1,910 matches
-
aș putea să te ajut! îți convine? Tăcere din partea împricinatului, care spune: „Vă las cu bine și merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un litru de vin acru, oțețit, ni se toarnă cu economie, ca să ajungă la toți cei prezenți, bem vinul acru în silă, pe nemâncate și ne grăbim să prindem trenul spre locul de unde am venit. Am reajuns cu bine la destinație, am mâncat cu poftă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bine și merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un litru de vin acru, oțețit, ni se toarnă cu economie, ca să ajungă la toți cei prezenți, bem vinul acru în silă, pe nemâncate și ne grăbim să prindem trenul spre locul de unde am venit. Am reajuns cu bine la destinație, am mâncat cu poftă de lup - fiindcă de mult trecuse ora prânzului și nu mâncasem nici anaforă de atâta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse omul, dându-i lui Ignatius un instrument ruginit care aducea a cange. Încearcă să-ți ferești mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și în consecință câștigul pe care îl aducea acasă era tot mai mic, iar mama lui tot mai acră. Când și cum avea oare să se sfârșească acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică de femei deschisese o expoziție de pictură în Pirate’s Alley. Închipuindu-și că exponatele jignesc suficient bunul-gust ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o să-l trimit pe Sandy. — Sandy nu poate face asta. El nu cunoaște rutina ... — Josh, spuse Tom. Trebuie să plec. Traficul era aglomerat, pe 405. Avu nevoie de aproape o oră, înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o cutie de Cola dietetică, de parcă ar fi toastat pentru Asya. Urmărind scena cu niște ochi uimiți, Armanoush se Întreba ce ar scoate Jean Genet din ea. Cola aia dietetică cu aromă de cireșe și vanilie, brățările cu mărgele, mirosul acru de spermă și bucuria copilărească puteau coexista pe o stradă ordinară din Istanbul? Cârciuma era un local stilat, dar vesel În apropierea Pasajului Florilor. De Îndată ce s-au așezat, au apărut doi chelneri cu un cărucior cu mezes. — Armanoush, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de zahăr ars de la patiseriile simandicoase și ștrudel cu mere de la brutăria deschisă de rușii albi care fugiseră din Rusia, baclava făcută În casă, bomboane și tot felul de dulciuri... Niciodată În timpul sarcinii Shermin Kazanci nu a tânjit după ceva acru sau sărat, cum ar fi făcut dacă ar fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie ca Allah să-mi binecuvânteze fiul cu o viață mai lungă decât a oricărui alt bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jur cu o privire plictisită, părând a spune: „Ce naiba caut eu Într-o rulotă? Hai să mergem Într-un loc normal, decent“. Apoi, văzând-o pe Kitty, Înțelese, sau cel puțin crezu că Înțelege, și făcu o mutră și mai acră. Nu putea fi decât soția lui, Își zise Kitty și, În mod ciudat, simți că se Întristează. De ce Îi păsa ei, oricum, dacă un tip la venerabila vârstă de cincizeci de ani avea o soție? Sigur că avea o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai învârtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. „Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor. Îi voi lăsa să locuiască în el până când îi vor copleși bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrânului: — Aș vrea să mai facem un joc. Cu trișorii... râse el batjocoritor... — N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unor cîrnați polonezi și fuga la culcare. Întors În camera lui, Wakefield nu-și găsește somnul. Întîi, aude voci mînioase, cîini lătrînd, apoi zgomot de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine mirosul acru al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu confetti; leșurile lor sînt luate și duse departe și umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se simțea ciudat. O luară pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, pe lângă catedrală și prin vechea piață de lână, până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cum rămâne cu Biata de Mine? Eu sunt cea care trebuie să aibă grija lui. De ce nu te gândești și la biata de mine? Fran nu-i putu spune maică-sii că, dacă ar fi fost mai puțin cârcotașă și acră înainte să-i lovească necazul, ar fi avut parte de mai multă compătimire acum. După ce își luă la revedere cu un nod în gât de la maică-sa, Fran își dădu seama că nu avea nici o alternativă. Trebuia să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina. — Da’ hai, șopti Miria, e prietenul meu, acum stăm Împreună. Miria avusese vreo duzină de băieți de când o cunoscuse Valentina. Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut, vin îndulcit, trei feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul acru al corpului ei, felul umil în care stătea încovoiată. Fusese o femeie, exact așa cum mama era femeie, dar fusese în același timp tot ce putea fi mai diferit de mama. Nu înțelesesem niciodată de ce Lea era așa de bună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani în cele câteva luni cât fusesem plecată. Liniile adânci de pe frunte îi erau deseori pline cu praf și dunga de mizerie de sub unghiile ei mă dezgusta. Sigur, n-aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era aplicat straniu celei mai grase femei pe care o văzusem vreodată. Shery a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită niciodată în acel fel și, chiar dacă nu-mi plăcea că bântuia așa în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis bunicul, dând pe gât tot vinul din pahar, am dus și eu paharul la gură și am început să beau, am crezut c-o să fie amar și-o să-mi ardă gâtlejul, dar nu m-a ars, era doar foarte acru și avea gust de carne de vită, și nici amar nu era, așa c-am putut să-l beau, iar când mi-am pus paharul jos, nu mai rămăsese în el nici un strop de vin, atunci bunicul mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În gura mare că oferea un rînd la toată lumea, trezind entuziasmul mulțimii. - Hoitarul ăsta e pe cale să Întoarcă situația În folosul lui, comentă ea, pe un ton acru. Închisul prăvăliei n-a servit la nimic, cu atît mai mult cu cît Nicolas trebuie să fie acum departe. Se Întrerupse văzîndu-l pe PM care venea spre ele, cu două cupe În mînă, exprimîndu-și ipocrit regretul pentreu Închiderea accesului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsit de Marie. - Acest cap de redare MP3 era blocat sub corpul dumneavoastră atunci cînd v-am găsit. Am verificat, Îi aparține lui Nicolas Kermeur... - L-o fi pierdut cînd a venit să-l vadă pe Ronan, Îl Întrerupse Yvonne, acră. Tinerii nu mai au respect pentru nimic În zilele noastre. Lucas Își permise un scurt zîmbet ironic. - Lăsați-l măcar pe bietul funcționar să-și justifice salariul punîndu-și Întrebările mai Înainte de a răspunde la ele, doamnă Le Bihan. - Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]