867 matches
-
organizată pe teritoriul colectivităților interesate de scrutin". Aceasta mai conduce și la faptul că în special resursele publice, precum mobilierul urban, nu vor putea fi utilizate în promovarea electorală de către o echipă municipală care își încheie mandatul. Prin publicitate, un actant politic își cumpără controlul asupra comunicării sale, asigurîndu-și concursul unei surse media cel puțin pentru a difuza în anumite momente și intervale, mesaje orientate spre un public mai mult sau mai puțin numeros, statornic și cunoscut. Cel mai adesea, în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
publicitate, decît emisiunilor de știri (news), în proporție de unu la patru. Care este explicația acestor efecte? Mai întîi, remarcăm faptul că în ceea ce privește publicitatea televizată, mai ales cea difuzată masiv și repetitiv, ea elimină expunerea selectivă a indivizilor la imaginea actanților politici preferați, iar cea mai bună evaluare a expunerii la spoturi rezidă în intensitatea consumului de televiziune. Apoi, formatul foarte scurt și conținutul redus induc ideea unei achiziții minimale de informație, la cel mai mic preț. În plus, forma audiovizuală
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice, profesionalizarea comunicării politice, creșterea costurilor activității politice, fiindcă utilizarea tuturor acestor tehnici este scumpă (sondajele, cumpărarea de spațiu, constituirea și exploatarea fișierelor etc.). Acum trebuie demonstrat modul în care practicile de comunicare devin practici politice care variază în funcție de poziția actanților politici față de putere. PARTEA A II-A PRACTICI DE COMUNICARE ȘI POZIȚII DE PUTERE Fiind caracterizată de o mare ambiguitate conceptuală, de concurența teoretică, de ubicuitatea fenomenelor, comunicarea are raporturi mai strînse cu politica, datorită analizei practicilor acesteia. La nivel
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
înțeleasă ca obiect de investigare puternic centrat pe variabila de comunicare. De asemenea, cercetările privesc și capacitatea explicativă a acestei variabile sau o tratează într-un cadru comparativ. De altfel, chiar reprezentarea campaniei se transformă. Analiza clasică era focalizată pe actanții patentați ai jocului politic oamenii, forțele și coalițiile -, descriind dispozițiile, manevrele și luările de poziție ale acestora. Juxtapus analizei strategiilor, conținutul mijloacelor de informare este descris uneori, iar rolul lor este limitat la o intercesiune între candidați și alegătorii lor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și prin interacțiunea protagoniștilor. În urma acestor analize, campania electorală a mai fost considerată și ca o structură de joc, caracterizată de conflict, de cooperare sau de relații mixte care, la rîndul lor, produc efecte de compoziție pe care nici unul dintre actanți nu le domină. Acest din urmă punct este cu atît mai sensibil, cu cît evaluăm efectele unei campanii nu numai din perspectiva rezultatelor electorale imediate, ci și prin redefinirea unei situații politice, adică în plan simbolic. Semnele care au circulat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
diferite, precum achiziția și reciclarea cunoștințelor politice, redistribuirea capitalului politic, reconstituirea identităților politice și, într-o manieră globală, legitimarea sistemului însuși. Campania electorală se prezintă, în concluzie, ca o secvență privilegiată de construire a realității politice, la care contribuie toți actanții, în funcție de resurse și de interese. Cei ce aspiră la putere intră într-o luptă care trece prin reprezentările, imaginile pe care toți cetățenii și le formează, adesea inconștient, asupra trecutului, prezentului și viitorului, în privința propriei persoane, a grupurilor de apartenență
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sociologului W.I.Thomas care, în 1928, scria: Dacă oamenii consideră că situațiile sînt reale, acestea sînt reale prin consecințele lor", fraza definind foarte clar partea reprezentărilor subiective care trec drept consecințe obiective ale interacțiunii. Cu alte cuvinte, dacă un actant politic plasează în poziție dominantă propria sa reprezentare asupra situației politice, își sporește capacitatea de a influența conduitele și a influența ordinea politică. Comunicarea de campanie trebuie să țină seama de efectele interacțiunii dintre mesajele strategic proporționate. Pretendenții la putere
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
atitudini diverse pentru interpretarea informației electorale. Astfel, Blumler 56 a diferențiat patru tipuri de conduită la jurnaliștii de la BBC, în timpul campaniei din 1983, după cum demersul lor e dominat de prudența jurnalistului preocupat de perfecțiunea politică, de restituția întîmplărilor prezentate de actanții politici ca fiind evenimente de campanie, de standardele profesionale convenționale vizînd selectarea informațiilor care prezintă noutate, interes dramatic etc. și, în cele din urmă, de aspirația comentatorului documentat spre o analiză politică. În ceea ce privește publicul, varietatea întrebuințărilor date comunicării politice demonstrează
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
