1,909 matches
-
Apostolic, Prea-reverendul abate Caronti, Îngerul Învierii». Don Calabria s-a pus imediat la dispoziția Vizitatorului. Când primea scrisorile Vizitatorului, le săruta și le citea la picioarele Răstignitului său. Le considera ca expresia sfintei voințe a lui Dumnezeu. La rândul său, abatele Caronti și-a dat seama îndată de validitatea carismei fondatorului. «Azi, mai mult ca niciodată - scria - se simte necesitatea apostolatului sfințeniei și a carității: Opera are această caracteristică și prin urmare e Opera ce corespunde nevoilor actuale ale Bisericii». Intervenind
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
voința divină aceea care nu trebuie să ne mai lase, pentru ca să respirăm împreună și să-i ajutăm și pe alții să respire acest aer al Domnului». Misiunea Vizitatorului Apostolic se putea proclama terminată în scurtă vreme. Dar, în august 1937, abatele îi scria din Roma despre posibilitatea revizuirii Constituțiilor, abandonându-le pe cele deja aprobate în 1932. De-acum, mai mult decât Vizitator Apostolic, se arăta ca prieten și sfătuitor. Aceasta apărea și mai mult atunci când don Calabria pășea tot mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apărea și mai mult atunci când don Calabria pășea tot mai mult pe calea calvarului său, fizic și moral. În sfârșit, Vizita Apostolică s-a închis în 1947. Se terminau legăturile juridice, dar continua cele ale prieteniei. Don Calabria insista pentru ca abatele să continue să-i fie alături cu ajutorul și sprijinul său: «Dumneavoastră, nu trebuie să-l lăsați pe acest biet bătrân preot căruia Domnul v-a unit pe căile numai de El știute, dându-vă harul să înțelegeți spiritul pur și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Înțelese că situația care se stârnise în Congregație era pricinuită de neînțelegeri și crize de creștere. Nu afectau esența și spiritul. Acțiunea sa a slujit pentru a clarifica și a aprofunda gândirea fondatorului, pregătind terenul pentru aprobarea definitivă a Operei. Abatele Caronti era un bărbat energic și decis, care știa să ia măsuri disciplinare serioase și drastice la momentul potrivit, dar își tempera severitatea cu caritatea. În fața umilinței și docilității lui don Calabria și-a îmblânzit rigiditatea juridică și și-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pontificală După evenimentul furtunos care a dus la intervenția Sfântului Scaun, Congregația Slujitorilor Săraci și-a reluat domol activitățile și viața normală. Vizita Apostolică, chiar dacă se putea numi terminată în august 1937, s-a prelungit pentru alți încă mulți ani. Abatele Caronti propusese Sfintei Congregații a Religioșilor să dispună «studierea mult mai amănunțită a textului Constituțiilor pentru a-i aduce, eventual, modificările care ar reflecta cel mai bine finalitățile proprii și specifice Institutului». El însuși s-a oferit să ducă la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reflecta cel mai bine finalitățile proprii și specifice Institutului». El însuși s-a oferit să ducă la bun sfârșit aprobarea Constituțiilor și să-l adauge la Decretum Laudis (Decretul de laudă) din partea Congregației Religioșilor. Din păcate, datorită nenumăratelor responsabilități ale abatelui, revizuirea înainta cu încetinitorul. Și așa s-a ajuns în luna iunie 1943. Vizitatorul Apostolic a ajuns în final la Verona și a consemnat noua redactare a Constituțiilor. Această schemă a Constituțiilor apărea bine structurată potrivit dispozițiilor juridice ale Codului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceasta, trebuiau să aibă ori să capete o cultură convenabilă și suficientă, dobândind abilități, titluri și licențe. Cu toate acestea, atât preoții cât și frații trebuiau să fie dispuși la toate, chiar și la cele mai umile slujiri. Din păcate, abatele Caronti, fidel regulamentelor și tradiției benedictine nu reușea să înțeleagă și să codifice spiritul nou care erupea în legile canonice, codificate în timp. Pe 24 iulie 1943, don Calabria trimise înapoi abatelui Constituțiile cu notele alăturate. Pe 25 septembrie 1943
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și la cele mai umile slujiri. Din păcate, abatele Caronti, fidel regulamentelor și tradiției benedictine nu reușea să înțeleagă și să codifice spiritul nou care erupea în legile canonice, codificate în timp. Pe 24 iulie 1943, don Calabria trimise înapoi abatelui Constituțiile cu notele alăturate. Pe 25 septembrie 1943 părintele Caronti îi scrise lui don Calabria: «Profit de aceste zile când mă opresc la Subiaco, pentru a da o ultimă redactare Constituțiilor, primind acum toate observațiile și din partea preoților din Roma
