8,468 matches
-
văzut numai mâna, dar dac-o vezi pe toată? Da’ dacă-i vezi fofoloanca?“ Râdeam toți. Tanti Justina se bălăngănea cu mâinile pe burtă. — Stați că nu s-a terminat, ne-a oprit Nea Nebunelea, stați că acuma-i întorsătura. Acuma și lu’ zâna îi căzuse cu tronc dementul și, ca să poată să se ție cu el fără să-l omoare, știți ce face nenorocita? Bea o soluție d-aia de-a ei magică și se face urâtă. La asta nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de urâtă ar fi ea, putuse să fie perfectă, dar n-a vrut, și-atuncea putem să spunem că e aproape perfectă. Cum la legatul cărții se folosise pielea de dinapoi, de la spate și de sub coadă, în mijlocul coperții se ițea acuma țomonocul râsului, ca o târtiță de găină, dar cu mai mulți mușchi. Dacă vârai degetul în el, țomonocul se strângea în jurul degetului și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în apă din mers, ca pe-o bocceluță, așa că Mozol a tăcut. Nenea Nebunelea l-a dojenit: — ți-o pun în gură, i-a zis. ți-o pun în gură cu demnitate, deși demnitatea nu-mi mai folosește la nimica acuma, pentru că tu ești numai un bulangiu. La stația din capătul podului, Nea Nebunelea a oprit și i-a spus să sară jos. A spus la toată lumea să se dea jos, că mergem la depou. Pasagerii au coborât, unii cântând, alții
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
le plac steagurile cu gaură la mijloc. Că le-aduce aminte de Revoluția noastră. Așa că mă chemă la el. — Mă, Labă, zise. Ia du te tu la Pampas și spune-i să întărească gaura de la steag. Așa mi-a zis. Acuma, Manciuzdă, când te chema la el, îți spunea mai întâi Drepți ! și, când stăteai drepți, îți zicea: — Dă-mi o țâță. Regula era ca băiatul să răspundă: Luați! Și-atuncea el te ciupea tare de-un sfârc, prin cămașă, te
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a adunat Manciuzdă. — Ce să le dăm noi, măi băieți, la belgieni, c-au fost oameni cu noi? Și cum nu zicea nimeni nimic: — Aia-i. Ca la noi la nimeni. Găinaț s-a gândit să-i ducem în Deltă. Acuma, ce să zic, nu prea mai era de Deltă în octombrie, da’ belgienii au răspuns că din partea lor putem să mergem. Ne-am dus tot cu camionul lor. Ei nu voiau cu camionul lor, pentru că pe drum aveau să vadă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am pornit-o pe canalul Sulina spre Mila 23, să vedem Deținutul Politic. Mă rugam mult să-l găsim. Deținutul Politic era un pelican galben și bătrân, pe care-l știam de când eram mic. Bătrân a fost mereu și de-acuma nu mai pleca nici când venea frigul. Se bălăcea toată ziua în apa rece și se uita la turiștii târzii. Când eram la masă acolo, pe punte, vaporul s-a oprit la Maliuc și s-au urcat doi țigani în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acolo, pe punte, vaporul s-a oprit la Maliuc și s-au urcat doi țigani în costume naționale oltenești, care-au început să cânte. Un vio lonist și un fluieraș, numai că fluierașul cânta din cim poi. Un cimpoi împuțit. Acuma, cimpoiul, nu știu dacă știți, mai întâi îi mai zice și gaidă. După aia mai are vreo trei țevi, una cu găurile, care se ține cu mâinile și prin care se suflă, și una care atârnă tot timpul din burduful
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
l-a pus la gură și a suflat, numai eu nu. Belgienii au plecat și i-au lăsat pe-ai noștri toți singuri, dar eu știu că Manciuzdă s-a prelins în ei, în toți... Și ce mă fac eu acuma? Moneda Bacteriană în Groznîi, imediat după victoria muntenilor musulmani ceceni împotriva rușilor, prin primăvara lui 1995, după ce orașul fusese bombardat și ras de pe hartă, iar muzeul antichităților caucaziene chiftit și prădat, mă învârteam pe locul unde fusese biblioteca... arhivele micii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a durut ce-a auzit, că i-a tras-o cam tare. Plus un pumn în spate. Ea i-a și zis atunci: „îmi dai în spate că ți-e frică să mă privești.“ Lui Nur Iulian îi pare și acuma rău după ea, dar nu mai vrea românce. De când e la Paris a tras multe românce. Fără chef. A dus-o așa multă vreme. Poetic. Prin vulve vântul viu vuia. Dar de la un timp nu mai suporta să le audă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
O poezie pe care le-o recita la ștoarfe, la românce, când le poștea cu Mirko și cu Xhaferi. Odată una a plâns, i-a zis: „De ce, mă, mă umilești tu așa?“ Nici el nu știa de ce. A bătut-o. Acuma îi pare rău. Când o să dea lovitura asta mare, când o să aibă mălaiul în 158 Miros de roșcată amară buzunar, o să tragă iar toate româncele pe care le vrea. Dar atunci cu fruntea sus. Nur Iulian trăiește într-o cămăruță
