1,052 matches
-
de creșterea și educația lor și în general a acelora cu care intră în relații ei își însușesc progresiv limba și tehnica vorbirii. Având însă capacitatea articulatorie restrânsă (aportul verbo-motor fiind în plină formare) posibilități incipiente analitico-sintetice de comparare, generalizare, abstractizare și în general atenția, memorie, voința în curs de dezvoltare, copii nu și pot însuși deodată forme corecte de vorbire ceea ce explică greșelile de pronunțare a unor sunete la antepreșcolari și preșcolarii mici, alterarea, înlocuirea sau inversarea lor. La fel
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
schemelor motorii ale rostirii, cu prevalența aspectului distonic și dispraxic, aspecte mult mai rezistente la tratament decât cele paralitice. Se observă insuficiența lexicală, sărăcia de vocabular cât și greutățile în evocarea cuvintelor, ceea ce duce la tulburarea funcțiilor superioare ale limbajului: abstractizări, generalizări, dificultăți în structuralizarea vorbirii în cuvinte, propoziții și fraze. Propozițiile sunt frecvent eliptice de predicat sau de subiect, afișând deprinderi defectuoase de coarticulare și de organizare contextuală, cât și posibilități reduse de autocontrol. Prezintă capacitatea deficitară de percepție auditivă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
privind primele două nivele, lexia și grafia făcând obiectul altei preocupări. Din punct de vedere simptomatologic sunt evidente simptomele de tip afazic asociate cu o tulburare intelectuală, manifestată prin tulburări de evocare, de folosire a simbolurilor, de formulare prepozițională, de abstractizare și generalizare, cu ecou asupra laturii instrumentale a limbajului. Tulburările de recepție și de înțelegere, de interpretare a limbajului sunt asociate cu fenomene de dezintegrare fonetică. În sens invers, tulburările de recepție sau emisie nu pot fi izolate de tulburări
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
NUM|RULUI" Conținutul categoriei gramaticale a numărului își are originea în desfășurarea raportului semantic semn-obiect; opoziția internă reprezintă interpretarea lingvistică a realității extralingvistice considerată din perspectiva unor deosebiri cantitative între obiectele unei clase omogene, deosebiri reduse, în planul conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin substantive: fată frumoasă, societate nedreaptă, vremuri grele. Prin aceasta, adjectivele introduc diferențieri în interiorul clasei de obiecte denumite, la nivel noțional, de substantiv; adjectivele scot substantivele din sfera generalului, din perspectiva unei însușiri: societate ® societate nedreaptă. În desfășurarea procesului de abstractizare de la baza planului semantic-noțional al substantivului, obiectele s-au impus global, cu toate caracteristicile lor, esențiale sau marginale, și cu abolirea variațiilor de manifestare a acestor caracteristici. Tocmai această indiferență față de opoziții (sau numai distincții) la nivelul unor însușiri: mic-mijlociu-mare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic. Caracterul de clasă închisă stă în legătură cu natura predominant gramaticală a pronumelui și este impus de specificitatea lui sub aspect semantic: a. câmpul deictic cuprinde un număr determinat și foarte redus de componenți (locutor, interlocutor, obiectul comunicării); b. gradul de abstractizare a sferei semantice a termenilor pronominali este maxim, dată fiind variabilitatea infinită a raportului semantic cu o referință „lexicală” mereu variabilă, dar cu o „referință deictică” în permanență aceeași. 2. Pronumele este o clasă de termeni variabili în funcție de anumite categorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în raporturi de reluare sau de anticipare cu substantive, pronumele el și ea preiau și caracteristici categoriale ale acestora, „se acordă” cu ele în gen. Realizând prin termeni diferiți opoziția de număr și caracterizându-se printr-un grad ridicat de abstractizare, pronumele cunoaște numai două genuri: masculin și feminin: „El veni, copilul mândru,/Călărind pe-un papagal.” (M. Eminescu, I, p. 236), „Virtutea pentru dânșii ea nu există.” (Ibidem, p. 56) Substantivele de genul neutru sunt anticipate sau reluate, la singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Doi și cu doi fac patru., termenii doi și patru nu înlocuiesc substantive, ca într-un enunț curent, într-un act de comunicare empirică: Doi (ardei) și cu doi (ardei) fac patru (ardei). Caracterizându-se printr-un grad maxim de abstractizare, termenii din enunțul matematic se caracterizează prin neînscrierea lor în relații sintactice de tip lingvistic și prin invariabilitate morfologică absolută, în timp ce termenii omonimi din enunțul empiric pot varia în funcție de