1,220 matches
-
n. 1, ianuarie, p. 119-124. În articolul său, Dumitru Isac caracterizează eroii literaturii caragialiene din perspectiva gândirii. Criticul dezvăluie contradicțiile logice foarte frecvente în felul lor de a raționa. Se observă la unii dintre ei că logica este înlocuită cu absurditatea. Pristanda, funcționarul umil, incorect și slugarnic, atunci când îi povestește lui Tipătescu scena arestării lui Cațavencu, zice: Curat violare de domiciliu, da’umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să fie revuluție, trebuie să spuie la „Ultimile știri“. Din cercetarea logicii personajelor lui Caragiale ca mijloc de satirizare, rezultă că punctul culminant la care ajunge scriitorul este O scrisoare pierdută. Dumitru Isac găsește și aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
redobândi umanitatea pierdută" spune Ileana Mălăncioiu în Vină tragică. Fernando, personajul lui Sábato, se consacră fără rezerve râului sau, parafrazându-l pe Georges Bataille, și-a propus căutarea Râului, precum alții pe cea a Binelui. Este o experiență a cărei absurditate este perceptibila la prima vedere. Citându-l pe Sartre, Georges Bataille spune: "Căutăm Râul în măsura în care îl luăm drept Bine. În mod fatal, o asemenea căutare este dezamăgire sau se transformă într-o farsă"85. Fernando trece de la viață diurnă la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el, în orice caz, un petec de cer, câțiva nori... Nori! Când navigăm, ne ghidăm poate după stele, dar nu după nori, atât de schimbători, mereu în mișcare. De o parte a baricadei se aflau cei care susțineau totuși această absurditate, iar de cealaltă parte, cei care puneau întâmplarea pe seama instinctului, care oricum le duce pe toate-n spate. Cum să fi făcut pentru a regăsi drumul spre casă? Instinctul, bineînțeles! Tare aș vrea să văd cum s-ar descurca ei
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sfârșitul relației lor. Îndrăgostit, Ludovic a hotărât să-și anunțe mama și nașul de botez că a găsit persoana potrivită cu care să se căsătorească. Atât regina mamă, cât și primul ministru au încercat să-l convingă pe Ludovic de absurditatea ideii, mai ales că Maria Mancini nu era de origine nobilă. Acest lucru reiese chiar din scrisoarea lui Mazarin adresată regelui:,,Dumnezeu a orânduit ca regii să vegheze asupra bunăstării supușilor lor și nu să-i sacrifice în favoarea Victor Tixier
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
apropie foarte mult de Mircea Eliade. Autenticitatea este, din această perspectivă nouă, o atitudine vulgară care, împreună cu idealismul, constituie eșuări ale conștiinței magice. Crezi afirma Eliade că lumea o poți face și desface prin voința ta (magie), te convingi de absurditatea acestui demiurgism și atunci crezi că lumea o faci, cunoscând-o (idealismul), te mulțumești, în cele din urmă, să trăiești "autentic", o mică părticică din acesată lume (autenticitate)114. Eliade va aduce propriile sale obiecții autenticității, afirmând că trăirea, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mitice. Nu numai că ei le datorau întreaga lor viață culturală, dar tot în jurul miturilor luau naștere și se grupau toate manifestările vieții cotidiene, moravurile, obiceiurile și chiar și uzanțele și manevrele legate de muncă. De asemenea, decît să admitem absurditatea miturilor, sîntem mai curînd tentați să presupunem că ele conțin un sens mai mult sau mai puțin ascuns în spatele fațadei lor fanteziste, a simbolizărilor și a personificărilor lor, dar că acest sens este pur subiectiv și afectiv, în această interpretare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comunica și pe care dorea să-l sprijine, Wittgenstein află când ajunge la spital, la începutul lui noiembrie, că Trakl s-a sinucis cu două zile mai înainte. I se pare că numai religia îi poate oferi un refugiu în fața absurdității strivitoare a vieții. Nu este vorba însă de religia profesată de una sau alta dintre confesiunile creștine, ci de acea atitudine existențială pe care i-o inspiră viața lui Iisus. Într-un târg din Galiția, intră într-o librărie și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai triumfătoare zi a vieții mele și n-aveam să mai cunosc alta la fel. Am început cu un titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine pe care l-am numit imediat Alberto