43,150 matches
-
dogmatica, istorista, sau estetică a preferat să evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
Neliniștitul fenomenolog desfășoară metodic, ca într-un război de poziții, o redutabila argumentație anti-Nietzsche, descoperind polemic sensul superior al conceptelor "denunțate". Șase sunt cauzele identificate de Scheler pentru geneză resentimentului: sentimentul și impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma și perfidia. Absența exteriorizării acestora din diverse motive conduce adesea - uneori prea adesea, și prea fatal - la cangrenarea personalității unui individ ori a percepțiilor unei clase sociale. Nu voi incerca sa contrag în câteva rânduri un proces atât de complicat și de bogat
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
Rodica Zafiu Se întîmplă să descoperi uneori că un anumit cuvînt, în aparență banal și frecvent, lipsește pur și simplu din dicționare. Efectul lingvistic al unor asemenea absențe e lesne de înțeles: un cuvînt obișnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări și fără datare e în primul rînd greu de înțeles, si apoi greu de plasat
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
Nicolae Manolescu S-a vorbit, nu o dată, de absență din programe și manuale, ca și din librarii, în timpul regimului comunist, a numeroși autori români, între care unii de primă însemnătate. Am publicat eu insumi cîndva o listă a marilor scriitori nestudiați, nici în liceu, nici în facultate, de generația
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
Discursul nu e bun niciodată. Chair îndreptățit, el vrea să îmbete minți. Rozanov: a...există PUTERE și A NU PUTEA. Iar Christos a suferit, a murit, pentru acel A NU PUTEAĂ. Există deci un Dumnezeu al nostru, al neputincioșilor. În absența lui, noi ce putem? Ce am fi putut? Să nu mai jucăm jocul. Să ne așezăm, toți, jos pe caldarîm și să facă ce vor vrea cu noi". Că și următoarea catastrofica viziune, cu figuri literare în text: "Valorile fiind
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva, ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se poate învăța ceva". Misterul lui Cristian Popisteanu Pentru un director de revista, cel mai substanțial omagiu postum e să nu i se simtă dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam un fragment care a căpătat valoare testamentara: "Păstrarea Magazinului istoric în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
lui. Or, tocmai asta a reușit Puric într-un an, cît școală propriu-zisă n-a izbutit în patru: învierea corpului și a conștiinței că el există, că poate fi lucrat, că poate exprima în sine un mesaj, chiar și în absență cuvîntului, stimulat însă de propria cunoaștere, de costum, de lumină și de muzică. Cunoscîndu-i, este aproape impresionant să-i vezi cum se mișcă, cum stăpînesc gagul și rigorile lui, cum își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează incomensurabila întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care să-și exerseze observația și să-și ordoneze formele, o plasează pe artistă în vecinătatea creatorilor de arhitecturi cromatice din categoria lui Teodor Moraru. Dar spre deosebire de acesta, care lucrează cu materie grea și cu derivatele
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
sugerează, prin lucrările lor, Vasile Ivan și Gheorghe Zărnescu; primul, într-o geometrie anguloasa și ascensionala, celălalt printr-una derivată din cerc și cu desfășurare pe orizontală. Ambele lucrări, prin ritmica plin-gol, sînt chiar o formă de comentariu pe marginea absenței, a vidului că potențialitate absolută. În imediata lor vecinătate, exploatînd într-o formulă mai complicată latentele materialului și energiile formale stocate în propria lui substanță, se găsesc lucrările lui Vlad Ciobanu și Ionel Cojocariu. Vlad Ciobanu realizează o formă preponderent
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
tendinței de a se evita prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică, mereu activă, cu amuzant blazon sacerdotal: "bîlciul e-n țoi. moartea e grasă, frenetica
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare vremelnica, dar violență a sinelui din propria să viața, numai pentru că acesta să aibă unde să se întoarcă. Dar atunci ce sînt aventurierii de profesie, care fac sistem din absența sistemului? După Simmel, ei sînt aceia care au permanentă nevoie de o distanțare de ei înșiși, cei care nu se pot percepe decît prin contraste puternice. Prin numărul lor, contrastele devin sistemul, iar acel fundal față de care constituiau inițial abaterea
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Ideea că cei doi gemeni, care nu s-au văzut unul pe altul timp de 21 de ani, printr-un accident al soartei lor, întrecuți deci de timpul calendaristic, de timpul înghețat în curgerea lui la un moment dat prin absența, absența vederii celor doi legați biologic pe viață, de nedespărțit... Acești doi, așadar, sînt siliți, cînd lumea îi reda unul altuia, să accelereze trăirea lor, trecutul lor, absența, ca să intre în fine în timpul normal, viu, curgător... Eroina a văzut cum
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
