1,080 matches
-
nimic nu-i extraordinar, moartea este. Indiferent dacă o accept cu seninătate sau mă revolt, mi se pare și mi se va părea extraordinar, întrucât tot ce se petrece o singură dată este extraordinar. Mă cuprinde o stare de neînțelegere abisală. Adică nu pot înțelege - cu ceva din mine ce-i mai profund decât mintea, simțurile, logica, sufletul - cum acela care până cu o clipă în urmă mi-a vorbit și cu care am făcut planuri să fie deodată un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
epigramei― și mai tânărul său colaborator! Catrenele selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât de gravă, ca aceea a iubirii, au totuși menirea să ne facă să zâmbim. Evident, ele tratează această temă fără obișnuita “profunzime”, “orizont abisal ” sau “metafizic”, cum o fac poeții consacrați, ci provoacă amuzament tocmai prin efectele lor de “suprafață”, prin ingeniozitatea jocului spiritului, prin împletirea de inteligență și arbitrar, având ca efect râsul. Despre râs se spune că este cea mai percutantă expresie
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grea, acoperită cu o poleială de cupru, atârnând în podul palmei mult mai greu decât atunci când stătea în gaura broaștei din ușile apartamentului de hotel. Nemulțumit și confuz, Vladimir se trezi, astfel, nas în nas, cu semnele propriilor lui porniri abisale, de care, după întâlnirea cu blonda și neasemuita Melanie, își inițiase detoxifierea morală printr-un program personal de dezbărare. Constată că, în perspectiva proiectului Pelerin în Țara Sfânta, simpla furișare pe lângă unele din vechile-i tare nu era câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i vorbisem se transformase, brusc, Într-un singular Înnobilat, pe care fixitatea privirii ei Îl reclama; o altfel de supralume decît cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gîndesc. Ce să mai gîndești În asemenea Împrejurări abisale În care ființa Își caută propria identitate fără nici o reușită, descoperind În final că nu Împrejurările sînt abisale ci Însăși ființele noastre. - Vreau să vă Întreb... - Spune-mi pe nume, vorbi, - și În clipa aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de supralume decît cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gîndesc. Ce să mai gîndești În asemenea Împrejurări abisale În care ființa Își caută propria identitate fără nici o reușită, descoperind În final că nu Împrejurările sînt abisale ci Însăși ființele noastre. - Vreau să vă Întreb... - Spune-mi pe nume, vorbi, - și În clipa aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca În momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Un spirit de competiție? Evident, în orice generație și, până la urmă, în orice literatură există un spirit de emulație, o competiție mai mult sau mai puțin vizibilă. Condiția este să nu se transforme în rivalitate sau - mai grav - în ură abisală. Cum, din păcate, se întâmplă în casele românești. Casele literare, vreau să spun. Nu e cazul în relația mea cu N. Manolescu și cu ceilalți critici din generația mea. Am fost - și am rămas, sentimental - prieten cu Valeriu Cristea, L.
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
extrem, dar lipsit de forță vitală... "Conștiința nu e dublă și nu se scindează, cum crede și Dostoievski, din pricină că putem în același timp să facem și bine și rău, sau să urâm fiindcă ni se face binele și alte descoperiri abisale care i-au turmentat marele său spirit. Conștiința e unitară, dar, ca și în natură, ca este zgâlțâită când de furtuni și cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase. Cine nu cade nu se poate înălța, iar faptul că un boier
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de neexplicat pe cale rațională, a unui proton sau neutron... Nu știu, n-am idee!"... "O iubiți pe..." l-am întrebat eu pe neașteptate și am pronunțat numele Căprioarei. Ne simțeam bine amândoi și întrebarea mea nu avea în ea nimic abisal, tenebros... Da, da, a răspuns el repede, sînteți cumva rudă cu ea?" Nu, am fost prieteni..." "A, da, îmi pare bine că acum în toamnă și-a luat examenele... Era să piardă anul." Am rămas tăcut fără să știu de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revistele, mă ridicai și îndreptîndu-mă spre birou îi spusei fără să mai fiu curios să-i văd reacția: "Și mai du-te și în... cu pasențele tale cu tot. Ai ajuns să mă plictisești de moarte cu stările tale sufletești abisale, fii fără grijă, n-o să te bat decât dacă ai să mă provoci, trebuie să știi că eu sânt un om bun și blând, dar răspund la provocări, deși în marea tactică, în lupta pentru cucerirea puterii a clasei muncitoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiindcă n-o iubește. Am vrut să-ți spun că înțeleg ce vrei să spui, dar mi-ai aruncat în treacăt o privire, așa... parcă ai fi vrut să-mi spui că nu sânt de nasul meu astfel de idei abisale și pe urmă te-ai uitat aiurea..." " Da, fiindcă după ochii tăi am avut impresia că o să mă ironizezi, exact cum ai făcut semn, deformîndu-mi spusele și n-aveam nici un chef să se râdă de mine." "Interesantă explicație! Dar ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre ființe de sentimentul ascuns al tragicului, contopire pe care o numim fericire... Dar nu puteam să spun nici că eram contrariat. Da, ași fi spus fără vreun sentiment abisal că eu o iubesc și ea nu, și ași fi așteptat liniștit ca totul să-mi treacă și ruptura să vină într-o zi de la sine. Mi se întîmpla chiar să contemplu senin această perspectivă. Dar... Iarăși dar! Era suficient