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era divizată în două părți, la sud forțele aliate și la nord armata germană. Textul a rămas în sertarul Vizitatorului Apostolic pentru alți 3 ani. Don Calabria într-o Pro-memorie din iunie 1944 a scris: «Înfăptuită pacificarea de fapt, părintele abate recunoscu necesitatea revizuirii Constituțiilor, pentru a înlătura din rădăcină tot ceea ce a dat prilej neînțelegerilor și inconvenientelor, și să perfecționeze gândirea inițială». Traseul birocratic înainta cu încetinitorul. Și de această dată forțe externe au intervenit pentru a grăbi aprobarea definitivă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-i vorbească papei despre aceasta. Începând din acest moment, evenimentele au căpătat un ritm accelerat. Secretariatul de Stat i-a cerut oficial Prefectului Congregației Religioșilor să închidă Vizita Apostolică, la care era supusă Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Abatele Caronti a răspuns puțin secat, în ciuda cuvintelor diplomatice, aducând anumite observații oarecum picante: «Institutul s-a născut cu o formă canonică care nu a fost bine definită: sub anumite aspecte era laică, sub alte aspecte era mixtă. Dar a devenit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Nu a plăcut tuturor: dar nu au apărut dificultăți serioase, așa încât s-a reluat modelul inițial de Institut mixt. Dar, printre altele, toate acestea nu sunt codificate». Don Calabria a fost consternat de această relație și de aluzia adusă de abate divergențelor persistente încă printre preoții săi. Pe 30 noiembrie 1944 a scris în jurnalul său: «Asfințitul meu răzbate cu pași grăbiți. Mă arunc în brațele imense ale divinei milostiviri și, prin harul lui Dumnezeu, ofer acest ultim rest al lungii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
printr-un gest energic ieșit din comun a scris și a trimis o Pro-memorie Sfântului Părinte, expunând, fără resentimente dar cu multă demnitate viziunea sa originală asupra raportului juridic dintre frați și preoți. «În legătură cu „informațiile“ pe care Rev.mo părinte abate Caronti, Vizitatorul nostru Apostolic, le-a trimis Sfintei Congregații a Religioșilor, după ce le-am citit și meditat înaintea Crucifixului meu, cred că trebuie să dau, ca și cum aș fi pe patul morții, următoarele declarații: „Cererea la Secretariatul de Stat al Sanctității
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
asume responsabilitatea de a-i prezenta cererea. L-au ales pe cardinalul Adeodato Piazza din Ordinul Carmeliților Desculți, care îl cunoștea și îl stima pe don Calabria. El a acceptat cu bucurie. La 18 martie Congregația Religioșilor i-a notificat abatelui Emanuele Caronti că Vizita Apostolică trebuia să se considere închisă. Odată isprăvite toate numeroasele practici și primind toate scrisorile de recomandare din partea episcopilor unde lucrau religioșii Slujitori Săraci, dosarul voluminos adunat a ajuns la oficiul Congregației Religioșilor și acolo s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
i-a scris direct papei Pius XII, solicitând mult doritul Decretum Laudis pentru Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Practica și-a reluat lentul său drum. A fost prezentat textul definitiv al Constituțiilor, unde au pus mâna don Luigi Pedrollo, abatele Emanuele Caronti, don Calabria și, în fine, și cei doi experți monsenioriil Sposetti și Arcadio Larraona. Oricum, partea cea mai importantă și inovatoare a fost bine exprimată în Regula nr. 10: «Familia noastră este o Congregație Clericală, cu paritate completă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el o citea cu asiduitate, rând pe rând ce ieșeau volumele (primul volum a fost publicat în 1919). Don Calabria admiră spiritualitatea benedictină a arhiepiscopului de Milano, pe care va avea ocazia să o aprofundeze la contactul cu Vizitatorul Apostolic, abatele benedictin Emanuele Caronti. La rândul său, cardinalul a citit schițele cărții Apostolica vivendi forma, regăsindu-se în idealuri și împărtășind aceleași preocupări pentru Biserica sfântului preot veronez. Cele două opere au avut o vastă rezonanță în Italia și în lume
