3,386 matches
-
haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ne putem încumeta să-l considerăm o profeție - una care s-a adeverit. Platon avertizează în legătură cu agresivitatea celor mulți și mediocri care preferă lenea apaideusică travaliului cunoașterii și formării de sine. Această agresivitate și nu doar lenea intelectuală a determinat abandonarea proiectului curricular platonic, în favoarea unor curricula din ce în ce mai mediocre, mai înguste, mai „specializate”. Este ceea ce s-a întâmplat în istoria culturii și civilizației europene după apunerea epocii elenistice. Și putem interpreta această părăsire de sine ca o mare tragedie, similară celor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
strategi atenieni), Aristonymos (legislator al cetății Megalopolis din Arcadia), Phornion din Eleea, Eudoxos din Knidos, Aristotel din Stagira, Xenokrates (prim sfetnic al lui Alexandru Macedon) ș.a. 4. În Legile lui Platon (I, 628e-630e) se pot găsi argumentele marelui filosof în favoarea abandonării idealului războinic proclamat de Tyrtaios. O hermeneutică subtilă a fragmentului poate fi găsită la Edouard des Places, „Platon et Tyrtée”, Revue des Études grecques, LV, 1942, pp. 14-24. 5. În Politica (259b și 292b), Platon argumentează că adevărul este necesar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe nedrept atribuită lui Thrax și Varro. Ei mai degrabă au pregătit-o pentru creștinare - ceea ce va însemna și o abandonare a idealului educațional cuprins în enkyklios paideia. Altfel, putem regăsi programa bazată pe „cele șapte arte liberale” încă de la pitagoreici. Poate nu la Pitagora însuși, dar cu certitudine la pitagoreicul Archytas din Tarent (cca 440-360 î.Hr.)8. Pentru pitagoreici, cifrele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teoria lui Bobbitt a fost revizuită și completată de nenumărate ori de-a lungul secolului XX. Ele constituie ceea ce unii istorici ai domeniului au denumit „teoriile/modelele tradiționale ale curriculumului”. Secolul XXI pare să fi debutat cu critica radicală și abandonarea lor aproape fără nici un fel de scrupule. Studiul lor continuă însă să fie necesar, mai ales în țările în care s-au declanșat reforme de învățământ și reforme curriculare. Teoriile și modelele tradiționale ale modernității n-au dispărut, putând seduce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
riguroasă, ci și ai unui mit: mitul eficienței educative și al formării acelui one-dimensional man produs de societatea de consum și deconspirat de Herbert Marcuse cu două decenii mai înainte. Protestele postmoderniste împotriva unidimensionalizării omului prin instruire eficientă și a abandonării educației morale și estetice au fost orientate direct împotriva omului unidimensional devenit, între timp, middle man, „cap de locuitor”, „specialist” etc. Pledoaria postmodernistă pentru pluridimensionalizarea omului prin educație a surprins într-adevăr gândirea pedagogică modernă. Dar nu pentru multă vreme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doctrina comunistă. Tentativa de a concepe un „curriculum liberal”, un „curriculum creștin-democrat” sau un „curriculum social-democrat” pot avea aceleași consecințe. Tentația cea mai mare o reprezintă mai ales ultima variantă. Perspectiva societății deschise, descrisă de K.R. Popper - ideologul oficial (după abandonarea lui Marx) al social-democraților europeni -, a determinat și proiecte de reformă a învățământului românesc. Proiectul de „școală deschisă” pentru formarea „personalității deschise” - propus de S. Cristea (1994, 1996) - aparține acestei tendințe, chiar dacă autorul și-a luat numeroase precauții menite să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
presupune ca „formatorii de formatori” să fie personalități înalt creative ș.a.m.d.; ne aflăm în fața unei probleme de regresio ad infinitum care, după cum se știe, nu poate fi soluționată decât prin falsa soluție a suspendării radicale, ceea ce echivalează cu abandonarea problemei. Or, în planul acțiunii practice, atare „soluții” sunt lipsite de sens; - nu este pe deplin elucidat dacă toate personalitățile sunt potențial creative și, prin urmare, ar putea fi educate pentru a-și dezvolta capacități de acest tip. Constatările de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant, universalist și dezumanizant. Evenimentul din 1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să predea așa cum simt că trebuie să predea!”. Aceasta este teza pe care a susținut-o în 1984 în eseul Giving Teaching Back to Teachers. Altfel spus, „să dăm Cezarului ce e al Cezarului”. „Tăierea nodului gordian”, „fugă de metodă”, „abandonarea științei” sau „evadare în irațional”? Barrow nu a adoptat nici una dintre aceste variante. În 1984 a răspuns concis: „Fără îndoială, esența minții educate este perspectiva largă, deschisă”49. Dar a evitat să construiască o teorie curriculară centrată pe a breadth