că cei doi gemeni, care nu s-au văzut unul pe altul timp de 21 de ani, printr-un accident al soartei lor, întrecuți deci de timpul calendaristic, de timpul înghețat în curgerea lui la un moment dat prin absența, absența vederii celor doi legați biologic pe viață, de nedespărțit... Acești doi, așadar, sînt siliți, cînd lumea îi reda unul altuia, să accelereze trăirea lor, trecutul lor, absența, ca să intre în fine în timpul normal, viu, curgător... Eroina a văzut cum s-
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
calendaristic, de timpul înghețat în curgerea lui la un moment dat prin absența, absența vederii celor doi legați biologic pe viață, de nedespărțit... Acești doi, așadar, sînt siliți, cînd lumea îi reda unul altuia, să accelereze trăirea lor, trecutul lor, absența, ca să intre în fine în timpul normal, viu, curgător... Eroina a văzut cum s-au nascut cei doi. A asistat la vîrsta de patru ani la venirea pe lume a gemenilor. I-a văzut în patul rustic larg, încăpător, cu tăblii
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
de altfel, sensul etimologic și prim al cuvîntului transcendență). De exemplu, o operă literară rezidă într-un text și aceasta este imanenta ei, dar ea depășește acest text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să ne amintim de ea; ea poate să cunoască diferite forme de acțiune și acest mod de a acționa, oarecum dincolo de obiectul sau, de imanenta, este ceea ce eu numesc transcendență. M.C.: Opera artei este singura dumneavoastră lucrare de
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
în Doi gemeni venețieni a lui Vlad Mugur tot la Teatrul Maghiar din Cluj. Radu Beligan pentru Actorul din Azilul de noapte, Victor Rebengiuc pentru Filosoful cinic din Petru și Virgil Ogășanu pentru Șeful Curții Regale, tot din Petru. O absență este Silviu Purcărete și Orestia de la Teatrul Național din Craiova. Că și cînd n-ar fi fost. Chiar dacă Orestia poate să nu fie cel mai rotund spectacol al lui Silviu Purcărete, el are o marcă, o emblemă, o ștacheta sub
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
eu absentez din el, aflîndu-mă la Londra. Faptul că mizez pe existența lui ține exclusiv de bună mea credință, ajutată de apelul la martori, ori la documentele care imi atestă "supraviețuirea" lui, scrisori, telefoane, etc. Acestea prezentifică într-o măsură absența, dar într-o măsură imperfecta și limitată. Ca să îmi ameliorez sau probez suspiciunile nu-mi rămîne decît să oscilez, într-un du-te-vino cît mai rapid și repetitiv, de la Londra la Paris, de la Paris la Londra, de la Londra la Paris etc.
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
ameliorez sau probez suspiciunile nu-mi rămîne decît să oscilez, într-un du-te-vino cît mai rapid și repetitiv, de la Londra la Paris, de la Paris la Londra, de la Londra la Paris etc., într-un efort de a "surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
oscilez, într-un du-te-vino cît mai rapid și repetitiv, de la Londra la Paris, de la Paris la Londra, de la Londra la Paris etc., într-un efort de a "surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
intermediară, populată de umbre, de anticipări și amintiri. Cînd este la Paris, lumea lui e de fapt cea londoneză, dar odată întors la Londra va redeveni un parizian. Aici stă originalitatea lui Jankélévitch, în felul în care definește nostalgia în absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau altundeva decît ai fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului trecut de fantasmele
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
deoarece tatăl meu murise înainte de războiul împotriva sovieticilor, deci nu eram fiu de trădător. Norocul meu a fost, așadar, moartea tații, săracu^...Dosarul meu de cadre era negru, nu l-am văzut, evident, niciodată, dar era ușor de înțeles, data absența mea de pe listele de comenzi și slabele mele încasări la Fondul Plastic. Prin anii ^60, în scurtă perioadă de așa-zisa liberalizare, am început să scriu în presa culturală a vremii pe teme de artă, rotunjindu-mi puțin venitul. Am
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Iordan Chimet m-a invitat să scriu o mărturie despre realitatea țării văzută din exil, despre reconstrucția morală a țării, mărturie ce avea să fie inclusă în ultimul volum din Dreptul la memorie. I-am trimis un text intitulat Marea absența, în care analizăm cauzele degradării societății românești, datorate - după opinia mea - dezertării oamenilor de cultură, si mai ales a scriitorilor, în rîndurile ateismului și scepticismului intelectual. Făceam apel la trezirea conștiințelor, la regasirea filonului spiritual care să producă o inversiune
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
scepticismului intelectual. Făceam apel la trezirea conștiințelor, la regasirea filonului spiritual care să producă o inversiune de tendința. - Reintegrarea României în Europa ar putea influența această "trezire a conștiințelor" de care vorbiți? - Avem obsesia întoarcerii României în Europa, după o absență de aproape o jumătate de secol. Dar în care Europa? Față de cea de acum cinzeci de ani, în Europa de astăzi se produce un fenomen de trezire spirituală, mai ales în rîndurile tineretului, care nu există atunci cînd noi am
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]