3,981 matches
-
și cu strigături Adran Păunescu, desre care cineva spuna că „parcă are șăpte guri”. Rapsozi locali, banda lui Bidirel, pauză cerută de mirosul berbecului fript haiducește, de pastramă și fripturi de purcel, de celebrul caș de oaie, udate cu vestita țuică de prună, cu vin deșertat din demingene pântecoase și alintat cu melodii de inimă albastră, cu doine și marșuri sau cântece patriotice pe care cele șapte trupci le duceu peste satul care lăsase ferestrele deschise, sau făcuseră roate în jurul focului
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
în continuă întindere. Gazdele, doamna Gheorghița, lângă pragul nonagenar, dîrză, harnică cu gospodăria pusă la patru ace și fiul ei Mihai, ne-au ivitat la o gustare în foișorul din curte, îndulcindu-ne cu dulceața de coacăze, preparate de casă, țuică de prună și cu câteva povestioare, timpurile și amintirile amestecându-se, dovadă vie că Bunul Dumnezeu poate să așeze pacea și înțelegerea în toate sufletele ce cred cu adevărat în puterea Sa. Cu mulțumiri și cu invitații promise ne-am
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
de flori și plante ornamentale ce îmbină perfect bunul gust al finului iubitor de frumos, seniorul Vișan cu cunoștințele temeinice ale tinerei doctore în arhitectură peisagistică, Alexandra. Și, alături de acestea, doamna Conacului ne-a răsfățat cu varietatea artei culinare, cu țuica veche de Argeș, cu soiurile de vin ispititoare de Sâmburești, cu atmosfera boierească de festin, cu conversațiile rafinate, diverse. Și, așa cum se cuvine la un adevărat Conac, seara ne-am reunit cu alți fini sosiți tocmai din Canada... Sâmbătă: + Acoperământul
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
la ei la masă.” “Domn’ Profesor, dar cum să facem, să termine și ea liceul, că post bun are, dar n-are școala gata și oricând poate veni una mai școlată...și-o dă afară...” “Domn’ Profesor” era ...plutitor! Fata...țuica bună a lu’ tata...bunăvoința excesivă a părinților...masa îmbelșugată... “Simțeam că-mi dau apa la moară...dar nu mă puteam abține. Am rămas peste noapte la ei. Dracul de fată, se furișă la mine în pat, iar dimineața...Mama
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
-i dă bani (poate și pentru că nu cere!) Dar se mai găsește câte un om milos și-i dă ba o gogoașă, ba un covrig, ba o pâine. Nu... lumea nu dă bani! Mai repede-ți dă de băut! O țuică, o bere... Da' nu bani. Stânsese niște bănuți, dar s-a-nbolnăvit Nicușor... I-a luat niște mâncarea mai ca lumea să se zdrăvenească, niște doctorii... După ce i-a trecut fierbințeala, Nicușor s-a crucit când a văzut că nu-l părăsise
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
La început s-a crucit! Cum să fii cioban la București? Unde să pască oile-n adunătura aia de case peste case, șosele și asfalt?. L-a dumirit că, nu în București ci lângă! După o jumătate de litru de țuică fiartă, era pe drum! El, Dănuț nu bea...Țuica aia, l-a tâmpit... Nici lui soră-sa nu i-a spus, pentru că știa că nu l-ar fi lăsat să plece! Dar a plecat, închipuindu-și că face un lucru
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
la București? Unde să pască oile-n adunătura aia de case peste case, șosele și asfalt?. L-a dumirit că, nu în București ci lângă! După o jumătate de litru de țuică fiartă, era pe drum! El, Dănuț nu bea...Țuica aia, l-a tâmpit... Nici lui soră-sa nu i-a spus, pentru că știa că nu l-ar fi lăsat să plece! Dar a plecat, închipuindu-și că face un lucru bun. Voia să strângă niște bănuți, să fie și
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Acasa > Impact > Relatare > MISIUNEA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului MISIUNEA Marea sărbătoare a Zilei Muncii fusese, ca de obicei, un adevărat triumf. O maree de bere, țuici, șprițuri, mici, cârnați și fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulțime, tați cu burțile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri și fericiți, scandaluri și înjurături, pumni, bastoane de la poliție, răgete, ochi vineți, un tzunami (hai
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut aici ceea ce nu reușeau la ei acasă, spunând despre România că este țara tuturor
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
ștampilei. Eu de exemplu am primit o găleată de plastic la precedentele alegeri, dar a trebuit să o returnez deoarece, pe poză, sexul nu era unde trebuia să fie. Dar le-am făcut totuși în ciudă. Găleata era plină de țuică, cam poșircă, la primire. Am returnat-o însă goală. Sâc! Ce ne dă Domnul Dumnezeul Nostru ca să ne arate tuturor că suntem oițele sale dragi pe care le păstorește cu mare plăcere? Păi, așa la vederea oricărui votant, Dumnezeu ne
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
dulce de carne./ Te-ai suit pe bicicletă/ Și-ai uitat de pui, băiete,/ Ai rupt pedalele în două/Cu chintalele vreo nouă./ Anul Nou când o veni/Să bei șampanie cum o fi?/Să te-mbăt cu vin și țuică/ Să-ți treacă dorul de ducă,/În bârlog să stai cuminte,/Să mănânci ramuri crescute/ În pădurea de pe munte./ O veni vremea vreodată/Să uiți năravurile toate,/Să ne primești cu frăție/ În a ta împărăție,/Să mâncăm mure curate