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înfuriat sforăiturile lor, pofta lor animalică de somn, pe el care era, poate, un insomniac? Sau se săturase Berilă de atâta libertate și lumină câtă este pe pământ și simțise o mare ispită a ocnei? Asta ar fi o speculație abisală. Cel mai sigur o tot răspunsul lui Berilă: erau beți! și trebuie să traducem asta prin: erau agresivi! Beția și somnul lor nu erau suportabile, Berilă era și el în legitimă apărare. Un ultim detaliu. N-am știut că medicamentul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când e vorba de localizare. Se adunaseră cu toții în jurul comtehuluj pentru a privi ecranul. Hudson stopă programul de cercetare și mări imaginea unei zone a coloniei. În centrul planului stației de epurare, numeroase puncte albastre luminoase clipeau ca niște pești abisali. Hicks mârâî. ― Se pare că toată populația s-a strâns acolo, ― Mă-ntreb de ce s-or fi refugiat acolo, zise Dietrich. După toate aparențele, ultima luptă s-a dat aici. ― Or fi reușit să iasă și s-au dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat juridic și intelectual deopotrivă 12 Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului românesc. Prin fixarea duhului etnic într-o matrice stilistică apriorică și inalterabilă istoric ce îi pecetluiește inconturnabil orice expresie culturală, Blaga elaborează o seducătoare metafizică a permanenței existențiale românești. Seducătoare metaforic și răpitoare poetic, teoria filosofică a identității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând că jocul nu e falsitate, ci aluzie iar nu simplă iluzie. Derrida e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel câmpul sensibil al oglinzii, ne face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din obstacol, transparența a devenit acum instrument: de acum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe care o practicam deja pe vremea când postmodernismul se găsea la apogeu în lume. O particularizasem în ceea ce am numit poetica oglinzii, valorificată în Eminescu Dialectica stilului (1984), apoi în toate cărțile mele, culminând cu Complexul Bacovia și Caragiale abisal. Abia după lectura cărții lui Basarab Nicolescu Transdisciplinaritatea, m-am decis că e timpul consacrării termenului transmodernism ca marcă a noului secol XXI. A urmat un eseu programatic cu titlul Transmodernismul pe care am încercat să-l încredințez lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Maurice Blanchot, a lui Paul Ricoeur, din cronotopologia lui Mihail Bahtin, părți din "critica totală" a lui Ibrăileanu și G. Călinescu, ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, noologia sociologului Ilie Bădescu etc. Practic, orice gând al transparențelor abisale poate intra în dialogul transmodernității. Mai mult, orice acces spre zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Bahtin, părți din "critica totală" a lui Ibrăileanu și G. Călinescu, ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, noologia sociologului Ilie Bădescu etc. Practic, orice gând al transparențelor abisale poate intra în dialogul transmodernității. Mai mult, orice acces spre zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al timpului. Blaga a dublat categoriile rațiunii cu categoriile abisale, ajungând la spațio-timpul categorial. Simetria spațiu exterior / spațiu interior (matrice stilistică) implică deopotrivă simetria temporală, inversată, însă, căci trecutul apare ca "timp interior" (suflet), pe când viitorul ca "timp exterior" (spiritul). După filosofii transmodernismului, cele patru elemente binare (minte și trup
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Litera Internațional, Chișinău-București, 2003; *Basarabia sau drama sfâșierii, Editura Flux, Chișinău, 2003, ediția a II-a revăzută și adăugită, cu o prefață de Mihai Cimpoi, Editura Scorpion, Galați, 2003, ediția a III-a, Editura Pax aura mundi, Galați, 2004; *Caragiale abisal, Editura Augusta, Timișoara, 2003; *Duminica Mare a lui Grigore Vieru, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004, cu o postfață de Mihai Cimpoi; *Mitul Eminescu, Editura Junimea, Iași, 2004, col. "Eminesciana"; *Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București, 2004 ; *60 de oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putut evita pe deplin consecințele nihilismului, ignorând, la rându-i Persoana Treimică a lui Dumnezeu, ajungând și el la apofaticul nimic (p. 109). 410 Svetlana Paleologu Matta, Calicantus..., p. 71. 411 Ibidem, p. 94. 412 Ibidem, p. 96. 413 Caragiale abisal, Ed. Augusta, Timișoara, 2003 și Complexul Bacovia, Ed. Junimea, Iași, 2002. 414 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, Ed. Humanitas, Bucureștu, 2005, p. 5. 415 Ibidem, p. 6. 416 Nicolae Breban, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Ed. Fundației Culturale "Ideea europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]