interese. Paralel cu efectul de agendă, efectul de amorsare 58 descrie procesul de influențare pornind de la criteriile întrebuințate de guvernați pentru evaluarea guvernanților. Insistența asupra unor probleme, teme sau mize, prezente în pătura mediatică actuală, ar incita auditoriul la evaluarea actanților politici din perspectiva capacității respective a acestora de a le întreține și de a le regla. Mult mai cunoscute sînt efectele sondajelor de tip bandwagon și underdog, potrivit cărora un curent de opinie se conturează prin reunirea intențiilor în jurul posibilului
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
axată pe interesul general. Această situație deschide calea unei publicități televizate de tip tematic, care ar putea influența orientarea agendei electorale și ar facilita utilizarea unor proprietăți strategice aflate în subordinea sa. Persoana care publică un anunț deosebită de un actant politic sau de o asociație de finanțare electorală nu s-ar lovi astfel de limitarea cheltuielilor, nici de interdicția materială. Afară de aceste posibilități, interesul privind publicitatea, mai puțin cea mediatică, sporește în absența interdicției privind demersul telefonic și poștal. În
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
reglementările CNCL pentru alegerile prezidențiale din 1988. Cu această ocazie îndeosebi, inovația formală, justificată prin interesul de a moderniza expresia electorală, a făcut obiectul unei largi utilizări.59 În afară de comunicarea celor angajați în campanie și de mijloacele de propagandă oficiale, actanții politici sînt înclinați să utilizeze în acțiunile lor și mijloacele de informare ca pe niște vectori specifici strategiilor lor. Nu doar tratarea informației este gratuită pentru candidat, ci i se asigură și accesul la o audiență largă prin intermediul jurnalelor scrise
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cuvinte, propaganda cea mai eficientă nu este cea prezentată ca atare, ci aceea difuzată prin intermediul suporturilor cunoscute ca fiind neutre și credibile, cum sînt, în general, suporturile de informație. În această perspectivă, este ușor de conceput orice interes pe care actanții politici îl manifestă pentru captarea atenției factorilor mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
intervalul de timp limitat al campaniei, sau care asigură menținerea unui capital politic pentru mai multă vreme, sau chiar acea comunicare ce va asigura deliberarea cea mai satisfăcătoare între cetățeni? Criteriul timpului, adică perioada considerată pentru aprecierea eficienței, și criteriul actanților privilegiați, adică profesioniștii din politică, profesioniștii din comunicare și colectivitatea cetățenilor, au însemnate consecințe asupra rezultatului evaluării. Măsura eficienței afișajului publicitar este un exemplu al acestei incertitudini. După cum am văzut și mai sus, pot fi evaluate nivelele de atribuție, de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
diferența de consistență a spațiului public. În primul univers, expresia ocazională și fragmentată a politicului este mai ușor alterată de jocul mediatizării, însă, în acest fel, ea nu poate fi anulată. Apoi, datorită termenului, intervine capitalul politic cîștigat anterior de actanți și care prezintă o anumită rigiditate. O imagine politică nu poate fi modificată atît de ușor precum ne lasă să credem experții în marketing. Actanții politici generează acțiuni, gesturi, discursuri, luări de poziție care, prin acumulare, contribuie la construirea identității
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fel, ea nu poate fi anulată. Apoi, datorită termenului, intervine capitalul politic cîștigat anterior de actanți și care prezintă o anumită rigiditate. O imagine politică nu poate fi modificată atît de ușor precum ne lasă să credem experții în marketing. Actanții politici generează acțiuni, gesturi, discursuri, luări de poziție care, prin acumulare, contribuie la construirea identității lor politice. Notorietatea lor, precum și popularitatea, credibilitatea, trăsăturile imaginii personale, localizarea în spațiul politic se desemnează sau se precizează în mod progresiv. Capitalul dobîndit de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
construiește în timp. Anumite acte săvîrșite pe scena politică lasă o urmă mai adîncă asupra opiniei. Ele se caracterizează prin aspectul lor evocator, clasificator sau diferențiator, iar durabilitatea lor ține de concurența și de rezonanța altor acte înfăptuite de același actant. Competiția între actanți este mai întîi o competiție între o multitudine de amintiri de acte pline de semnificație. Supunerea tribuniană a președintelui Mitterrand, după alegerile legislative din 1986, constituie, astfel o conduită cu mare importanță pentru rezultatul alegerilor prezidențiale din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Anumite acte săvîrșite pe scena politică lasă o urmă mai adîncă asupra opiniei. Ele se caracterizează prin aspectul lor evocator, clasificator sau diferențiator, iar durabilitatea lor ține de concurența și de rezonanța altor acte înfăptuite de același actant. Competiția între actanți este mai întîi o competiție între o multitudine de amintiri de acte pline de semnificație. Supunerea tribuniană a președintelui