Caeiro. Iertați-mi această absurditate: în mine apăruse maestrul meu."17 În 1935, cu cîteva luni înainte de a muri, Fernando Pessoa, marele "poet metafizician" portughez, descrie în acest fel, într-o scrisoare către un prieten, evenimentul care, cu 20 de ani mai devreme, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici un gardian, italian sau german, n-a căutat să vadă cum își petreceau timpul acești oameni cînd știau că vor muri." Destinația poartă un nume necunoscut pentru ei, Auschwitz. În noul lagăr, simțindu-se deja în afara lumii, e atent la absurditatea situațiilor. Se supune. De exemplu, i se ordonă să se descalțe, să-și ducă papucii într-un colț. Apare un individ cu o mătură care împinge toți papucii afară, în grămezi. E nebun, îi amestecă: 96 de perechi, o să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
existe", conchide el deruntant într-un interviu cu Abeline Majorel, în 2012! Ceea ce nu îl împiedică să vorbească despre "vibrația" cuvintelor și despre faptul că ele sunt "mereu semnificative" pentru el, care a ales să "se îndepărteze de nonsensul, de absurditatea lor". (Idem.) E vorba aici de o altă formă de contaminare etnică a imagina rului limbii franceze prin imaginarul limbii române. În estetică a cuvîntului creator de univers stabil, potrivit logicii aristotelice, a terțului exclus. În vreme ce pentru limba română, actualul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mozaicul polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea zîmbitoare și neliniștea asurzitoare. Această împrăștiere lingvistică pronominală vădește o nevoie de considerare egală a mai multor perspective, nu nepărat contradictorii, ceea ce relevă o abordare personală, poetică a lumii, printr-un sine multiplu ce refuză să abdice în fața exigenței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Michel; și nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un 'organ' special pentru dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei societăți fără religie" și că face parte dintre utopiști, "oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe tineri prin toate locurile implicate: Bagneux, Bobigny, Paris, Abidjan, apartamente, beciuri, străzi, mașini, internetcafe-uri, hoteluri, aeroporturi etc., oră de oră, ca un polițist, dublat de un sociolog și, desigur, de un scriitor adevărat. Ideea că, adesea, oroarea provine din absurditate sau, mai rău, din exces de inteligență, nu e o noutate, psihologia călăului a fost îndelung studiată de-a lungul timpului (între alții, mai recent, de Hannah Arendt sau Jonathan Littell). Dar ineditul analizei lui Morgan Sportès rezidă în ilustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creată pentru a consolida puterea regală ? Este posibil. Pentru a denunța amestecul intriganților florentini în afacerile franceze? Probabil. Dar de asemenea și mai ales, pentru a găsi un răspuns la evenimentul care a reprezentat pentru oamenii moderni ai epocii simbolul absurdității politicii medievale: Noaptea Sfîntului Bartholomeu 38. Acesta a fost masacrul cel mai sîngeros al unei epoci deloc pașnică, care a marcat gîndirea tuturor marilor spirite; el a fost rezultatul, practic inevitabil, al unei politici confesionale care prefera să întrețină conflictul
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
mormintelor. Funcția de mediator al zeului se completa cu "puterea", exprimată mai ales prin tot felul de invenții, și cu "funcțiile de conducător" sub forme precum călăuza, inițiatorul și civilizatorul. Hermetismul s-a impus ori de câte ori cunoașterea a fost sufocată de absurdități precum dobândirea obiectivității cu orice preț, cauzalismul logic, generalizările forțate. Cu astfel de scopuri gnoseologice oamenii lunecau spre scepticism și agnosticism neguros, iar politica devenea tot mai tiranică, fiindcă se baza pe teama inevitabilului sfârșit. Or, lumea este vie, iar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am manipulat sau nu. Eu am zis așa: dacă a alege un loc unde să pui camera, a alege un obiectiv, a pune persoanei intervievate o anumită întrebare și nu alta, înseamnă manipulare, atunci, da, filmul este manipulare. Este o absurditate să spui că poți să fii obiectiv, fie și în documentar sau că poți fi neutru. Cred că filmele neutre nu sunt bune sau nu sunt filme, până la urmă. Studenților mei de la jurnalistică, atunci când afirmă că obiectivitatea este o exigență