gen: Două (flori) și cu două (flori) fac patru (flori). Aceste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii, verbul este înscris, prin însuși conținutul semantic-ontologic al termenilor, în diferite clase semantice (a) în baza conținutului lexical concret, la un prim nivel de organizare semantică, și (b) în baza trăsăturilor semantice cu un grad variabil de generalitate și abstractizare, la un al doilea nivel de organizare semantică. La un prim nivel, de suprafață, verbele se află înscrise în micro-câmpuri semantice, în funcție de o componentă ontologic-semantică pe care se întemeiază sensul lexical concret al fiecărei unități lexicale 5: • verbe de percepție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care își au punctul de plecare la „polul” subiectului gramatical. Se apropie de auxiliare, prin caracterul mai mult sau mai puțin redus al flexiunii lor. Se îndepărtează de auxiliare prin strânsa lor dependență de context, prin neatingerea gradului maxim de abstractizare specific auxiliarelor. Sintagme de tipul am cântat, constituite din auxiliarul a avea și tema de participiu a verbului, reprezintă, în orice context ar apărea, ca și în afara vreunui context, timpul perfectul compus. Auxiliarul verbal introduce în planul expresiei tocmai elementul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ADVERBETC "CLASE SEMANTICE DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional, prepoziția se înscrie în sistemul sintactic al limbii prin rolul său de element de relație, condiționat, în grade diferite, de planul semantic al fiecărei unități. Prin abstractizare, câteva din unitățile prepoziționale dezvoltă și o variantă paralelă, care se înscrie ca morfem în sistemul morfologic al limbii. Aparțin celor două nivele ale sistemului gramatical al limbii (morfologic și sintactic) prepozițiile pe, la, de, a, pentru și omonimele lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i, în jurul lacu-lui etc. sau morfeme ale celorlalte grade de determinare, dacă primesc alte determinări sintactice: deasupra aceleiași (acestei) case deasupra unei case (2) Fără conținut lexical propriu, prepozițiile se caracterizează printr-un plan semantic specific (cu diferite grade de abstractizare, manifestat în gradul de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-un raport de continuitate (sau numai compatibilitate) semantică, (1) pe de o parte, cu conținutul lexical al termenului pe care îl preced, (2) pe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) șcirc. concesivț „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu) șcirc. cauzalț Alte întrebuințări ale conjuncției Dezvoltând un grad mai mare de abstractizare, conjuncția să devine morfem al modului conjunctiv, intrând în sistemul morfologic al limbii. Conjuncția să rămâne doar morfem al conjunctivului în enunțuri în care verbul la conjunctiv: - este predicat în propoziții independente sau care nu ocupă poziția termenului subordonat: Să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională. În legătură cu situarea planului lor semantic între abstract și concret, conjuncțiile subordonatoare marchează doar dezvoltarea propozițională a unor funcții sintactice sau și identitatea funcțională a propozițiilor dependente. Din prima categorie fac parte conjuncțiile „universale”, care, cu un grad maxim de abstractizare, introduc în frază orice (sau aproape) tip funcțional de propoziție: că, să. În cea de a doua categorie se înscriu conjuncțiile (mai ales locuțiuni conjuncționale) care introduc câte un singur tip funcțional de propoziție: • de cauzalitate: din cauză că, fiindcă, pentru că etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat în „obiect” de comunicare, individuală în actul lingvistic concret, dar fără a se sustrage generalității în procesul de cunoaștere; • logică, a interpretării, la nivelul gândirii, a acestei experiențe de viață, situată în sfera generalului, la un grad maxim de abstractizare; • lingvistică, a subordonării „reprezentării” ontologice și interpretării logice față de specificul dezvoltării discursive, înscrisă într-un sistem lingvistic dat, în care individualul și generalul coexistă într-o dinamică proprie limbii ca sistem semiotic distinct și a unei limbi anumite totodată. Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbajul. În general, categoriile verbale uzual folosite sunt pronunțate relativ ușor, preșcolarii întâmpinând dificultăți în utilizarea formelor gramaticale (fapt explicabil prin particularitățile limbii române și prin alte aspecte de factură psihică ce privesc, în esență, operațiile de analiză, generalizare și abstractizare procese ce se realizează foarte greu până la 6 7 ani). De la folosirea propozițiilor scurte, copilul de varsta preșcolara își dezvoltă, treptat, vorbirea dialogata. Comunicarea gândirii se produce adesea fragmentat, uneori copilul pierde din vedere ansamblul iar vorbirea devine dezlânata, cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
