6,958 matches
-
așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai difuză, dar chipurile lor radiază lumină. Îi vede fiecare mușchi al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui, cu noua lui prietenă". "Cu cine?", țipă Zinzin. "Ți-am spus... ca nu cumva să faci vreo gafă", și îi întoarce spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în sală, se simte ca și cum nu ar mai avea mult de trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul e înalt și pustiu, își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bărbat, e bibaxt 1 chiar dacă își suflecă fustele, bărbatul aruncă pălăria aceea socotind-o spurcată... - Dacă mai vreți să știți ceva, mă voi căzni să vă tălmăcesc și alte datini sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl vom educa, va merge la școală, îl vom aduce la civilizația noastră... Discutară multă vreme în șoaptă, punând pe toate fețele modul în care ar fi posibilă rezolvarea situației. Apoi se așternu tăcerea, dar nici unul dintre ei nu trecu în lumea viselor. De câteva ori Alex încercă să o liniștească: - Dormi, draga mea, mâine mergi la serviciu. - Nu pot, Alex, nu pot! Am o temere care nu-mi dă pace! - Lasă toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pauză voită, ca în cele din urmă să spună: și apoi, apoi mă însor... Aceste cuvinte căzură ca o bombă care, o dată declanșată, dărâmă întreg edificiul familiei însumat în creșterea și educarea acestui copil, toate visele lor de bine. Se așternu o tăcere apăsătoare, timp în care Mihăiță gândi în sinea lui: Știam demult că Vișinel nu era atras să urmeze cursuri universitare. El își fixase un drum al său din care nu putea nimeni să-l abată. Ina se întreba
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și că se pot conduce după capul lor? - Mă doare pentru Vișinel, e încă necopt pentru a se bate cu morile de vânt ale vieții! Tăcerea se așternu din nou în drumul lor, ca un covor din care timpul îi luase toate culorile de bine și le răspândise în cele patru vânturi. Soarele lumina cu putere strada. Însă, pe trotuarul ce-l parcurgeau ei, abia dacă se puteau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu tot sufletul, nu este el băiatul nostru? Ina nu mai avea la îndemână alte replici și de altfel, era greu de întreținut un dialog cu Alex, care masca abil, cu ajutorul unor glume, reafișarea dictonului fiecare va dormi cum își așterne! * Nunta fusese stabilită la jumătatea lunii septembrie, după examenul de la conservator al lui Mihăiță, așa cum hotărâse Vișinel și urma să se desfășoare după tipicul și tradițiile etniei țigănești. De altfel, Vișinel își petrecea de o vreme zilele și nopțile în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și să spună Olguța mea, du-te unde vrei, mergi cu cine îți place, fă ce te taie capul că pe mine nu mă interesează!? Se priviră cu înțeles și într-o tăcere desăvârșită, timp de o oră, fetele se așternură cu toată seriozitatea pe studiu. După timpul stabilit, se ascultară reciproc. Nu reproduseră lecția în mod mecanic, dar în esență se putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ai capul mai bine prins pe umeri decât mine. Acum că totul a trecut, voi sufla și în iaurt, chiar dacă îl voi lua din frigider, voi ea s-o dea pe glumă. Seara aceea trecu. Se părea că uitarea se așternuse Încet peste întâmplările trăite de Olga, constituind, în mod indirect, o lecție și pentru Ina. Deși Olga se străduia să pareze că totul i se șterse din memorie, fără să vrea, Marcel îi revenea în minte, nu cel din camera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că Jan îi ridicase, cum se spune, mingea la plasă. - Uite, Jane, continuă el, m-am hotărât să mă căsătoresc. În încăpere se așternu o tăcere purtătoare de nenumărate înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri sfâșietoare. Ajunsă într-un hohot de plâns la mașină unde o aștepta soțul ei, Ina nu reuși să-i spună nici un cuvânt despre cele aflate. Alex, punând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
șofer? Nu, că pedalele și volanul sunt în stăpânirea mea.O să dozez în așa fel, viteza, încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți cu de toate. Fiecare a consumat câte ceva; copiii au primit și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mă încercaseră peste zi. Cert este că nu puteam consemna nici măcar seara, ce sentimente mă încercau peste zi. Aceasta cu atât mai mult cu cât orice notiță dintr-un jurnal, exprimă ceva consumat deja, ceva peste care trebuie să se aștearnă în primul rând, timpul (jurnalul însemnând, nu-i așa (?!), înainte de toate, lupta omului cu timpul). Deziluzia mea a fost de fapt că niciodată nu am fost capabil să redau în cuvinte ceea ce simțeam atât la apariția Iozefinei, în salon, cât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dispus, îngăduitor, zâmbăreț. Ce mai! Părea fericit. Cred că așa a și murit: fericit. Următoarea săptămână avea să l găsească pe Gerard, din nou singur. De data aceasta în faimosul apartament de general.” 12. 6 /17 Decembrie ’80. S-a așternut iarnă grea. Zilele tot mai scurte. Totul arată ca-n basme. Bucuriile de altădată abia acuma încep să se materializeze. Acuma ne dăm seama cât de fericiți am fost. Fericirea nu e niciodată, o chestiune de prezent. Damă cultă, pleonasm
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
maturizat, adică ai trecut de fapt, dintr-o copilărie într - alta și... Avantajul e că, ce nu ți convine, povestești la persoana a III-a, mai ales când între prezentul în care scrii și trecutul despre care scrii, s-a așternut timpul și, în loc de nume, de multe ori te folosești numai de inițialele numelor. E și asta o metodă, o strategie, tot așa cum o strategie de a ieși din banal sunt și bancurile deocheate, dar și micile snoave, improvizate, la picior
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
te izolezi sau să stai închis în casă, urmărind știrile negative de la televizor, citind ziarele de scandal sau ștergând mereu praful. Dacă vei sta mereu în casă și vei șterge mereu praful, atunci să știi prietene că praful se va așterne peste dorințele și visele tale. Acesta este mesajul meu transmis din suflet pentru voi, cei care citiți aceste rânduri și nu numai atât, pentru că eu nu mă voi opri aici. Voi continua să promovez comunicarea între oameni și voi sta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
așa o stare de liniște interioară și nu prea îți poți explica de ce. Acum știi că, casa ta este curată în toate locurile ei ascunse și-ți propui să o ții curată, să nu mai lași praful obraznic să se aștearnă peste amintirile și valorile tale sentimentale depozitate acolo. Abia atunci simți că respiri aer curat și casa ta nu mai are unghere prăfuite și uitate de timp. Așa compar viața și îmi vine mai ușor să înțeleg anumite situații de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ci s-a înființat pe dată cu încă un deț de rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie în fața lui Pâcu. Cei din jur au pornit să râdă de-a binelea, spre satisfacția lui Pâcu. Când s-a așternut liniștea, moș Dumitru s-a ridicat, a privit peste capetele mesenilor, semn că are să le vorbească. Nu știu dacă ce am să vă spun o să vă bucure sau nu, dar trebuie s-o fac...Știți voi de când bat eu cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu știu povești și nici nu am eu harul lui Pâcu. Atunci să povestească altul ceva și noi l-om asculta cu atenție - a intervenit Mitruță Ogaș. Nici unul dintre cărăuși nu s-a arătat dornic să povestească... Liniștea s-a așternut din nou, ca o povară. Vasile Hliboceanu a privit în jur, dar fețele cărăușilor nu spuneau nimic îmbietor... În cele din urmă, a băut vinul, așezând ulcica goală pe masă cu oarecare năduf... Același lucru l-a făcut Mitruță și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]