Mitterrand, după alegerile legislative din 1986, constituie, astfel o conduită cu mare importanță pentru rezultatul alegerilor prezidențiale din 1988, după cum și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare prezidențială nu se reduce la utilizarea cîtorva tehnici. Ea se prezintă ca un ansamblu de eforturi ale președinției, canalizate în direcția unui control prin cuvînt, tăcere și acțiune al definirii situației politice oferite de mijloacele media și de alți actanți politici, sprijinindu-se pe resursele oferite de poziția instituțională. Obiectivul constă în a orienta aceste eforturi spre o reprezentare a situației conformă cu punctele de vedere prezidențiale. Acest fapt este posibil prin administrarea în timp a luărilor de cuvînt, a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de aici că în comunicarea politică sînt angajate și resurse de comunicare legate de o poziție instituțională preeminentă precum facilitarea accesului la mijloacele media sau evidențierea imediată a acțiunii. II. Comunicarea guvernamentală În contrast cu precedenta, comunicarea guvernului este marcată de multitudinea actanților antrenați în acest proces. Într-adevăr, ea vizează guvernul în ansamblu, dar și instituțiile specifice, precum ministerele sau oamenii care ocupă poziții de putere, de exemplu, miniștrii sau șeful lor. Cu alte cuvinte, comunicarea este produsul forțelor centripete și centrifuge
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
crainicului care asigura concordanța între cuvîntul statului și cuvîntul local 69. De la buletinul municipal la ziarul electronic, de la afișaj la telematică, de la video la radio și la televiziunile locale, au fost întrebuințate toate instrumentele din trusa de mijloace ale comunicării. Actanții comunicării locale care sînt serviciile publice, aleșii, grupările politice și asociative, mijloacele mediatice și cetățenii întrețin relații într-o astfel de manieră, încît o concepție armonistă dorește totdeauna să le așeze sub egida parteneriatului, dar ale căror schimbări reale sînt
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai ales canalele media locale sînt apreciate, în primul rînd, pentru funcția lor de liant social, adică pentru capacitatea lor de a permite supravegherea spațiului proxim. Ele constituie deci instrumente importante pentru construirea realității politice locale prin vizualizarea inegală a actanților și forțelor politice aflate în competiție, prin ierarhizarea permanentă a informației și prin întocmirea unei agende publice locale. Dacă acestui control direct sau indirect îi mai adăugăm și resursele de comunicare existente la nivelul orașului, departamentului, circumscripției și regiunii, precum și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se mărește intensitatea, mai ales datorită jocului mediatic. Alegătorul participă la coproducția sensului politic, fie el absolut rațional, irațional sau chiar o raționalitate limitată la confruntarea unor fragmente din trecut și din viitor pe care i le propun toți ceilalți actanți ai scenei electorale. Nu putem nega faptul că, în cercetare, asistăm măcar la două mișcări convergente. Pe de o parte, definirea votului a admis că factorii de scurtă durată și activitatea alegătorului ocupă un loc tot mai însemnat, mai ales
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
decît în deceniul următor. (...) Televiziunea a jucat un rol esențial în evoluția acestei forme particulare de expresie politică, în utilizarea sa crescîndă și, în consecință, în crearea democrației manifestațiilor"93. Urmînd acest raționament, mijloacele media favorizează dezafectarea medierii politice cu ajutorul actanților instituționali și partizani, în beneficiul unei expresii și a unei acțiuni mediatizabile. Astăzi, organizatorii sînt vigilenți în privința programării mnifestațiilor 94, după cum și liderii politici au grijă să își rostească discursurile de așa manieră, încît acestea să constituie obiectul unei propagări
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acestea să constituie obiectul unei propagări mediatice instantanee. Manifestația, ca modalitate de acțiune colectivă, prezintă aceeași exigență strategică pe care am remarcat-o și la comunicarea prezidențială sau guvernamentală: logica controlului informației ce se impune în strategia de comunicare a actanților. Ca să existe, trebuie să fie văzută; acoperirea evenimentului trebuie să fie întru totul conformă obiectivelor actantului individual sau colectiv, care încearcă să vorbească (voice), însă cu precădere trebuie să facă să se vorbească despre ea, în termeni care să determine
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
exigență strategică pe care am remarcat-o și la comunicarea prezidențială sau guvernamentală: logica controlului informației ce se impune în strategia de comunicare a actanților. Ca să existe, trebuie să fie văzută; acoperirea evenimentului trebuie să fie întru totul conformă obiectivelor actantului individual sau colectiv, care încearcă să vorbească (voice), însă cu precădere trebuie să facă să se vorbească despre ea, în termeni care să determine publicul să o înțeleagă și, pe cît posibil, să o susțină. În ambele cazuri, mijloacele media
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]