1,639 matches
-
lume și viață. O. au un statut probant. La copii o. sînt incoerente și instabile. La adolescenți devin pasionale la adulți echilibrate, iar la oamenii în vîrstă perseverente. O. cu privire la lume, solicitate etc. constituie o. generală, iar cu răspîndire și accepție largă se numește o. publică (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Percepție (engl. perception, fr. perception) procesul de cunoaștere (mental) activ implicat în adaptarea curentă, prin care se reflectă obiecte, fenomene, ființe și persoane în pozițiile, mișcările și totalitatea
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
pentru ca apoi întregul ansamblu adaptativ să răspundă prompt solicitării înglobatoare). Abia o dată cu o conștiință de sine care a depășit staza primară a prizei imediate (și insistența ei în actualitatea pură) se poate surmonta utilitatea simplă a reproductivului (a reprezentării în accepția ei descriptivă) și se poate crea loc pentru o nouă funcție a sporirii în cunoaștere care face ca echivalentul reflexiv al actului subiectiv să poată gândi în el mai mult decât acesta din urmă însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează ca posibilul germinativ al ființării? Ființa guvernează apariția ființărilor; avem însă în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa specială a poemului, ca organism viu de sine stătător, structurat într-un text care vorbește și apare în ipostaza sa de corp poetic și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Alean, în vol. La curțile dorului (1938). 13 Poetul, în vol. Nebănuitele trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
existențial"29. Generația, și ea un concept ambiguu, are o natură de palimpsest în care coexistă mai multe rădăcini ale termenului, înțelesuri care se îmbină și se pun alternativ în funcțiune în raport cu variile sale utilizări. Astfel descifrează Vulcănescu vreo șapte accepții ale termenului de generație (biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic, cultural-și-politic și economic), cărora le aplică "o analiză sumară, sistematică și istorică"30, adăugînd rînd pe rînd, la etimologia biologică a noțiunii, caracteristici care țin de: deosebirea de vîrstă sau grupul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
legătură între acestea și deficitul de interacțiune și intercomunicare. Afecțiunea, petrecerea timpului liber împreună cu minorul, tratarea acestuia cu delicatețe, aplicarea flexibilă a balanței recompenselor, mai degrabă decât a critica și a fi ostil, determină o bună imagine a părinților în accepția copiilor. Dacă, dimpotrivă, copiii sunt respinși de părinți, ei au mai multe șanse să evolueze la adolescență spre: delincvență, conduite nevrotice, agresivitate, conduite atipice ăschizofreniforme). Cercetările arată că „în programele în care părinții sunt implicați alături de elevi, aceștia din urmă
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios", sau "romanesc" în strict această accepție). Cum se știe, exemplul ales, în Istoria literaturii române contemporane, de criticul de la "Sburătorul" este evoluția literaturii Hortensiei Papadat-Bengescu, care a ilustrat distanța între proza de coloratură lirică și romanul obiectiv, care s-a arătat o dată cu ciclul Hallipilor. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
componentă esențială a "nevăzutului", a vieții interioare face ca pasiunile să devină obiect de experiență intelectuală. Așijderea, romanul lui Joyce, Ulysses, refuză identificarea între interioritatea personajului, exprimată pe calea reflecției, a îndelung meditatei situări în lume, cu ceea ce aparține, în accepția mai sus invocată, "romanescului". Deși scris în mare parte cu focalizare internă, care este semnul "vieții interioare" , ethos-ul nu este romanesc, ci "epopeic". Excepția poate fi găsită între personaje: Molly. Ea este un personaj "romanesc". Înțelegem prin aceasta un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e neautentic în ființa lui va înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil, mizînd inflexibil pe principii demne de stimă. Roman "ideologic" în accepția dată de Philippe Hamon, Pădurea spînzuraților oferă un spațiu extins tocmai acestui discurs cu care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe. Cele trei direcții esențiale ale exprimării ca ființă a lui Bologa au
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
