cohors: cohorta este a zecea parte a unei legiuni, numărând aproximativ 500 de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie scăldat somnul, dar el nu avea de gând să-și piardă firea. Făcând un nou efort și un nou început, își mută trupul în așa fel încât capul să ajungă în locul în care fuseseră picioarele. Adierea slabă prinse o șuviță din părul său și i-o aruncă peste față, iar aceasta îl gâdilă ca o insectă. O apucă și o puse la loc, se scărpină pe față și se stăpâni din nou. Ventilatorul scârțâia. Se gândi că era posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu apă din găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la femeia acoperită cu văluri care stătea sub copac și se simți încins și îngrozit. — Te rog să cobori ca să fii prezentat. Ai stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aplecat de sex. Și atunci, la ce crezi că mai ești bună? am vrut eu să spun. Dar n-am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele umede ale părului, la sânii mai grei ca niciodată, bine înfipți în cutia toracică, la cutele dezgolite ale pântecului, la dilatarea neașteptată a șoldurilor, cu un miros de somn. — Atunci la ce crezi că mai ești bună? — Nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mersi. —... personalul să respecte legile și regulile specifice locului. Aș putea să intru în detalii, dar ceva îmi spune că nu-ți dorești neapărat asta. — Dar dumneavoastră cu ce vă ocupați, domnule Shaw? — Sebastian, te rog. Își dădu pe spate șuvița de păr care îi căzuse pe frunte. Avea degete lungi și fine. —Lucrez cu finanțele marilor companii. Să zicem că sunt cel care sfătuiește companiile să se cumpere între ele. Vrei să spui fuziune și achiziție? — Da, chiar așa. Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar și imediat după ce le prindea iar. —Te mai vezi cu Tom? m-a întrebat. Am dat din cap. Încă nu m-a iertat. Tom, un poet ratat, mare și șleampăt, era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm, o rochie neagră dreaptă care mă făcea să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Minorului deține jumătate din Yorkshire. Apoi mai sunt și fetele, bineînțeles. Nimeni nu poate subestima beneficiile pe care le poate aduce o ieșire cu fetele șefului. Mi-a plăcut tonul sarcastic pe care l-a avut când a spus asta. Șuvița îi căzuse din nou pe frunte și ochii lui gri-albaștri străluceau aproape malițios. Apropo, adevăratul nume al lui James e doar Potter, a adăugat. S-a decis că nu era îndeajuns de sofisticat pentru cercurile în care voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta, trebuie să recunosc că voiam să aflu cum o privește Sebastian pe Suki Fine. — Îți cam place să bârfești, nu-i așa? zise și își dădu pe spate șuvița, trecându-și degetele prin păr ca să o facă să stea. Da, Belinda și Charles sunt împreună. Nu știu cât de serios este. Suki e cumva departe de lucrurile astea. O tonă de pețitori, dar nu cred că se înjosește să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca tine? am spus. Dacă da, atunci am ratat multe. Acum era rândul lui să mă sărute din nou, dar, în schimb, doar a zâmbit și a spus: — Ne vedem vineri. M-am ridicat pe vârfuri și i-am dat șuvița pe spate. Părul lui era de culoarea bronzului și era fin ca satinul printre degetele mele. Pentru o secundă am meditat dacă să îi dau drumul său să-l trag înăuntru și să-mi fac de cap cu el, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mâncare delicioasă pentru propria mea delectare, degetele lui delicate desfăcând cu pricepere ceapa verde și tăind-o fin, concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai mâinile murdare de ceapă. A, mi s-a părut că îl văd roșind ușor, da. Adică, hm, de ce nu? Mersi. M-am întins și i-am așezat părul, foarte lent. Era atât de moale, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Lasă Poliția să-și facă treaba. Este ușor pentru tine să spui asta. Nu era sculptura ta, i-am atras atenția. Știi ceva mai mult și nu-mi spui? Ochii lui de un albastru-gri s-au uitat fix prin mine, șuvița desfăcându-i-se de o parte și de alta a frunții. Nu, nu știu, mi-a spus scurt. Era o impresionantă afișare a sincerității, ca să nu spun a șuviței. Dar de ce simțeam că pe parcursul acestei conversații nu numai eu spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ochii lui de un albastru-gri s-au uitat fix prin mine, șuvița desfăcându-i-se de o parte și de alta a frunții. Nu, nu știu, mi-a spus scurt. Era o impresionantă afișare a sincerității, ca să nu spun a șuviței. Dar de ce simțeam că pe parcursul acestei conversații nu numai eu spusesem minciuni? I-am răspuns cu aceeași privire. Păi, asta este, i-am zis. Punct. — Sper, mi-a răspuns. —Spune-mi, i-am zis, amintindu-mi ceva, James are prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în contextul îndelungatei stăpâniri otomane și abuzurilor din partea autorităților dar și a cotropitorilor. Nu putem spune dacă românii au fost sau sunt mai credincioși decât alte popoare. Ceea ce putem spune este faptul că acea credință a rămas împletită cu toate șuvițele sufletului român, iar cosița încă nu s-a destrămat. BIBLIOGRAFIE Enache, George, Ortodoxie și putere politică în România contemporană studii și eseuri, Editura Nemira, București, capitolul „Ierarhia ortodoxă și puterea comunistă”, subcapitolul: „Politica Republici Populare Române în chestiunea religioasă”, 2005
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]