comunicării (vorbire, scris, citit), carențe în domeniul calculului aritmetic; d) după obiectivări: verbale, nonverbale; e) după simțul practic: de dezvoltare, de acumulare, de utilizare, de combinare, de valorificare; f) după procesarea informației: de input (perceptive), de integrare (de secvențialitate, de abstractizare, de organizare), de retenție (memorare de scurtă și de lungă durată), de output/de expresie (de limbaj oral, scris, citit), de simț matematic, de expresie motrice (fină, generală). Deficiențele asociate/multiple Autismul este o tulburare de dezvoltare, relaționare și comunicare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
din jur; constanța percepției de formă, mărime, greutate și natura materialului se realizează mai lent decât perceperea culorilor; lipsa de flexibilitate a activității cognitive, ceea ce justifică absența elementelor de creativitate și existența unei gândiri reproductive, concretă și practică, inaptă de abstractizări, generalizări și speculații în plan ideatic (sublinierea ne aparține - n.a.); fixație pe un anumit algoritm de rezolvare a problemelor care poate fi foarte greu depășit; dezvoltarea cu întârziere a limbajului; capacitate scăzută de organizare și coordonare a acțiunilor în conformitate cu o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial-motrice; gândirea copiilor nedemutizați operează, în general, cu simboluri iconice (imagini generalizate sau reprezentări), comparativ cu surzii demutizați la vârste mici, a căror gândire folosește simboluri verbale saturate de elemente vizuale; operațiile logice (analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparația) se desfășoară, de obicei, la un nivel intelectual scăzut și în prezența suportului intuitivconcret; funcțiile mnezice sunt aproximativ asemănătoare cu cele ale unui auzitor (memoria cognitiv-verbală se dezvoltă, totuși, mai lent decât memoria vizualmotrice și cea afectivă); imaginația
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
acești factori, E.P.Torrance include alți doi factori:-rezistență la închidere prematură, care exprimă capacitatea de rezistență perceptiva la figură indusă de stimul; nivelul acestui factor este reprezentat de măsură în care subiectul este independent de învățarea perceptiva; -capacitatea de abstractizare semantica exprimă abilitatea de interpretare abstract-verbală a figuralului; de exemplu, în cazul unei sarcini de realizare a unui tablou pornind de la o scenă din povești și de găsire a unui titlu potrivit; indicile de abstractizare este dat de nivelul de
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
de învățarea perceptiva; -capacitatea de abstractizare semantica exprimă abilitatea de interpretare abstract-verbală a figuralului; de exemplu, în cazul unei sarcini de realizare a unui tablou pornind de la o scenă din povești și de găsire a unui titlu potrivit; indicile de abstractizare este dat de nivelul de abstractizare a conținutului titlului. H. Gardner în lucrarea „Inteligentele multiple „(2006Ă arată că există mai multe tipuri de inteligente: lingvistică: abilitatea de a opera cu cuvântul; o regăsim la cei care au deprinderi auditive și
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
semantica exprimă abilitatea de interpretare abstract-verbală a figuralului; de exemplu, în cazul unei sarcini de realizare a unui tablou pornind de la o scenă din povești și de găsire a unui titlu potrivit; indicile de abstractizare este dat de nivelul de abstractizare a conținutului titlului. H. Gardner în lucrarea „Inteligentele multiple „(2006Ă arată că există mai multe tipuri de inteligente: lingvistică: abilitatea de a opera cu cuvântul; o regăsim la cei care au deprinderi auditive și de vocabular dezvoltate, găsesc plăcere în
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
specialitate reiese că noutatea, ingeniozitatea și valoarea teoretică sau practică reprezintă trăsăturile esențiale ale activității creative. Dezvoltarea și afirmarea capacităților creative a personalității elevilor implică că factori: sensibilitatea la probleme, fluenta, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, redefinirea, rezistentă la închidere, capacitatea de abstractizare. Pe langă acești factori, condițiile sociale favorabilemde viața, de cultură, de educație, își aduc aportul. Prin condițiile oferite de școală, prin flexibilitatea curricumului formal și nonformal, prin utilizarea metodelor și tehnicilor de lucru creative, de către educator, prin personalitatea creativă a
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]