795 matches
-
de consilierea dreaptă paternă și își urmează dorința păcatului. Cu viclenie, plănuiește eliminarea adversarului. Sub masca unei colaborări, stă dorința arzătoare a suprimării: „Haidem să ieșim la câmp.” Abel nu se împotrivește, el nu e suspicios, nu bănuiește infernul de sub țeasta fratelui său. El are inima netulburată, spre deosebire de fratele său care după cumplita suprimare, joacă iarăși cartea ipocriziei. El are o inteligență incontestabilă, fabrică scenarii pe care apoi le și înfăptuiește, creează lumi dar lumile sale sunt false. Când Dumnezeu îl
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-l iubesc? (Jurnalul Național, 12 noiembrie 2004) Omul netrăit Un țârcovnic ideologic fără strană politică pare dl Andrei Cornea. Cum singurul partid politic în care ar putea probabil să se simtă în largul său, unul troțkist, nu a scos încă țeasta pe piața autohtonă, „ideocratul” nostru pare ba miop cu vederi liberale, dar pijamaua sa e mai boțită pe stânga, ba presbit cu înclinații social-democrate, dar bonețica sa de noapte e mai boțită pe dreapta. Este și extrem de arogant. Cel dintâi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ar putea fi tot atât de bine îmbrăcată în pieptar de zale, într-o armură întreagă". Dacă tânăra era într-adevăr încarnarea unei zeițe antice, nu era aceea a Venerei născute din unde, ci mai curând a Minervei, care ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de temut, tânăra respinge toate incursiunile asaltatorului ei, indiferent dacă sunt îndreptate asupra sânilor, coapselor sau a porțiunii dintre coapse. Ca o fecioară din vremurile apuse, este o fortăreață
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
belstemați cu ghioage și cu coase... Tu n-ai mai apucat să vezi cum se poate rostogoli un cap de cavaler de parc-ar fi un dovleac, adăugă el batjocoritor. Cum sparge capul o ghioagă mânuită cu Îndemânare, de sare țeasta făcută țăndări În toate părțile... Am plecat să văd ce se petrece aici, În casa mea, unde ți-ai adăpostit comoara cea de preț, ripostă sec Adalbrecht. Voiai să-și ia tălpășița? Am ajuns tocmai la timp ca s-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sprâncenat... Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Fețișoara lui Spuma laptelui, Ochișorii lui Două mure negre 'ntinse pe pământ Ne-atinse de vânt... Perișorul lui Pana corbului. Murgulețul lui Vânăt porumbac Cu stea albă-n cap. Frâul calului Țeasta smeului Doi șerpi încordați De gură-ncleștați. Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie să adaog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul lui Murguleț harap C-o stea albă-n cap. Frâul murgului Țeasta smeului, Doi șerpi încordați De gură-ncleștați Așa l-am văzut Și l-am cunoscut Pe Din Constandin Când l-am aruncat La malul surpat. Oh, Dunăre, Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași, Inima-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însoțitor este, desigur, calul, „izomorf cu bezna și iadul”, care adaugă și garanția eroizării încărcăturii magice, psihopompe. S-a observat deja că descrierea lui, într-o formă cristalizată, revine și în balada Bogdan Damian : „Călușelul lui,/Puiu leului;/ Șeulița lui,/ Țeasta zmeului;/ Frâulețul lui,/ Doi bălăurei/ De gură-ncleștațî,/ De coadenodațî,/ După oblânc dațî.../ Chingulița lui,/ Doo năpârcele/ ’Mpletite de ielî”. Bogăția de detalii asupra harnașamentului calului amintește de abundența descrierii din balada lui Mistricean, în care multitudinea crucilor și a armelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
purtătoare de civilizație. Arta a însoțit adesea puterea în numele celor puternici: o artă a celor slabi este greu de găsit, pentru că nu interesează pe nimeni. Cu toate astea, poetul se încăpățânează să fie aidoma păpădiei, cristalizând acea formă perfectă a țestei gânditoare pe care o spulberă copiii la o șoaptă a buzelor. Și poetul se nutrește din puterea celor fără de putere. Sunt un om liber după posibilități, ideal și voință. Uneori sunt slab și nu mă ridic din praful indolenței, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bibilea până deveneau piese ale unui posibil joc din acela în care îmbini cuburi. Nu mai țin minte cum se numește. La prânz, omul se oprea. Când soarele îl ardea de sus perpendicular pe ceafă, știa că e prânzul. Ridica țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În două, ca două mici fese de tânăr imberb, cu țuica sau vermutul prost dinainte, gârbov de anii lui cei mulți, dar și de păcatele lui Încă mai multe, de vechi pederast; iar ală turea, cu figura lui socratică și țeasta de căldare veche ca a lui Verlaine, așteptând și primind „cinstea“ orișicui, iată-l și pe fostul consilier de la Casație, pomenit și În altă parte, conu Alecu M., alt octogenar arhipederast și corupător de minori Încă de pe când sta În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Am găsit Bacăul sub nămeți și m-a salvat Ionuț de căratul bagajelor, venind tocmai cu mașina tocmai când Încercam să iau un taxi. Înainte de asta am avut și cumpănă, căscatul de șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum, dar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
