7,946 matches
-
descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-a dus și nu mai pot face față. Nu mai pot supraviețui În afara corpului Gazdei... ca și Celălalt mă prăpădesc, mă prăpădesc laolaltă cu Gazda, lăsîndu-i pe ceilalți să țipe, Întotdeauna ceilalți, să-și revină singuri 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 Fizician care a studiat la Aberdeen În 1872. Fost fotbalist scoțian, n.1942. Sărbătoarea scoțiană de Anul Nou. Magazine ieftine. Magazin mai scump decît celelalte două. Material folosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor a oprit-o pe stradă și a spus că o distribuie Într-un film, dar ea a țipat și lumea s-a strâns ca la urs, era Îmbrăcată cu lucruri de pomană, se spăla În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când pântecele se rotunjise binișor și copilașul Înota În voie În lichidul amniotic. Cât de mult semăna cu portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În telefon, dar vocea de la capătul firului Încearcă să te potolească, să-ți explice că ,,târfele sunt Înghițite de valurile vieții, ele nu cară apă În spinare două etaje ca să-ți spele cămășile, ele nu stau la coadă la carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când pieptul lor se veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dora Își aprinse țigara pe care o pusese deoparte, apoi Începu să studieze Întunericul de afară. Trecu mult timp până să se Întoarcă spre mine și să-mi explice că fusese băiat. După ce au tăiat cordonul ombilical, l-au ridicat. Țipa, țipa, În continuu. Am crezut că nu se mai oprește! Dar până la urmă s-a oprit - brusc, de Îndată ce i-am arătat animalul de jucărie din lemn și-a pe care i-l cumpărasem. În sfârșit, doctorul a reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își aprinse țigara pe care o pusese deoparte, apoi Începu să studieze Întunericul de afară. Trecu mult timp până să se Întoarcă spre mine și să-mi explice că fusese băiat. După ce au tăiat cordonul ombilical, l-au ridicat. Țipa, țipa, În continuu. Am crezut că nu se mai oprește! Dar până la urmă s-a oprit - brusc, de Îndată ce i-am arătat animalul de jucărie din lemn și-a pe care i-l cumpărasem. În sfârșit, doctorul a reușit să-i lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă gândesc, m-am ridicat, ceea ce a dus la Încă un pumn Încasat, de data asta, În stomac. Simțeam că mă Înec. Am tușit, am gâfâit și am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit să scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întorsături fermecătoare - sfârșind, desigur, cu acea izbucnire de pasiune pe care doar arta adevărata o poate oferi. — Desigur. Atâta timp cât lucrurile se legau, continuă Anton, imun la ironiile mele, tensiunea se va acumula până când, la final, neputându-se abține, spectatorii vor țipa după eliberare. — Astfel, filmul va deveni mai puternic. Revelația finală trebuie amânată, iar spectatorii, tachinați. Și totuși, la sfârșit, adevărul trebuie să iasă la iveală. Bineînțeles că audiența e conștientă de acest lucru, tocmai de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La sfârșitul primului an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană... Aici niciodată, răspund eu dând desertul la o parte și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avut de te-ai grăbit să tragi apa? — Diaree. — Cum arăta căcuța? Era lichidă sau moale? — Nu mă uit la ea! Nu m-am uitat! Și mai lasă-mă-n pace cu căcuța - doar sunt la liceu, ce naiba! — Ah, nu țipa la mine, Alex. Nu de la mine ți se trage diareea, te asigur. Dacă ai mânca doar ce capeți acasă, n-ai alerga la WC de cincizeci de ori pe zi. Mi-a zis mie Hannah ce faci, așa că să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa să nudien, și încă cum! Dar să se apere împotriva mea? — Alex, termină cu obrăzniciile - mă previne maică-mea când ies val-vârtej din vacarmul bucătăriei și, ca Attila Hunul, o șterg țipând și lăsându-mi iarăși cina mâncată pe jumătate -, ține-o tot așa cu lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
una ca asta. Propriul meu tată să fi futut o șikse? Recunosc, la o adică, strâns cu ușa, că o futea pe maică-mea... dar o șikse? Mai repede mi-l închipui aruncând în aer o benzinărie. Și-atunci, de ce țipă așa de furioasă la el, ce-i cu scena asta, cu acuzațiile și cu tăgăduielile astea, cu ocările, cu amenințările și cu lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce Hannah se pitește în spatele mamei, eu unul mă refugiez drept în spatele acuzatului. Ei, hai că-i pură fantezie, parcă-i luată dintr-un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-al meu, el e cel care acum dă cu pumnu-n masa de la bucătărie și răcnește la rândul lui: Nici vorbă să fi făcut una ca asta! E o minciună, o calomnie! Da’ ia stai puțin - eu sunt cel care țipă „N-am făcut eu!“ Eu sunt acuzatul! Iar maică-mea plânge așa de amarnic fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-o să-l am ghepatșt 2 „ca lumea“ când o să afle tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oficiale, ca să ia cina, i s-a dus buhul că, în două-trei asemenea împrejurări, ar fi mormăit: — Uite ce, n-ai vrea să mergem la mine acasă? Bineînțeles că ea îi va răspunde „Nu“. Bineînțeles că ea va începe să țipe: „Cară-te de-aici, băi ăsta!“ sau îi va răspunde înțepată: „Mersi, dar am și eu o casă frumoasă, și mai am și-un soț în ea“. Ce dracu’ își face cu mâna lui prostul ăsta! idiotul ăsta! băiețelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai băgat deștu’ în fofoloanca ei și ai dat tonul! Tu i-ai sărutat buzele alea scârboase...! — Fiindcă dacă-mi pun în gând să fac ceva, apăi fac! Dar asta nu-nseamnă că și vreau! s-a pus ea pe țipat. Iar apoi, doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că nu m-am jucat destul cu ele. — Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai exacte! Povestește-mi de țâțe! De sfârcuri! De coapse! Ce face cu coapsele, Ba-ba-lu, și le înfășoară în jurul curului tău, ca în cărțile cu porcării, sau îți prinde pula între ele și ți-o strânge până-ți vine să țipi, ca în visele mele? Și povestește-mi și de părul ei de-acolo, de jos. Povestește-mi tot ce se poate povesti despre floci, despre mirosul lor, nu-mi pasă dacă am mai auzit deja toate astea. Și chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că n-au adunat atâta oftică la viața lor câtă am adunat eu. Și-atâta dispreț. Și m-am întins fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge. NICIODATĂ. Mereu trebuie SĂ AM. Dar ce anume să am? Nu! țipă ea la mine. — Ba da! Ba nu! Atunci, am implorat-o eu în timp ce începuse să mă târască spre ușă agățat de piciorul ei puternic, lasă-mă măcar să-ți ling păsărica. Știu sigur că treaba asta o mai pot face. — Porcule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuvântului, dar știa că nu era o pasiune pentru ea sau vreunul din farmecele sale. Își spuse În gând: Dacă aș avea picioarele lui Mistinguett, tot n-ar observa. Ea Îl Întrebă: — Ce este? Pierdu răspunsul În corul vocilor care țipau la capătul platformei și la intrarea bărbaților În uniforme albastre. Auzi doar „specialitatea mea“. — Pașapoartele și bagajele la control, le spuse o voce cu accent străin și Myatt o Întrebă care era bagajul ei. — Am eu grijă de lucrurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]