enfin, parce que l'homme n'est jamais ce qu'il pense être". Semnificația este și ea, adesea, o cucerire treptată, par détails, a sensurilor parțiale ale unui cuvînt. Dăm termenului care ne este astăzi cheia spre universul călinescian o accepție sensibil diferită de aceea care-l situează în opoziția esențial-neesențial. Detaliul figurează frecvent, cînd vine vorba despre realitatea textual-literar-literală, drept semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul specializat al criticii de artă, în comentariul artelor plastice. Detaliul ca decupaj, parte a tabloului trecut sub o lupă măritoare (cum altfel, ...decît dacă nu ne situăm, cumva, de cealaltă parte... a ocheanului, care să arunce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
culturii universale, precum și note de călătorie. A colaborat la „Contemporanul”, „Cântarea României”, „Ateneu”, „Teatrul”, „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Revue d’histoire du théâtre” ș.a. Domeniul vizat aproape în exclusivitate de scrierile lui B. este istoria teatrului românesc - în ambele accepții principale ale termenului „teatru”: literatura dramatică și spectacolul teatral ca atare. Unele cărți sunt monografii despre actori ori culegeri de portrete de actori. Dramaturgia națională e examinată, diacronic, prin două dintre speciile cu deosebire frecventate de autorii dramatici români (Drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
au aceleași drepturi, cel mai frumos omagiu va fi adus egalității naturale dintre oameni. Libertatea și legalitatea politice se traduc deci prin votul universal și prin suveranitatea națională. Aceasta este deci democrația modernă în principiile sale cele mai generale, în accepția pe care rațiunea și bunul-simț public o admit, ferind-o de erorile pe care falsele sisteme au vrut să le ascundă. Acestor două principii de libertate și de egalitate, ea l-a adăugat și pe acela al fraternității, expresia sublimă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
guvernului, parlamentele își mențin puterea, chiar dacă în anumite condiții. Nu a existat și nu există declin, decît pentru cine are nostalgia nu atît a parlamentelor autoritare, cît a parlamentelor tip adunare. Funcția expresivă A doua funcție a Camerei Comunelor, în accepția lui Bagehot, este "funcția expresivă": Camera Comunelor "exprimă opinia englezilor asupra tuturor subiectelor ce urmează a le fi prezentate" [ibidem, 143]. Mai mult, această funcție capătă un sens mai larg după ce este redefinită ca "reprezentativă", pentru că îndeplinirea funcției expresiv-reprezentative depinde
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi și studiu introductiv și note de Dan Bădărău, București, Editura Republicii Populare Române, 1965, cartea X, cap. III, 1054b15). 355 "De aici se vede limpede că Alteritatea și Neasemănarea se iau în mai multe accepții. Altul înseamnă, pe de o parte, opusul identicului: astfel orice lucru, în comparație cu altul, este sau identic cu el, sau altul. Pe de altă parte, avem alteritate când două lucruri nu prezintă nici unitate de materie, nici de noțiune: așa, tu
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
umilească etc. Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildăă, pozitivă, simbolică (ironia, de exempluă sau efectiv realizată care să nu poată funcționa ca agresiune” Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective (intimidarea celorlalțiă, reacții verbale (injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoareă si reacții
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
și asupra sinelui. Și aici trebuie să diferențiem Între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul și actele comportamentale care pot periclita sănătatea și echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri. Elementul esențial de diferențiere Îl reprezintă prezența intenției autodistructive. Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective: intimidarea celorlalți; reacții verbale: injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoare; reacții fizice
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