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei noi concepții despre formarea personalității umane și predestinarea omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat într-o expansiune accelerată. Abandonarea metodelor rigide ale curriculumului modern și adoptarea metodelor hermeneutice promit progrese și avantaje mai mari decât se anticipa în anii ’60-’70. Noile explorări nu se mai bazează - decât episodic - pe „gândirea tare”, logico-matematică a cercetătorilor moderni, ci pe „gândirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
își are cusururile sale. Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă însăși, ci complexitatea fenomenelor și proceselor educaționale. Alternativa la studiul complexității nu este abandonarea raționalității, nu este iraționalitatea, ci tot raționalitatea complexă, dusă până la cele mai mici detalii, pe care o putem numi hiperraționalitate pozitivă 198. Hiperraționalitatea pozitivă nu constă în normare excesivă, ci în studiul realității educaționale, punct cu punct, detaliu cu detaliu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o „integrală” și o „derivată”, acesta va ridica din umeri nedumerit. Dar a nu stăpâni aceste banalități matematice este echivalent cu a nu ști cine este autorul lui Hamlet, prinț al Danemarcei sau ce sex avea Rocinante, mârțoaga lui Don Quijote. Abandonarea idealului educațional al erudiției s-a desăvârșit în Secolul Luminilor. Încercarea lui Comenius de a-l reconsidera sub forma pansofiei a fost un eșec. Istoria modernă a Europei este istoria „specializării culturale”. Așa s-a ajuns la „prăpastia culturală” dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Laplace, al lui Maxwell, Dumnezeul lui Einstein, aceasta nu înseamnă arhaism, simplă naivitate sau «filosofia spontană a savantului»” (op. cit., p. 85). Ar rezulta că întreaga istorie a științei este o istorie a „dezvrăjirii lumii” (M. Gaucet), o „istorie a abandonării lui Dumnezeu” și a instaurării realității obiective. Rămâne de lămurit de ce „moartea lui Dumnezeu” nu a asigurat o domnie pe termen lung a realității obiective și de ce, la început de secol XX, tronul i-a fost uzurpat de hiperrealitate. 2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct terminus de la care schimbarea devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își pierde caracterul contradictoriu. Dar „agonia progresului” nu înseamnă „abandonarea progresului” - cum au interpretat greșit unii nostalgici ai „antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care i-a permis lui Heidegger să lucreze nemijlocit cu Husserl și să exerseze metoda fenomenologică. Practic, Heidegger a devenit asistentul lui Husserl. „Husserl a fost cel care m-a inițiat într-o treptată învățare a «vederii» fenomenologice: ea cerea abandonarea utilizării neexersate a unor cunoștințe filosofice laolaltă cu renunțarea la a apela la autoritatea marilor gânditori. Dar eu mă puteam despărți cu atât mai puțin de Aristotel și de ceilalți gânditori greci cu cât mai rodnică mi se arăta familiaritatea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multe. Nu prea văd ce necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să îi imite pe acești înaintași, care au devenit iluștri prin bună sârguință. Idealul erudiției nu desemnează altceva decât curiozitatea omenească, nutrită cum se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care s-au produs (prăbușirea regimurilor comuniste) și implicațiile lor conceptuale și metodologice. Pentru rostul rândurilor de față, de ajuns este să spun doar că cea mai frapantă dintre aceste mutații, care le sintetizează, de fapt, pe toate, a fost abandonarea sistemelor globale de interpretare (compromise de vecinătatea lor cu ideologiile de stânga) și reconvertirea cercetării la problema generică a „subiectului”, ceea ce a pus istoria, în ansamblu, în fața unor noi exigențe, invitând-o să-și reconsidere procedeele, utilajul conceptual și, nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se află de multe ori într-o postură mai dramatică decât cea a victimei sale. Dosarele de rețea deschise „la normă”, mai ales în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, descriu uneori situații incredibile: informatori care mimează prostia pentru a forța abandonarea, simulează boli nervoase oferind note neinteligibile, pentru a dovedi că „nu corespund” sarcinii încredințate, scriu numai „de bine” despre cei urmăriți sau chiar inventează detalii favorabile sperând să-i ajute, deconspiră intenționat relația cu ofițerul, riscând să devină, la rândul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la faptul că o persoană trebuie să ia decizii în funcție de lipsa sau existența produselor atunci când se dorea cumpărarea. Alegerile unei astfel de persoane care intra în procesul de cumpărare erau „coada”, substituția forțată, căutarea în alte surse, amânarea cumpărării sau abandonarea ei (Kornai, 1992, pp. 230-234). Pentru locuitorii Sântanei, toate aceste alternative erau alegeri cu care se confruntau în viața de zi cu zi. Micul trafic, ca o alegere în procesul de cumpărare, implica pregătiri îndelungate, călătorii în locuri altfel puțin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ulterior se situează în domeniul psihopatologiei, constând în simptome posttraumatice incluse în diagnosticul clinic de „tulburare de stres posttraumatic” (în engleză, Post-Traumatic Stress Disorder sau, prescurtat, PTSD). Pe de altă parte, oficializarea vieții private și monitorizarea permanentă au contribuit la abandonarea dorinței de afirmare a propriei personalități și dezvoltarea diverselor mecanisme de autoapărare. Din perspectivă clinică, strategiile de evitare reprezintă tehnici mentale, emoționale și comportamentale prin care persoana evită gândurile, persoanele, locurile și situațiile ce s-au asociat în trecut trăirii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se confruntă copilul, se simt obligați să preia controlul total al existenței copilului lor, afectând în mod semnificativ procesul de dezvoltare a autonomiei acestuia. În al treilea caz, părintele preferă să pozeze în victimă și să dezvolte o atitudine de abandonare a responsabilității îngrijirii și creșterii copilului deficient prin identificarea de vinovați în rândul persoanelor din jur sau în altă parte (partenerul de viață, rudele apropiate, sistemul social etc.). O altă soluție folosită de părinți pentru a se autoproteja este refuzul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sas, probabil din Brașov, creează domnitorului român efigia literară a tiranului Dracula. Această optică asupra lui Vlad Țepeș servea intenției lui Matei Corvin de a-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în care se accentuează cruzimea, demonismul și inumanitatea eroului, prin descrierea unor suplicii și atrocități, corespunde și mentalității medievale occidentale, unde predomină ideea morții asociată cu imaginea tiranului
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
al Hahăului sunt nevoiți să fugă. Primul și al treilea își pierd viața. Supraviețuitor, Teodorescu pornește, într-o cavalcadă fantastică, împotriva atacatorilor, urmat de țăranii ridicați la dangătul de clopot. Apărută în 1970, după un deceniu și mai bine de la abandonarea de către autor a uneltelor romancierului, spre a le încerca pe acelea ale literaturii dramatice și cinematografice, nuvela Moartea lui Ipu reia cu mijloace mai subtile filonul satiric din Străinul, arătându-i pe falșii „luminători” într-o situație- limită, de natură
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ale lui Ion Ghica și Ciocoii vechi și noi, romanul lui Nicolae Filimon, deși „singurele izbânzi în apropierea de realitate”, poartă - și ele - „stigmatele” estetizante ale retorismului, pitorescului și voinței de abstractizare. Rezolvarea întregii probleme nu poate veni decât prin abandonarea irevocabilă - într-un act purificator convergent teleologic cu automatismul psihologic suprarealist (indicat ca o soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de P. cu determinarea spiritului unei culturi conștiente de propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]