1,703 matches
-
Mutschmann care se chinuia să vomite. M-am aplecat și l-am văzut În lumina lunii, sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trepte, ca un tobogan, camerele dispuse în jurul unei grădini tropicale interioare și mobilate altfel decât în hoteluri, lotul răspunde parcă acelei părți din mine care a avut mereu nevoie de intimitate și căldură pentru a nu se retrage ca broasca țestoasă sub carapace. Villahermosa se numără printre orașele pe care le-am iubit din primul moment. Lumina după-amiezii apasă zidurile fără să le oprime. Arbori calzi, deveniți aproape muzică, își mișcă frunzele, ca un tigru somnoros mușchii. Și pentru prima dată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-un pahar la marginea patului. — Puah, pune-ți dinții, Doug, ce naiba! Arăți ca o țestoasă. — Du-te dracului, zise Doug, dar nu păru a pune suflet. Logan zâmbi. — Păi, dacă tot am terminat cu amabilitățile, ce-ar fi să trecem la treabă? L-ai ucis pe George „Geordie“ Stephenson. — Pe naiba. — Hai, Doug. Avem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să se umple - mereu credeam c-or să fie lucruri cu adevărat bune, dar în general se dovedeau a fi vreun fel de haine: un pulover mare și greu sau un halat nou sau altceva. Iar eu căutam mașini sau Țestoase Ninja. Și-a pierdut farmecul odată ce-am știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și cu mine trebuia să le ducem pe toate la ei în dormitor și ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
față și Începu să vorbească obiectului, de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși din caverna umedă a cazematei. Purtînd pantofii de golf din piele pe care i-i dăduse doctorul Ransome, se strecură printre sîrme. În mînă ținea broasca țestoasă a lui Kimura. Bătrîna creatură conținea cel puțin o jumătate de kilogram de carne și era aproape sigur că Basie știa o rețetă specială pentru a o prepara. Jim și-l imagina pe Basie tentînd-o să iasă din carapacea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți. Mai exista Încă o mică rezervă de cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se Împuțina Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o libelulă legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul Kimura? Jim zîmbi cu blîndețe. — E o bombă. Ridică broasca țestoasă și Îi lăsă pe toți să o cerceteze pe Îndelete. În ciuda diferenței de vîrstă, cîțiva dintre băieți Îi deveniseră prieteni apropiați după ce sosise lui la Lunghua, cînd avusese nevoie de fiecare aliat pe care-l putea găsi. Dar crescuse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse sub braț. Nu-i plăcea de Richard Pearce și se și temea puțin de el; băiatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rațiile japoneze suplimentare pe care i le dădea mama lui. În afară de mîncare, familia Pearce avea o mică bibliotecă de cărți confiscate pe care o păzea cu stoicism. — E o legătură de sînge, explică Jim, plin de importanță. De drept, broaștele țestoase aparțineau mării, rîului liber care se vedea la un kilometru și jumătate la vest de lagăr, acel afluent mare al rîului Yangtze, pe care el visase cîndva să navigheze Împreună cu părinții săi spre siguranța unei lumi fără război. — Fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot timpul la gaura numărul nouăsprezece. — Am promis, domnule Maxted. SÎnt Întotdeauna gata... Jim trebui să se oprească atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ți le cer să le faci americanii ăștia... Ți-am spus că noi sîntem primii. Blocul G este primul, doamnă Vincent. Jim vorbea sincer. Se aplecă pe sub paravan, intrînd În cămăruța lui. Trăgîndu-și sufletul, se Întinse În pat cu broasca țestoasă În cămașă. Reptila prefera propria ei companie, iar Jim Își Îndreptă atenția spre ghetele noi. Cu bombeurile lor lucioase, cu țintele strălucitoare, era o piesă intactă a lumii antebelice, la care se putea uita ore În șir, așa cum se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la rîndul lui, să poată menține vie amintirea pierdută a părinților săi. Lumea dinainte de război, copilăria lui În Amherst Avenue, clasa de la Cathedral School