viață veșnică; în schimb, cei care vor fi păcătuit se vor transforma în obiecte de dispreț și groazăx. În fapt, pioșii sunt îndemnați să îndure persecuția în tăcere, având încredere în propria lor bunătate, și să aștepte sfârșitul 11. Această accepție a suferinței nu excludea nicidecum plângerea și protestul. Și pentru ca nimicirea dușmanului să nu devină un scop în sine, rabinii au temperat posibilele ei implicații subversive, această perspectivă purtând în ea pericolul de a face prezentul neînsemnat și de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-și desăvârșească integrarea, suntem la numai cinci ani înainte de apariția Franței evreiești a lui Édouard Drumont*. Iar în Europa, mai ales în lumea germanică, marile texte ale istoriei de suferință sunt de acum adaptate gusturilor epocii și istoria evreilor în accepția ei modernă este în curs de elaborare. Letteris semnalează că Valea plângerii era citită în mai multe comunități italiene pe 9 av, ziua de doliu care comemora distrugerea Templelor, morții din timpul persecuțiilor și apoi expulzarea din Spania (punerea în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a debarasa cartea de caracterul ei liturgic, obiectivul principal fiind acela de a face cunoscute suferințele poporului evreu de-a lungul secolelor și de a sublinia prin contrast eliberarea adusă de emancipare și integrare, considerate drept sfârșitul istoriei (suferințelor) în accepția sa seculară. Chiar dacă evocă istoria post-biblică a poporului evreu, autorul Văii plângerii se supune totuși unor considerații teologice. Este vorba de o istorie edifiantă care relatează punerea la încercare a evreilor de către Dumnezeu în funcție de comportamentul lor. Nimic extraordinar în acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de ancorare unde caută un echilibru între bucuria noilor drepturi și voința de a nu fi complet absorbiți de majoritate. În timp ce încearcă să-și convingă compatrioții că nu sunt decât o religie (și mai târziu o "rasă", dar într-o accepție foarte diferită de cea care se va impune în teoriile naziste), sunt ei înșiși din ce în ce mai puțin religioși. Funcția iudaismului e îndeplinită pentru ei mai degrabă de o istorie reconstruită, pe care ar vrea s-o împartă ca pe un patrimoniu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
smell smell feel feel feel feel Criteriul care stă la baza distincției dintre primele două clase este de natură aspectual-dinamică. Rogers (1974: 11) menționează că în lexicon există două intrări see din punctul de vedere al trăsăturilor temporal-aspectuale: într-o accepție, see desemnează o stare (engl. state), în cealaltă accepție, see desemnează un eveniment instantaneu (engl. achievement), parafrazabil, în sens larg, prin spot 'a observa; a zări'. Pentru verbele din ultima clasă, denumite flip verbs 34, autorul propune un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
la baza distincției dintre primele două clase este de natură aspectual-dinamică. Rogers (1974: 11) menționează că în lexicon există două intrări see din punctul de vedere al trăsăturilor temporal-aspectuale: într-o accepție, see desemnează o stare (engl. state), în cealaltă accepție, see desemnează un eveniment instantaneu (engl. achievement), parafrazabil, în sens larg, prin spot 'a observa; a zări'. Pentru verbele din ultima clasă, denumite flip verbs 34, autorul propune un tip de analiză transformațională, conform căreia în structura derivată subiectul și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mai accesibile, precum cel fizic, pentru a exprima procese mai abstracte din domeniul cognitiv, emoțional, comunicațional. Sweetser denumește acest fenomen metafora MIND-AS-BODY72, arătând că se bazează pe corespondențele dintre experiența externă și stările interne, senzoriale, emoționale sau cognitive 73. În accepția cercetătoarei, această relație presupune conceptualizarea unui întreg domeniu, cel cognitiv, în termeni fiziologici și corespunde relației de sens denumite de Lakoff și Johnson (1980) "metaforă conceptuală". În studiul lui Sweetser (1990: 30) se precizează totodată că aceste corespondențe între cele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aparent monosemantice în dicționare (...) avem a face, de asemenea, cu polisemie". 72 Vezi Manea (2001: 173-176) pentru redefinirea conceptului metaforă în lingvistica cognitivă. Spre deosebire de lingvistica tradițională, lingvistica cognitivă nu mai definește metafora ca pe un mecanism stilistic. În lingvistica cognitivă accepția metaforei este, în sens larg, aceea de caracteristică a procesului de gândire, care (re)structurează categoriile conceptuale. Comparând cele două mecanisme ale extinderii categoriilor conceptuale, metafora și metonimia, cercetătorii cognitiviști Lakoff și Johnson (1980: 36-37) consideră că metafora reflectă funcționarea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]