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
căruia îi pune capăt nu Revoluția rusă, ci intervenția americană, îi succede o Pace în care se amestecă haotic idealismul și cinismul, dreptul învingătorului și dreptul popoarelor, dezechilibrele ucigătoare și reechilibrările explozive. Europa va ieși din ororile războiului și din absurditățile păcii nu domolită, ci convulsivă. Subordonarea statului-națiune față de partidul unic va da naștere totalitarismului în URSS, în Italia, și ulterior în Germania. Criza din 1929 va reprezenta seismul economic care va provoca cele mai mari erupții politice și militare din
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe bună dreptate) discreditează cu ușurință pe oricine, cei mai mulți oameni se tem atât de mult de renumele matematicii, încât sunt gata, fără nicio jenă, să-și exagereze propria inaptitudine matematică. Nu e nevoie de prea multă reflecție pentru a arăta absurditatea "superstiției literare". Există o mulțime de jucători de șah în orice țară civilizată în Rusia, aproape toată populația educată; și fiecare jucător de șah poate recunoaște și aprecia un joc "frumos" sau o problemă "frumoasă". Și, totuși, o problemă de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
doar pe trecut. Dar lumea este în continuă schimbare. Într-o lume stabilă era suficient să predai "informații", deoarece lumea aceasta va dura toată viața studenților. Informațiile te învățau cum să procedezi. Gândirea era inutilă. Din nou, aceasta este o absurditate. Cunoașterea nu este suficientă. Aspectele creative, constructive, de proiectare și operaționale ale gândirii sunt la fel de importante ca și "cunoașterea"". (de Bono, 2007, p. 11) Trimiterile lui Edward de Bono la cei Trei (Socrate, Platon și Aristotel) sunt ușor ironice și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
singura dispoziție în măsură să corespundă destinului epocal al nihilismului și al tehnicii, așadar epocii zeilor refugiați și al noului zeu ce va să vină: Gelassenheit, atitudinea împăcată a "abandonului". Capitolul 12 Nihilism, existențialism, gnoză Dumnezeu este condiția transcendentală a absurdității universului. Fără îndoială, opera lui Heidegger furnizează o contribuție fundamentală la analiza nihilismului european. Aceasta pune însă în lumină, în rezultatele sale ultime, un paradox singular, care este în același timp paradoxul unei părți semnificative a gândirii contemporane. Este vorba
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
primatul metafizic pe care Occidentul îl acordă principiului de individualitate și dualismul cosmoteologic ce rezultă de aici188. În direcția opusă, cea a existențialismului ateu și nihilist, s-a încercat gândirea facticității și finitudinii existenței, tocmai din punctul de vedere al absurdității care derivă din lipsa principiilor care să le explice și să le dea un sens. În această perspectivă, fuziunea dintre existențialism și nihilism de exemplu în opera unor gânditori ca Jean-Paul Sartre și Albert Camus a adus o contribuție decisivă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
studii despre problema nihilismului, Omul revoltat (1951). Înarmat cu talentul său literar de invidiat, Camus reconstruiește într-o sugestivă trecere în revistă istoria nihilismului, iar la sfârșit prezintă atitudinea de revoltă drept singura virtute practicabilă pentru a smulge un sens absurdității condiției umane. Dar tematica nihilismului și-a aflat un climat propice pentru a prinde rădăcini și a se răspândi nu doar în epoca și în mediile nihilismului. Condiții favorabile s-au verificat și în alte locuri și momente ale gândirii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
observație. Opera sa administrează, pagină după pagină, un concentrat de pesimism care otrăvește de moarte toate idealurile, speranțele și elanurile metafizice ale filozofiei, așadar toate tentativele de a ancora existența într-un sens care să-i dea siguranță în fața abisului absurdității care o amenință în fiecare clipă. Meditațiile lui Cioran ne împing până în acel punct în care fiecare dintre noi stă dezgolit în fața destinului său dezgolit. În Căderea în timp (La chute dans le temps, 1964) un titlu de clară proveniență
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]