11,260 matches
-
bine că n-a ieșit lipeala, pentru că așa ai intrat în disidență, dar cel mai important lucru a fost că după dușul ăsta rece te-ai vindecat și de complexele de care suferă cei care n-au ocazia să adulmece aburul puterii. Uită-te la ei cum le curg balele după putere, își închipuie că cea mai mare vitejie din lume e să faci pe bosumflatul cînd ofițerul de la Securitate vine să-ți ceară informații, să împarți fluturași cu mesaje anti-ceaușiste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arunca în aer imperialismul mai ceva decît armele nucleare. Traficanții cu care aveau legături începeau deja să-și frece mîinile. — Poluare, și nimic mai mult, zice Sena uitîndu-se prostit la o îngrămădeală de coșuri și furnale prin gurile cărora ies aburi, vapori, fum și praf care întunecă atmosfera. — Atenție în față, îl avertizează domnul Președinte făcîndu-și datoria de copilot, dîndu-și seama că mașina rulează de secunde bune pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că ceva rău o să se întîmple zilele astea, hai lasă că n-o fi cine știe ce, spune Angelina, slobozind un norișor de abur din vîrful fierului ei de călcat, încercînd s-o liniștească, o să te convingi singură că ți-ai făcut griji degeaba. Am făcut o prostie, începe să le mărturisească, ferindu-se să n-o audă cine nu trebuie, am intrat într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem puțin sufletul, încearcă să i lămurească Roja. Trebuia să mă gîndesc de două ori înainte de-a intra în încurcătura asta, își spune simțind cum îi piere tot entuziasmul, cum aburii beției îi îngreunează mișcările. Doar n-o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele care i s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bătut îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd la suprafață, apoi se dau la fund printre clocotele apei în fierbere și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la un kilometru depărtare. Iar te-au apucat năbădăile? o întreabă flegmatic rezemîndu-se de tocul ușii de la baie, privind la hainele murdare împrăștiate peste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Diloc! Oaminii stau clai pisti gramadî, pă-n sî dau gios din vârfurili celi treci mult șî ghini! După ce Va a numărat cele câteva gări și halte, a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, s-a ridicat În vârful picioarelor și a privit ca peste gardul vecinului, o frumoasă parte a Văii Racovei. Poate cea mai frumoasă! Cu șesul ei Înverzit și acoperit de aburii albi ai dimineții, prin iarba Înaltă până la șold cârsteii se strigau a iubire, prin sălciile din lunca râului cu maluri joase și În care porțiunile liniștite, late și mai adânci alternau cu cele Înguste, cu valuri mici și Învolburări unde
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poala“ bărbatului: „Proprietara buchetului de oase și cărnuri - unele părți calde, altele fierbinți, să nu mai zicem de cele în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de lemn este. Un personaj al cărții apare la un moment dat în prim-plan, cu un braț ridicat, și ne explică ce anume ne arată: „— Arăt pietricele pe sub tramvaiul..., pe sub potcoavele nepăsării, porumbel într-o dimineață de primăvară. Arăt aburii lacrimei, arăt bine, arăt urma femeii mele pe trup, strigată de o piatră spartă. Arăt ce încolțește în fața feței și înlăuntrul dintelui, arăt amândouă arătătoarele, secundarul și minutarul și nisiparul și pielea de tobă și coada de câine în legătură cu coada
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M.N. Tomi, un versificator în general neinspirat („Poemul stând pe picioarele sale răscrăcănate /... / pare doar o deschidere de supape / pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața“ etc.), este tratat ca un clasic în viață: „Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate, obsedat de propria-i stare fizică ce-l urmărește ca o existență paralelă, poetul face dese recursuri în sine însuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede lectura cărții lui Miron țic (era să spun și eu „lectura despre cartea lui Miron țic“), ca să nu ne molipsim de incoerență. Mai citim, în treacăt, înainte de despărțire: „Un abur de seninătate se strecoară printre scrierile sale...“ Noi știam că seninătate tocmai aceasta înseamnă; absența oricărui abur. „[Poetul] încearcă să creeze inventivitate și chiar umor.“ Să creeze inventivitate și, probabil, să inventeze creație... „Forța și imaginația Laviniei parcă nu are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să spun și eu „lectura despre cartea lui Miron țic“), ca să nu ne molipsim de incoerență. Mai citim, în treacăt, înainte de despărțire: „Un abur de seninătate se strecoară printre scrierile sale...“ Noi știam că seninătate tocmai aceasta înseamnă; absența oricărui abur. „[Poetul] încearcă să creeze inventivitate și chiar umor.“ Să creeze inventivitate și, probabil, să inventeze creație... „Forța și imaginația Laviniei parcă nu are hotar.“ Corect ar fi fost „nu au hotar“. Dar ce banal ar fi sunat! Sub o grindinA
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce făcea și lăsa astrului de foc ochiuri printre nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel mai răsărit, adică domina prin răcnetele care îi reduceau pe ceilalți la tăcere. Eu, unul, nu mă duc nici mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dinți de om negru. Nervii erau suprasolicitați, mușchii încordați și Gheorghe s-a transformat într-o bombă de terorist din vremurile noastre. Otava se dădea la o parte în căruță, focul ardea în vîlvătaie, Saveta se transformase în locomotivă cu aburi și cînd Bulhac a dat cu toată forța lovitura de grație, s-a auzit: Auuu, m-ai omorît! Femeia a sărit, grebla s-a ținut un timp după ea și sîngele marca distanța dintre colți. Bulhac a acordat primul ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai auzit clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Îl vedeam pe Zoli. Erika spunea că numai dacă Închide ochii Își poate aduce aminte de Jézuska. Mie Însă Îmi apărea În față Zoli cînd vorbeam cu el sub frunte și numai dacă vorbeam. Toate numele de lucruri, care altfel abur s-ar fi făcut și s-ar fi ridicat În aer pînă a doua zi, Îmi cădeau la loc, Înăuntrul capului. Acolo povesteau singure cine sînt și ce le trebuie: „En egy hosszú kés vagyok, kenyeret kérek vágni!“ Să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu țin minte nici vreo urmă de zăpadă ori de noroi. Ajungem la tanti Neli unde am stat plicticos de mult. N-am mai vizitat-o niciodată de atunci, dar nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îl lăsase, nu văzu pe nimeni și se frecă mirat la ochi. Drumul pe care venise până acolo era cu desăvârșire pustiu, iar badea Petre parcă intrase în pământ. Nici urmă de căruță, de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba izlazului. Bade Petre, unde te-ai dus?... Bade Petreee!... , strigă el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare nimic. Nu îi este teamă de nimic. Are sentimentul că este înveșmântată într-un voal ușor și plăcut, ca o cămașă largă, răcoroasă și mângâietoare. Gândirea, vechea ei gândire de dincolo de acest început al sfârșitului prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în aer. Măsuța se înclină ușor în fața Dorei care simte în stânga ei o mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]