866 matches
-
cuvinte, propaganda cea mai eficientă nu este cea prezentată ca atare, ci aceea difuzată prin intermediul suporturilor cunoscute ca fiind neutre și credibile, cum sînt, în general, suporturile de informație. În această perspectivă, este ușor de conceput orice interes pe care actanții politici îl manifestă pentru captarea atenției factorilor mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
intervalul de timp limitat al campaniei, sau care asigură menținerea unui capital politic pentru mai multă vreme, sau chiar acea comunicare ce va asigura deliberarea cea mai satisfăcătoare între cetățeni? Criteriul timpului, adică perioada considerată pentru aprecierea eficienței, și criteriul actanților privilegiați, adică profesioniștii din politică, profesioniștii din comunicare și colectivitatea cetățenilor, au însemnate consecințe asupra rezultatului evaluării. Măsura eficienței afișajului publicitar este un exemplu al acestei incertitudini. După cum am văzut și mai sus, pot fi evaluate nivelele de atribuție, de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
diferența de consistență a spațiului public. În primul univers, expresia ocazională și fragmentată a politicului este mai ușor alterată de jocul mediatizării, însă, în acest fel, ea nu poate fi anulată. Apoi, datorită termenului, intervine capitalul politic cîștigat anterior de actanți și care prezintă o anumită rigiditate. O imagine politică nu poate fi modificată atît de ușor precum ne lasă să credem experții în marketing. Actanții politici generează acțiuni, gesturi, discursuri, luări de poziție care, prin acumulare, contribuie la construirea identității
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fel, ea nu poate fi anulată. Apoi, datorită termenului, intervine capitalul politic cîștigat anterior de actanți și care prezintă o anumită rigiditate. O imagine politică nu poate fi modificată atît de ușor precum ne lasă să credem experții în marketing. Actanții politici generează acțiuni, gesturi, discursuri, luări de poziție care, prin acumulare, contribuie la construirea identității lor politice. Notorietatea lor, precum și popularitatea, credibilitatea, trăsăturile imaginii personale, localizarea în spațiul politic se desemnează sau se precizează în mod progresiv. Capitalul dobîndit de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
construiește în timp. Anumite acte săvîrșite pe scena politică lasă o urmă mai adîncă asupra opiniei. Ele se caracterizează prin aspectul lor evocator, clasificator sau diferențiator, iar durabilitatea lor ține de concurența și de rezonanța altor acte înfăptuite de același actant. Competiția între actanți este mai întîi o competiție între o multitudine de amintiri de acte pline de semnificație. Supunerea tribuniană a președintelui Mitterrand, după alegerile legislative din 1986, constituie, astfel o conduită cu mare importanță pentru rezultatul alegerilor prezidențiale din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Anumite acte săvîrșite pe scena politică lasă o urmă mai adîncă asupra opiniei. Ele se caracterizează prin aspectul lor evocator, clasificator sau diferențiator, iar durabilitatea lor ține de concurența și de rezonanța altor acte înfăptuite de același actant. Competiția între actanți este mai întîi o competiție între o multitudine de amintiri de acte pline de semnificație. Supunerea tribuniană a președintelui Mitterrand, după alegerile legislative din 1986, constituie, astfel o conduită cu mare importanță pentru rezultatul alegerilor prezidențiale din 1988, după cum și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare prezidențială nu se reduce la utilizarea cîtorva tehnici. Ea se prezintă ca un ansamblu de eforturi ale președinției, canalizate în direcția unui control prin cuvînt, tăcere și acțiune al definirii situației politice oferite de mijloacele media și de alți actanți politici, sprijinindu-se pe resursele oferite de poziția instituțională. Obiectivul constă în a orienta aceste eforturi spre o reprezentare a situației conformă cu punctele de vedere prezidențiale. Acest fapt este posibil prin administrarea în timp a luărilor de cuvînt, a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de aici că în comunicarea politică sînt angajate și resurse de comunicare legate de o poziție instituțională preeminentă precum facilitarea accesului la mijloacele media sau evidențierea imediată a acțiunii. II. Comunicarea guvernamentală În contrast cu precedenta, comunicarea guvernului este marcată de multitudinea actanților antrenați în acest proces. Într-adevăr, ea vizează guvernul în ansamblu, dar și instituțiile specifice, precum ministerele sau oamenii care ocupă poziții de putere, de exemplu, miniștrii sau șeful lor. Cu alte cuvinte, comunicarea este produsul forțelor centripete și centrifuge
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
crainicului care asigura concordanța între cuvîntul statului și cuvîntul local 69. De la buletinul municipal la ziarul electronic, de la afișaj la telematică, de la video la radio și la televiziunile locale, au fost întrebuințate toate instrumentele din trusa de mijloace ale comunicării. Actanții comunicării locale care sînt serviciile publice, aleșii, grupările politice și asociative, mijloacele mediatice și cetățenii întrețin relații într-o astfel de manieră, încît o concepție armonistă dorește totdeauna să le așeze sub egida parteneriatului, dar ale căror schimbări reale sînt