împotriva propriei naturi trecând într-o materie nefirească. Iar aici, în Germania? De ce se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată asupra lumii ar vrea să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
căutam motivele acestei situații. Probabil că la fel se-ntâmplă cu fiecare, îmi ziceam, totu-i ca nimeni să nu ghicească ce-i cu mine. Bună mai e și născocirea asta a lui Dumnezeu, așa-mi ziceam, că a alcătuit țeasta omului din oase groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
multiubitul lui Ronț. „Dragă“, mi-a spus profesorul, zîmbind, cînd ne-am întîlnit apoi prima oară, „ai scris minunat despre Ronț, doar că i-ai greșit rasa, culoarea și sexul !“Ț Ceea ce scriam în continuare despre Cezar era mai important : „Țeste, asemenea lui Flaubert, fascinat de nesfîrșitele teritorii ale subculturii, ale kitsch-ului, în cele din urmă ale prostiei omenești sub toate formele ei. Lucrarea lui de licență a avut ca subiect «oracolele» elevilor, carcinoame culturale mon struoase, uneori însă de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pun să se uite la mine cum mă îmbrac în pielea lui, e mai bine să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru a îmbuna zeii, țeste se rostogolesc pe treptele piramidelor în ovațiile unui public pe lîngă care amatorii de crucificări din Patimile lui Hristos par amatori de operă și de balet. Aici, o măciucă în cap nu e o măciucă în cap dacă nu face
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu reprezentările de pe ceramică și țesături. Ele sunt, totodată, apropiate de simbolurile preistorice studiate și în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o sursă demnă de încredere (un nepot al doctorului Șuțu), care relata unui distins poet de-al nostru (în viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură în cap de tenorul Petrea Poenaru, că acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Șuțu a explicat și motivele (lesne de înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-au petrecut. Mai știm că Maiorescu a fost încunoștiințat că poetul a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o bătut! Asta am vrut să vă spun... Era unu’ Vasile Savu și Îl duce un ofițer, Roade Molai, și Îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-o speriet. Era unu’ cu jumătate țeasta capului... pe ochi și pe față Îi curgea sângele ca din porc... Săracu’ Vasile, când o venit, Îi era frică și să vorbească. „Măi, da’ cine o fost?” „Nu știu, că imediat o venit și m-o scos de acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne (Sfânta Vineri, Sfânta Varvara, Baba Dochia). Dacă unele întruchipări mitice au luat numele unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele, le precizează repartizarea geografică, iar
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
ridicate trebuia să trecem printre ei ca să fim introduși În curtea Chesturii... Am fost loviți În ceafă, peste cap și mulți cădeau jos, unii morți, alții răniți, cu capetele sparte. Era o groază și lume șmultăț și un sunet Îngrozitor de țeste sparte”. Și acest evreu a descris mormanul de morți: „Câte doi gardieni ridicau pe cei căzuți și Îi aruncau pe o movilă de cadavre. Mulți din cei aruncați pe movilă mai trăiau, aruncați unii peste alții se Înăbușeau”. Chestiunea capetelor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
pantofi - după cum fuseseră aranjați morții -, și zidul mic de morți din stânga, iar Între ele, Începutul unei uriașe pete umane Înroșită de sânge, din care numai primul rând putea fi văzut În mod clar, În spate succedându-se, după mișcarea lanternelor, țeste Însângerate și capete palide. Pavajul curții era acoperit cu băltoace de sânge care se scurgeau spre stradă. Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
la vale, se petreceau pașnic, rare automobile treceau fără a se încrucișa cu altele, silențioși bicicliști goneau pe bulevarde, fără teamă de întâlniri fatale. Ca unul din membrii unui partid de opoziție mituit de satanicul Occident și repetat miruit în țeastă de minerii iliescieni - mergeam mult pe jos - mi-a priit. Când ridicam ochii vedeam Dacii - însă nici nu-mi mai păsa. Cele trei decenii de dominaței absolută a Daciei 1300, împărțiți pe din două de o anume schimbare de regim
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
e vorba doar de influența sinistră a filmelor violente, ci de banalizarea, prin repetiție obsedantă, a răului cotidian. Violența de toate felurile e de-acum un personaj intim al vieții fiecăruia dintre noi. Vrei-nu vrei, asiști la prim-planuri cu țeste crăpate cu toporul, la tânguielile femeilor violate și la explicațiile de-un cinism uluitor ale agresorilor. Ca să afli buletinul meteorologic ( las’ că nici vremea nu mai e ce-a fost) treci prin ordaliile diavolești ale unor prezentatori născuți sadici și
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
lucru, înmormîntările sînt domeniul meu. Am încetat să pedalez, am tușit ușor. Pe pajiștile din jur cobora noaptea. Lîngă structura de beton în care era fixată centrala, se distingea o pată cafenie prost curățată. Acolo îl găsiseră pe tata, cu țeasta crăpată, îmbrăcat cu un șort și un tricou I love New York. După medicul legist, moartea survenise în urmă cu trei zile. La rigoare, se putea crede că fusese un accident, ar fi putut să alunece pe o pată de ulei
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]