3,115 matches
-
oprească prin orașe, Frigul mușcă cu putere! Frunzele ce-au mai rămas, Au intrat în greva foamei Și acum stau la taifas. Își vorbesc că le e bine, Sunt alese, sunt curate, Nu-s ca cele ce-s căzute, În abisul Mării moarte. Vaaai, dar uită de slujire Și de milă, de dreptate, Se hrănesc cu vorbe goale Și vor rang, întâietate. Un poștaș lovește coaja Pomului, ce rău asudă, Cioc, cioc, se aude-n zare, El, ursuz, nu vrea s-
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TELEPATIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te rog iubite dă-mi binecuvântarea Să te respir in inimă, să-ți iau răsuflarea Și să-ți dau abisuri, culmi și chiar iertarea, Să invoc cerului pentru noi nemurirea. Eu nu-mi aparțin, un tot al creației unificat Stereotipic mă asimilezi ție treptat, Sufletul ce ți-l ofer, știi bine-i unicat Sunt expresia ta, al dragostei acrobat. Deposedează
TELEPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382458_a_383787]
-
din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de apă vie este fântâna vieții Ce-astâmpără setea oricărui trecător, Revarsă puritate în zorii dimineții Și stinge văpaia-n amurgul arzător. Prin ochi de-argint privește către cer Fântâna tămăduitoare din abis Învăluită în lumină și mister... Plină cu lacrimi de rouă din paradis. Oglinda de cleștar pulsează-n desfătare Și ploi de stele îi inundă adâncul, Fântâna e tunelul de comunicare Prin care-și dau mâna cerul și pământul. În apa
FÂNTÂNA CU APĂ VIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382549_a_383878]
-
durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul Mire Și-n dans ordonat de atom, Renaște adamicul om, Cu aură cristică-mbracă, Ființa cândva prea
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc cu-nfrigurare Cum pe chipu-ți anii curg, Din clespsidră-ți cad în vale Anii vieții ce se scurg. Axa cerului aș rupe-o Să se prăbușească-n foc, Și-n haotice abisuri Timpul tău să stea în loc. Din unghere infinite Praful stelelor s-adun, Risipite de furtuna Vremilor ce nu apun. Să te plămădesc în palme Și pe boltă să te pui, Niciodată prea departe Către mine când te sui. Tu, stăpânule
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TE AȘTEPT... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Te aștept la răscruce de vis Să salvăm anii căzuți în abis Vom escalada muntele din noi Având iubirea, busolă pentru doi. Te aștept pe un mal atins de cuvânt Cu marea voi face un legământ, Să-mi spele trăirea cu-n val de iubire Voi aduna clipele ce par să se
TE AŞTEPT... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383929_a_385258]
-
dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi poarte biruință. © Maria Filipoiu 5.11.2014 Referință Bibliografică: RODUL GÂNDURILOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții). E o pledoarie pentru trăirea plenară a vieții prin iubirea care poate purta izbânzi împotriva timpului devorator: „Trăiește, omule! Luați-vă răgaz să fiți, trăiți
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
bucurie, și poftit să pășeasc pe scările luminate (realizate din scândură de brad, proaspătă, care răspândea o aromă de rășină dumnezeiască). Când am simțit sub tălpi platforma succesului* privirea mi-a fost captatetă de un ecran panoramic. De undeva... din abisul unei lumi fantastice, se vedeau imagini de-o rară frumusețe: flori superbe... pe care (fiindcă mintea omenească le poate plăsmui numai în vis), le-am admidat cu mare plăcere: crizanteme, trandafiri, crini regali, orhidee își deschideau petalele multicolore și, răpite
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
spre infinit, Glorios le e drumul lor nesfârșit... Destinul își urmează măreț cursul Îl așteaptă-n tăcere Universul Dincolo de orice, de nori și tristeți De iluzii, ori mari împliniri în vieți... Călătorind spre paradisul promis, Deasupra lumii precum un larg abis, Se-ncheie al existenței joc de șah, Scris într-al eternității almanah... ~ Cristina P. Korys ~ ( sursa foto: net) Referință Bibliografică: Călătorind spre paradisul promis / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
voi hiene jefuitori de neam sunteți lumina neagră atât de "orbitoare" justiția divină oricum va condamna îi va cuprinde-n brațul ei cu tot ce au furat se tot reped spre infinitul vieții fără lumină pentru trădătorii picați în întunecos abis și totuși se-nchină meschinii își fac semnul crucii s-au dat pe-o palmă de vânt cald se tot usucă în puținul lor suflet cer milă atât le-au fost să fie ce ei au vrut în rest îi
CUPRINS ÎN NECUPRINSĂ VIAȚĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383523_a_384852]
-
unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
nr. 2240 din 17 februarie 2017. TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de greieri... alină plânsul din mine. Citește mai mult TE CAUT VIAȚĂPe care dintre drumurile tale să apuc?Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoiTe caut, te strig, după tine mă ducAi rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Este sfârșit de primăvară. Cu voaluri scurse din petale, Într-un amurg, mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună chemarea, De sub arcadele cerești, Stelele-arătându-și splendoarea Mă poart-acolo, unde ești. Mă las condusă de visare, Într-un sfârșit de
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care își cunoaște lecția. (Baba 9 se apropie de Fiu) Baba 9: Mă duc după părintele. Fiul: Ați îngrijit-o? Baba 9: Da. Fiul: Atunci puteți merge! (Baba 9 pleacă. În timp ce ea părăsește scena se
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... Și nu mai știu dacă visul s-a risipit la porțile dimineții ori dimineața mea s-a rătăcit în vis și de-atunci, ca un abis mi-e viața fără Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
își unesc singurătățile într-un cuplu fericit (Hobby-ul anticarului Jason). O însemnătate aparte o are spitalul, locul în care ființa umană uită brusc nimicurile ce o preocupă zilnic, și în zadar, uită iluziile care îi obturează adevărul și înfruntă abisul, fundamentele, golul unde Moartea și Viața par a se topi în aceeași taină de nepătruns. Aici întâlnim două din figurile emblematice ale cărții: călugărița Teodora (Rozariul cuvioasei Teodora) și Ioan (Celălalt Ioan). Așadar, în cronotopul lumii de azi evoluează personaje
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
din suflet, exprimă dorința sinceră a unui sentiment.Un sentiment dovedit este expresia unei trăiri reale, vorbele fără fapte sunt ficțiuni.Ficțiunile în literatură înseamnă mister, în viața reală sunt minciuni.Cuvânt, gest, sentiment ... viață.Camelia Constantin martie 2017... V. ABIS, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Stătea nemișcat pe marginea abisului. Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale. Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
fără fapte sunt ficțiuni.Ficțiunile în literatură înseamnă mister, în viața reală sunt minciuni.Cuvânt, gest, sentiment ... viață.Camelia Constantin martie 2017... V. ABIS, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Stătea nemișcat pe marginea abisului. Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale. Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente. Nu-i mai era teamă. A întins mâna
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
unei holograme formate din iluziile trăirilor, pe care ți le-ai creat singur. Nimic nu-i real într-un univers în continuă mișcare. Fiecare om își țese propria poveste, dar nu este capabil, ... Citește mai mult Stătea nemișcat pe marginea abisului.Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale.Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente.Nu-i mai era teamă. A întins mâna
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
luciul mării, Plâng egretele și stârcii, Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]