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai ales canalele media locale sînt apreciate, în primul rînd, pentru funcția lor de liant social, adică pentru capacitatea lor de a permite supravegherea spațiului proxim. Ele constituie deci instrumente importante pentru construirea realității politice locale prin vizualizarea inegală a actanților și forțelor politice aflate în competiție, prin ierarhizarea permanentă a informației și prin întocmirea unei agende publice locale. Dacă acestui control direct sau indirect îi mai adăugăm și resursele de comunicare existente la nivelul orașului, departamentului, circumscripției și regiunii, precum și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se mărește intensitatea, mai ales datorită jocului mediatic. Alegătorul participă la coproducția sensului politic, fie el absolut rațional, irațional sau chiar o raționalitate limitată la confruntarea unor fragmente din trecut și din viitor pe care i le propun toți ceilalți actanți ai scenei electorale. Nu putem nega faptul că, în cercetare, asistăm măcar la două mișcări convergente. Pe de o parte, definirea votului a admis că factorii de scurtă durată și activitatea alegătorului ocupă un loc tot mai însemnat, mai ales
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
decît în deceniul următor. (...) Televiziunea a jucat un rol esențial în evoluția acestei forme particulare de expresie politică, în utilizarea sa crescîndă și, în consecință, în crearea democrației manifestațiilor"93. Urmînd acest raționament, mijloacele media favorizează dezafectarea medierii politice cu ajutorul actanților instituționali și partizani, în beneficiul unei expresii și a unei acțiuni mediatizabile. Astăzi, organizatorii sînt vigilenți în privința programării mnifestațiilor 94, după cum și liderii politici au grijă să își rostească discursurile de așa manieră, încît acestea să constituie obiectul unei propagări
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acestea să constituie obiectul unei propagări mediatice instantanee. Manifestația, ca modalitate de acțiune colectivă, prezintă aceeași exigență strategică pe care am remarcat-o și la comunicarea prezidențială sau guvernamentală: logica controlului informației ce se impune în strategia de comunicare a actanților. Ca să existe, trebuie să fie văzută; acoperirea evenimentului trebuie să fie întru totul conformă obiectivelor actantului individual sau colectiv, care încearcă să vorbească (voice), însă cu precădere trebuie să facă să se vorbească despre ea, în termeni care să determine
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
exigență strategică pe care am remarcat-o și la comunicarea prezidențială sau guvernamentală: logica controlului informației ce se impune în strategia de comunicare a actanților. Ca să existe, trebuie să fie văzută; acoperirea evenimentului trebuie să fie întru totul conformă obiectivelor actantului individual sau colectiv, care încearcă să vorbească (voice), însă cu precădere trebuie să facă să se vorbească despre ea, în termeni care să determine publicul să o înțeleagă și, pe cît posibil, să o susțină. În ambele cazuri, mijloacele media
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
vor să-și impună definițiile, tentația este totuși mare. Astfel, cei care lucrează în publicitate pledează pentru strategiile de seducere, denunțate de jurnaliști ca fiind simptome ale "maladiei infantile a comunicării". Or, în politică, prin definiție, trebuie să existe mulți actanți interesați de comunicare nu numai din perspectiva caracterului ei privat, ca fiind exercitarea unei profesii, ci și din perspectiva caracterului public al acesteia, oglindit în evidențierea și reglementarea problemelor colective. Al doilea obstacol se traduce prin tendința modernă de a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și de spațiu. Comunitatea a devenit o resursă al cărui caracter strategic a fost accentuat de instituțiile media, prin fabricarea rapidă și răspîndirea masivă a informației. Am comite o greșeală dacă am ignora distribuția inegală a acestei resurse în rîndurile actanților politici. Unii sînt sau se consideră ignoranți, incompetenți, indiferenți sau înstrăinați, în timp ce alții își fac o meserie din exercitarea capacității lor politice. Comunicarea politică rezidă într-un univers de diferențe și inegalități pe care discursul mediacentric înclină să le ignore
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
tensiunii dintre gramatică universală și tipologia lingvistică". Practic însă, eliminarea tensiunii dintre gramatică universală și tipologia lingvistică nu s-a realizat, iar gramatică generativ-transformațională, în ciuda unor rezultate valide, s-a dovedit a fi, în ansamblul său, un eșec. După topica actanților - ordinea funcțiilor sintactice S(ubiect), V(erb), O(biect) - avem limbi: SOV (ȘO V3) SVO (ȘO V2) VSO (ȘO V1) OSV (OS V3) OVS (OS V2) VOS (OS V1) Claude Hagège afirmă că, de pildă, topica SVO, ce caracterizează 36
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de lucrarea lui Gibert Lazard, L'actance 176 are în vedere structura actanțială a unei limbi, structura numită și aliniament morfo-sintactic. Structura actanțială se referă la modul în care gramatică unei limbi organizează raporturile dintre diferitele tipuri de verb și actanții lor principali. În tipologia limbilor se urmărește modul în care o limbă distinge subiectul de obiectul unui verb tranzitiv, față de modul în care acea limba marchează subiectul unui verb intranzitiv. Din această perspectivă, o limbă poate fi: 1. acuzativă Într-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor tranzitive. Această situație
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor tranzitive. Această situație se observă în latină, în limbile slave, în berbera, în ebraică etc."182. Acuzativul este cazul complementului obiect direct (COD), adică actantul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]