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
și vapoare în miniatură, expoziții de pictură, țesături tradiționale etc. La tot locul dai de restaurante ai căror ospătari ies în stradă și încearcă să te atragă cu o ofertă bogată și în special cu ciorbă de burtă, de pește, țuică și vin ale căror denumiri le știu în limba română. Ne reține atenția, în mod deosebit, restaurantul „Aquamarin”, un adevărat muzeu de etnografie, construit în stilul caselor tradiționale bulgărești, cu pereți groși, de piatră, cu tavan cu grinzi, cu icoane
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
pe lângă obținerea făinii din cereale sebeșenii lui nea Mitică duceau la spălat țoalele și cergile țesute de mînile pricepute ale femeilor din sat. „Trei joagăre pentru tăiat buștenii aveam în sat, dar să nu uit, și două cazane zdravene de țuică!” - mi-a spus râzând nea Mitică. Apoi, după ce a stat o clipă să-și le reamintească întocmai, a recitat versurile unui cântec popular de plugărie: Ară badea cu plugu’ / Câtu-i câmpu’ de-a lungu’ / Și ară și samănă / Și din
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
răspuns la care nu se aștepta: Primele zile a fost mai grele, acum nu mă duc că am prins eu deja cum se face rântașul»...” Absența mamei, doar prin acest lucru se resimțea, în rest... Din prune furate iese-o țuică întoarsă! Nea Mitică deschisese cufărul tainic al amintirilor și pe măsură ce povestea își amintea tot mai multe și mai multe lucruri și întâmplări despre și cu sătenii lui, pentru care avea o reală considerație. O întâmplare cu tâlc și din care
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
care îl întrebau pe Vasile despre acest incident, primeau un răspuns neașteptat: «Ah, așa vorbește ea, știți voi cum sunt femeile, vorbesc mult....» și dădea din mână, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.” Vecina cu pricina a făcut apoi țuică din prune și a dus din ea și la biserică; avea ceva pe suflet și simțea nevoia să și-l descarce, spunându-i preotului din sat: Părinte, să dați la oameni să bea și să le spuneți că e de la
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
și simțea nevoia să și-l descarce, spunându-i preotului din sat: Părinte, să dați la oameni să bea și să le spuneți că e de la tetea Vasile. Când s-a întâlnit preotul cu Vasile i-a spus zămbind: Ce țuică bună ai făcut, tete Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
să bea și să le spuneți că e de la tetea Vasile. Când s-a întâlnit preotul cu Vasile i-a spus zămbind: Ce țuică bună ai făcut, tete Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
întâlnit preotul cu Vasile i-a spus zămbind: Ce țuică bună ai făcut, tete Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
tete Vasile! Mi-au spus oamenii că n-au mai băut așa o țuică bună. La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața pilda lui tetea Vasile!” - mi-a spus nea Mitică cu sclipiri diamantine în
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața pilda lui tetea Vasile!” - mi-a spus nea Mitică cu sclipiri diamantine în ochi... „Măi, da’ la voi, toți sunt poeți?” În satul în care văzuse lumina zilei pentru prima dată nea Mitică, veneau
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
cântărind care e mai dibaci și nu găseam niciunde prostul ... Rușinea lui îi pleca în jos capul, își dregea glasul și-și cârmea ochiul ca să stârnească râsul ... Și toată dibăcia lui își trăia sfârșitul într-un amărât de țoi de țuică ... Apoi pleca încet spre nu știu unde, că nimenea nu-l aștepta ! Ba da, era un câine răpănos care se bucura să-l vadă și să împartă foamea ... În alte zile îl găseam în reazem de Podul Busuioc privind în gol ori
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă o butie, și introduse primul țoi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
pe obraz. După ce se desprinseră din îmbrățișare Dorel se apropie de vecinul Cârțu și îi întinse mâna. -Bine te-am găsit nea Cârțu! Ce mai faci? Dar ai tăi? -Bine, Dorele. Am venit pe la bătrân să bem un pahar de țuică. -Mă bucur că vă înțelegeți ca vecini. -De ce nu ne-am înțelege Dorele? Doar aici trăim, împreună. Și la necazuri și la bucurii. -Intră în casă băiatul tati! Oi fi obosit. Te hodinește! -Nu sunt obosit. Am ajuns de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
că tu nu o să mă superi mereu și într-o zi am să le spun țătăncilor astea guralive: „O să vedeți fa, asta este nepoata mea și a venit să-mi facă injecții, că sunt bolnav, și să-mi aducă o țuică!” Mă lăsam strânsă de brațele lui, gândindu-mă că, totuși tataie fără să-mi spună în fiecare zi, mă iubea ca pe mami. Ajunsesem în fața pământului lui tataie. -Fetița, stop! i-am spus iepei și am râs, strângându-ne degetele
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]