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La 15 august 1950, în jurnalul său găsim scrisă numai această frază lapidară: «Totul să fie pentru Isus, pentru slava sa». Delegarea pentru vicarul său don Pedrollo, cerută de consilieri nu a fost dată imediat. Și aceasta, probabil la sfatul abatelui Caronti și a noului său confesor părintele Cherubino. Agravându-i-se sănătatea enorm, la 5 octombrie 1950, don Calabria se decide să-i dea delegarea lui don Luigi Pedrollo. Dar, între timp, Consiliul General, preocupat de evoluția maladiei, a chemat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ultima conspirație, condusă de marele vornic Manolache Bogdan și marele spătar Ioan Cuza, care își vor pierde capetele pentru aceasta, s-au aflat implicați unii mari boieri moldoveni precum Iordachi Dărmănescu, cel pentru care, în 1787, arhidiaconul Gherasim traducea lucrarea abatelui Prau, Taina francmasonilor sau Manolache Romano 86. Este posibil ca Balș să fi avut oarecare legături cu conspiratorii moldoveni, în special cu Romano, care-i era prieten. După descoperirea complotului, în vara anului 1778, Manolache (Manole) Romano a fugit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aulic, 281 Plutarch, 26 Polek, Johann, 47, 48, 51, 54, 60, 64, 66, 68, 76-78, 83, 98, 108, 131, 132, 160, 164, 167, 187, 189, 190, 213, 341 Polibius, 26 Pope, Alexander, 26 Popescu-Teiușan, Ilie, 23 Popovici, Moise, 252 Prau, abate, 70 Prodan, David, 32, 35, 41, 44, 83, 114, 118, 149, 159, 203, 205, 210 Prokopowitsch, Erich, 39, 75, 185, 208, 228-232, 266-268, 273, 280 Protopopescu, Lucia, 97, 153, 194, 197, 255, 272, 274 Proust, Jaques, 30 Pufendorf, Samuel, 32
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și scump a fost plătită cea dintăi încercare a mea la norocul cărților! Am trebuit să fac o datorie nouă, ca să plătesc pe cea veche și să pot întreprinde călătoria la Focșani. Nici vorbă nu putea fi de a mă abate al Fălticeni, ca să alerg la ajutorul tatălui meu, deoarece n-aș fi putut justifica vânzarea echipajului și întrebuințarea banilor. Dar această pierdere, care m-a făcut atunci să vărs sudori de necaz și să petrec o noapte fără somn, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în căutarea ei dramatică. Căutarea se desfășoară pe fundalul unui acompaniament eolian de gravă rezonanță, care potențează valențele expresive ale textului: „Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbârlit. S-a răsucit vântul și a prins abate de cătră miezul nopții. Dezghețurile au stat, lumina a slăbit în dosul pâclelor. Cu această suflare rece în spate și pe sub fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere ca printr-o țară nouă”. Dramatismul este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
de maeștri olandezi; un mic Larousse, de care se servea scriitorul la jocurile de cuvinte încrucișate; portretele lui Maurice Barrés și Paul Válery, cel din urmă atârnat deasupra șemineului, lângă o uriașă oglindă de Veneția; o fotografie din 1944 a abatelui Lacaze în fața orgii sale; un cap al lui Crist executat de sculptorul Michel Ciry, cu dedicație. Tot aici, se află un mare dulap în care stăpânul casei își rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina plângerilor multor părinți, din fericire toți din pătura țăranilor și a servitorilor, pe care i-am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci să-i despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călugări. Iar Colombano murise doar cu treizeci și patru de ani în urmă. Regula impusă de el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile, pe cea a lui Benedict, dar o făcuse atât de neîndurătoare, încât ultimii doi abați avuseseră grijă să o mai reformeze puțin. Totuși, un călugăr trebuia „să ajungă sleit la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era suficient să dai uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte două rânduri. Era trist să constați cum tot mai mulți episcopi și abați catolici nu voiau să audă de curățenia corpului și considerau faptul de a te spăla aproape un păcat. Ce avea castitatea de-a face cu murdăria? Și mai rău era faptul că unii dintre ei vedeau în lectura și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări, și ei trași la față, dar surâzători. Fără să ne întrebe ceva anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și ne-a dat sărutarea de pace. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]