1,350 matches
-
de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control, nu se știe din ce blestem, tocmai în urbea lor. De asemenea, secvențele mituirii succesive a lui Hlestakov sînt absolut savuroase, actorii susținînd practic mici recitaluri, tot atîtea bijuterii. Absurdul și comicul își unesc vocile și tonalitățile. Ilie Gheorghe în Primarul face unul din cele mai complexe roluri din ultima vreme, cu o modificare semnificativă de registru. Valer Dellakeza găsește clou-ul pentru un diriginte de poștă pungaș și veșnic
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
pentru independența Columbiei?" Răspunsul unei fete de 14 ani: ,Bolivar a luptat pentru o Columbie a columbienilor și azi avem o Columbie a nord-americanilor." Sau ,Cum supraviețuiți în Columbia actuală?" și răspunsul unui tânăr de 15 ani: Ne obișnuim cu absurdul cotidian." În sudul orașului locuiesc dezmoșteniții sorții; ca străin, acolo n-are sens să te aventurezi. Dar Columbia înseamnă și altceva, 10% din fauna și flora Terrei se află aici, țara ocupă primul loc la specii de păsări, orhidee, palmieri
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
cu salt stilistic: un cuvînt popular-argotic e înlocuit printr-un neologism internațional. În plus, forma corespunde tendinței limbajului familiar-argotic de a folosi cît mai mult cuvinte invariabile: moca intră în serie cu mișto, nașpa, super etc. Scurtimea formei, gratuitatea și absurdul îi explică în bună parte succesul.
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
în grevă. Ei așteaptă vacanța de vară", scrie Oltean în comunicat. În opinia democrat-liberalului, oferta fostului șef al statului, Ion Iliescu, pentru prezentul și viitorul României este falimentară. "Un alt personaj, literar de această dată, promova aceeași mentalitate care, prin absurdul ei, a devenit antologică: «Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori, să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale». Celebrul personaj literar, Farfuridi, provoacă și
Ioan Oltean: Personajul politic Iliescu nu mai provoacă nimic () [Corola-journal/Journalistic/46013_a_47338]
-
vorba despre Pan M. Vizirescu (de extremă dreapta și crezînd în continuare în justețea opiniilor lui), Paul Lupașcu (comunist din convingere, cu sentimentul c-a fost trădat de conducerea partidului în care s-a implicat, dar nu neapărat conștient de absurdul ideologiei) și Emil Wagner (țărănist, manist, demisionat din partid după 2000); din păcate, deși e o poveste de viață fascinantă, Wagner nu e întru totul credibil: discursul lui e unul elaborat - pe parcursul scrierii memoriilor, ajunse la anul 1940 și pagina
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
dedus în ce măsură sumarul fusese masacrat. Ciclul Lecțiile deschise ale profesorului de franceză A.M., conține numai șase bucăți (deși poemele sunt numerotate, iar ultimul se numește Lecția a șaptea. La cap). Cu Experiențele, situația e și mai gravă: sunt doar trei. Absurdul e total: unul din poeme se numește Întâia experiență. Îi succedă Experiența a șasea. Cât privește Lecțiile de engleză, cuprinsul acestei părți e și el elocvent: Unu, Doi, Dincoace de fereastră și Nouă zece. Nimic altceva. Cititorii nepreveniți vor fi
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
că dacă vrei să faci din filosofie o disciplină nesuferită e îndeajuns s-o reduci la analiza logică a unei probleme, dacă lăsăm așadar optica genunchiului de broască și urcăm spre unghiul speculativ, întîlnim cel puțin patru poziții care înnobilează absurdul pînă la a-i conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
s-o reduci la analiza logică a unei probleme, dacă lăsăm așadar optica genunchiului de broască și urcăm spre unghiul speculativ, întîlnim cel puțin patru poziții care înnobilează absurdul pînă la a-i conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept absurdă. E cazul oricărei epifanii în cursul căreia rațiunea abdică: neputința de
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe spezele aride ale intelectului logic. E cazul utopiilor ivite din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
chircești, din cauza pierderii centrului de greutate. Nu mai întrezărești repere, nu mai afli modele, nu mai intuiești ierarhii. Valorile se aplatizează și invocarea sensului se preschimbă în act inutil. În această situație e absurd pînă și gestul de a invoca absurdul. Timpanul se sparge, auzul se tocește, nici un răsunet valoric nu mai poate fi perceput. Tăcerea lumii devine insuportabilă pentru ureche. Sub acest unghi de vedere, putem atribui fiecărui simț o latură a vieții spirituale: auzul e organul sensului în viață
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
nu se miroase, adevărul nu se gustă, sensul nu se vede, frumosul nu se pipăie). Valoarea cărții lui Ștefan Afloroaiei stă în sugestiile pe care lectura le poate declanșa într-o imaginație cu aplecare spre asociații conceptuale. Din acest motiv, absurdul nu numai că nu e o temă sterilă, dar e chiar un filon cu multe latențe în planul speculației.