aparțineau acestui film invizibil pe care Îl privea doamna Vincent de pe priciul ei. Jim lăsă broasca țestoasă să se tîrască pe salteaua de paie. Dacă ar fi purtat-o cu el, soldatul Kimura sau unul dintre paznici și-ar fi dat seama că ieșise din lagăr. Acum că războiul era pe sfîrșite, paznicii japonezi erau convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu totul. În iunie 1945, peisajul din jurul lagărului Lunghua era atît de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împrumutată de la doctorul Ransome pe termen nelimitat; haina lui de uniformă de la Cathedral School,o amintire Împăturiră cu grijă despre tinerețea lui; și o pereche de saboți de lemn, pe care Îi purtase În ultimii trei ani. Jim așeză broasca țestoasă În cutie și o acoperi cu haina. CÎnd ridică paravanul cămăruței lui, doamna Vincent Îi urmări fiecare mișcare. Îl trata ca pe un ajutor de servitor, iar Jim accepta faptul acesta din motive pe care nici măcar nu le Înțelegea. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca din Întîmplare deosebirea dintre gerunziu și gerundiv. Jim așteptă pînă ce ea Începu cartoful. După ce i se confirmă că propriul lui cartof era cel mai mare dintre cei patru din cameră și hotărînd să nu păstreze nimic pentru broasca țestoasă de sub pat, rupse coaja și devoră rapid conținutul cald. CÎnd dispăru ultima bucățică, se lăsă pe spate și trase perdeaua. Era sigur acum. Familia Vincent, deși doar la vreo doi metri mai departe, putea la fel de bine să fie și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul lor tușind stins. CÎnd se Întorsese de la Blocul E, Jim Îl găsise pe băiat jucîndu-se pe podea cu broasca țestoasă. Avusese loc o scurtă confruntare Între Jim și domnul Vincent, care Încercase să-l oprească să pună din nou broasca țestoasă În cutia de lemn de sub prici. Dar Jim rămăsese pe poziții, fiind sigur că domnul Vincent nu va Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor tușind stins. CÎnd se Întorsese de la Blocul E, Jim Îl găsise pe băiat jucîndu-se pe podea cu broasca țestoasă. Avusese loc o scurtă confruntare Între Jim și domnul Vincent, care Încercase să-l oprească să pună din nou broasca țestoasă În cutia de lemn de sub prici. Dar Jim rămăsese pe poziții, fiind sigur că domnul Vincent nu va Încerca să se lupte cu el. Doamna Vincent privise indiferentă cum soțul ei se așezase pe pat, uitîndu-se țintă, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În Blocul G. Petrecu o oră ca să le sorteze În ordine corectă, apoi porni să facă un tur al lagărului. Evitînd spitalul, trecu printre sîrme și exploră terenul năpădit de ierburi dintre lagăr și aeroportul Lunghua, sperînd să găsească broasca țestoasă pe care o eliberase În ultima săptămînă a războiului. Dar canalul de lîngă gard conținea doar trupul unui aviator japonez mort. Secțiuni din aeroportul Lunghua - pagoda, barăcile și turnul de control - erau acum ocupate de o brigadă de Înaintare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile unui avion Mustang, care zbura la mică Înălțime, ar putea declanșa detonatorul, Jim se grăbi În vale, despărțind urzicile cu revista. Aruncă În aer conserva Spam, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită cu vopsea. Părul ei lung și roșcat era prins la spate cu o agrafă cu zimți cu model de carapace de broască țestoasă. Câteva șuvițe rebele Îi atârnau pe față făcând-o să pară o fetișcană cochetă. Lui Ruby nu prea-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că-și vopsea părul din când În când și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea, o ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe spatele meu. Eram tatăl tău, un bărbat cu mâini mari și tremurânde și un miros al său infiltrat în porii pielii, un bărbat peste care trecuseră zilele a patruzeci de ani. Ai rămas nemișcată, așa cum te așezasem, ca o țestoasă cu burta în sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de un gri profund. Și poate te întrebai ce se întâmplase cu locul acela strâmt care te protejase. Nu plângeai. Stăteai acolo liniștită, înfășurată în hainuțele prea largi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]