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
valetului un inventar cu totul ambiguu de încurcături care decurg, se pare, din depășirea unor termene, amicul din Căldură mare află că n-a nimerit bine tocmai când pune o întrebare concretă: „La câte vine d. Costică seara la masă?”. Absurdul și mai adânc care urmează poate să decurgă din refuzul de a da o informație legată de timpul personal, de tabieturile individuale. Așa cum musafirul este secretos până la ininteligibil, și valetul se face că nu pricepe. De altfel, nici stăpânul lui
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
după madi). Emoția, subiacentă, însă constituind totuși cel mai însemnat vector al acestei producții, e dată de incapacitatea de-a articula atitudinile obișnuite, logica relațiilor, cutumele comunicării nu printr-un program al dereglării ci măcar printr-o reținere asumată reflex. Absurdul pare a veni de la sine. Intenția unui omagiu adus lui Mihai Șora se încleiază în pasta delirului: „cel mai frumos păr/ pe care l-am văzut vreodată/ nici măcar chip/ nu avea.// dar nici eu/ mîini/ care să-l fi putut
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
mult mai nuanțată a celor petrecute (mă refer numai la aceste documente și fiindcă sînt singurele transcrise, pentru cele de la procesele bucureștenilor Ioana Boca preferînd fotocopierea, ceea ce le face pe unele greu de înțeles, iar pe altele ilizibile), odată cu tot absurdul care însoțește observațiile despre �studenții care nu vor să meargă la muncă voluntară" sau despre cum �s-a constatat că cele mai multe cozi sînt la cartofi și oamenii stau disciplinați", arătînd o societate românească, după un deceniu și mai mult de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent de fapt tot timpul, concret, palpabil prin numărul real al victimelor
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
cehoviană. Deși previzibil în Eu-geniusz, Petre Lupu renunță la unele clișee, punctînd bine suita de lașități ale unui ofițer rătăcit. Fără discuție, Doru Ana în Stomil ete o apariție, un "filosof" visceral și găunos care face casă bună cu ridicolul, absurdul și compromisul în cele mai aiuritoare forme fără fond. Doru Ana este clou-ul spectacolului, un cabotin perfect în prima parte care își "pierde" trucurile și farmecul în cea de-a doua parte cînd își scoate la iveală rigiditatea, imposibilitatea
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
fost este unul dintre puținele filme care "vorbesc" despre revoluție fără nici un cadru care s-o evoce direct. Spre deosebire de filmul lui Radu Muntean, Hârtia va fi albastră (2006), unde povestea aluneca cel puțin pe lângă evenimente, într-o confuzie care releva absurdul și comicul deopotrivă, filmul lui Porumboiu se plasează la 16 ani de la revoluție departe de epicentrul deflagrației, într-un oraș de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
mexican Sergio Pitol, la „configurarea unei voci strict individuale”. O voce care, imediat percepută în opere ca Metamorfoza, America, Procesul, Castelul, Colonia penitenciară, Verdictul, Josefina cântăreața etc.), le-a adus o celebritate universală. Prin problematica existențială pe care o abordau (absurdul existenței, libertatea amenințată de mecanismele și tacticile unei societăți bazate pe autoritarism și birocrație), viziunea și modalitatea expresivă (suprarealismul, realismul magic), ca și ineditul scriiturii acestea au deschis noi orizonturi literaturii din secolul trecut. Impactul operei kafkiene în lumea literelor
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și estetic care nu au întârziat să atragă atenția specialiștilor. Pe cei doi scriitori îi apropie interesul pentru misterul creației, pentru scrierile și sensurile oculte, ale cabalei de pildă, pentru destinul uman la scară individuală, dincolo de marea Istorie. Ambii descoperă absurdul din viața omului în confruntare cu ființe sau entități superioare, recurg la procedee similare, motivul labirintului, parabola, fantasticul și nu în ultimul rând, preferă formele scurte ale prozei. Îi unește chiar ceea ce finalmente îi separă, forța și originalitatea creației, care
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
al Manhattanului? ...imaginile spectaculoase care întreceau orice ficțiune de la Hollywood?” Dar nu numai marile evenimente, ale Istoriei cu majusculă, duc gândul la Kafka, ci și câte un fapt cotidian, care afectează istoria, cu minusculă, a individului. Iată cum revelă Vila-Matas absurdul unei situații binecunoscute, inutilul „control al periculoaselor paste de dinți și deodorante” care produce „spectaculoasele cozi din aeroporturi”, mai ales în zilele de sărbătoare: „Partea proastă este că împotriva normei care interzice îmbarcarea cu lichide nu puem lupta noi cetățenii
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
consacrat unui nume mai puțin cunoscut marelui public, dar care merită o altă soartă: . Regăsirea întâmplătoare a romanului său Așteptând ceasul de apoi, pierdut după ce a fost confiscat de organele de represiune și folosit ca principala piesă a acuzării în absurdul și teribilul proces „al intelectualilor” din 1960, i-a readus numele în atenția cititorilor și a opiniei publice. Fiul poetului Ion Pillat și strănepotul lui Ion Brătianu, descendent din două familii cu un trecut important (Pillăteștii sunt pomeniți de Cantemir
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd de gradul doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de năzbîtii, de farse, altfel spus de carnavalesc arhaic, îmbogățit iar nu inovat de tehnicile absurdului
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
fără un sens mai înalt" (G. Călinescu). Abia mai încoace, prețuirea este aproape unanimă în rândul cititorilor profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Mihai Gafița și pe Daniela Caurea, pe Savin Bratu și pe ceilalți, moartea i-a cules fără milă din locuri și în împrejurări diferite. Totdeauna o moarte este puțintel absurdă. În cutremur, aleatoriul este însă mai mare decît oriunde, așa că absurdul devine insuportabil. Chemată să recunoască anumite bunuri familiale scoase de sub dărîmături, fiica Veronicăi Porumbacu și a lui Milo Petroveanu a descoperit cu stupoare că, în vreme ce din părinții ei, ca și din Bacovsky și Clara, care se aflau în vizită, n-
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]