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stea mobila, să stabilim dimensiunile și apoi lasă-mă, să mai chibzuiesc o zi-două treaba, pe urmă vorbim de preț și de altele. O să trebuiască apoi să alegem lemnul, lacul... E bine așa? Foarte bine, bade Ioan și mulțumesc de pe acuma. O să-mi mulțumiți când o fi totul gata. Peste două zile, badea Ion se prezentă cu caietul, ruleta și creioanele colorate, verificară încă o dată totul, puseră alături desenele lui Petre cu cele ale meșterului, vorbiră puțin și despre materiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Deși cucoana acum e chiar o doamnă de Montparnasse, să ne-nțelegem. A evoluat, s-a cizelat, s-a aranjat, iar s-a aranjat, iar și iar. Și totuși, undeva, cineva știe de ziare, de piață, de Vatra Luminoasă ascunsă acuma într-o franceză acceptabilă, în dosul unui parfum scump, care dă bine pe piele. Când n-ai pe nimeni în spate, iți cam trebuie rating, ca să nu te dea afară. Simplu", explică Teo. Schimburile de replici vin într-un moment
Mihaela Rădulescu, un nou atac la adresa lui Teo Trandafir by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72055_a_73380]
-
ori în corespondența berlineză a tânărului Mihail Kogălniceanu ca un soi de cenzor al scrierilor și purtărilor sale. Într-o scrisoare către babacă, feciorul agăi Ilie Kogălniceanu își asigura, de pildă, părintele că: acele zăce coale care am tipărit până acuma (din Istoria Valahiei, a Moldovei și a Valahilor transdanubieni - n.n.) le-am dat de le-au citit dumnealui Alexandru Sturza și mi-au zis că n-au văzut nimic între ele care să poată atinge Curtea rusiască sau turcească. Goethe
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au promis pantofi / să uite c-au avut cândva picioare" - scria Dinescu în 1979 (Încurajarea morților, vol. La dispoziția dumneavoastră). Și, mai devreme, în 1976, își încheia astfel un alt poem: "... acuma când istoria își spală / cu neștiuți eroi frumoșii dinți" ( În piața unde plâng mașinării, vol. Proprietarul de poduri). Nu se poate să nu tresărim recitind aceste versuri ce par să evoce (într-un acces profetic!) soarta "eroilor neștiuți" ai Revoluției
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
totul alte motive, nu s-au afirmat tocmai printr-un act de injustiție socială. Privilegiile, dragul meu, astea să știi că se plătesc totdeauna,- în altă ordine de idei. Ce dracu? - își pierduse brusc răbdarea - n-ai mai auzit până acuma că nu se poate face nimic temeinic fără suferință?!" Ai fi putut să te învoiești... Așa-i, îmi spusesem. Totul este să nu se exagereze.
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
și-al cerului topaz/ Rămâne-n ochi de Ťladyť la ferești,/ Pe când îmi spun la poartă, în extaz:/ Frumoase-s parcurile englezești!". Aproape da-da, din Cântece de ospiciu, sînt cele opt Cîntecele, între moartea unui vecin de pat și Acuma am murit. Pentru copilăreala lor și pentru cruzimile inocenței în care cazi din oboseală a minții, merită citate pe îndelete. De pildă: "Vecinul meu era bolnav,/ Bolnav de mult și foarte grav.// Toți spun că l-au luat de-aici
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană. pigmentări. rarefieri. les âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma își împart proprietățile. ideologice. mica privatizare. știi ce le poate pielea. de vânzare un animal împăiat. preț supralicitat. și scorpionii universitari cu pălărie și ilic. o artă marțială a creierului" (p. 274). O artă marțială a creierului? Nu întru totul
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
ghiarele clasei, pe cei mulți din mânile celor puțini, pe turma din gura lupului"), independența ("una din problemele politice cele mai vitale: un principe poate el oare a pune temei pe o armată mică și compusă din recruți?... de ce oare acuma 30.000 de români n-ar fi în stare de a bate 180.000 de dușmani?") etc. Dealtfel, "armarea țărei" a fost, alături de "Instrucțiunea poporului", de "Poprirea străinilor de tot felul de a forma Stat în Stat pe teritoriul român
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
pocitură să se mai liniștească (aplause). Dar momentul nascerii n-a sosit încă. Când va sosi, o s-o vedem atuncea! Este o sarcină grea pentru biata Austriă. Faimoasă prin aventurele sale galante de altădată: "felix Austria nubet", ea își plânge acuma râsul nu de astăvară, ca fata din basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult că nu scie cine va fi mamoși, nu scie cât o să coste moșitul, și dacă nu cumva
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
completa și uneori a mă rectifica eu-însumi în amănunte. Dar fericirea mea cea mare este, că resultatul definitiv al muncii mele nu împinge la desbinare, ci îndeamnă la înfrățire. Toate popoarele balcanice, românii, grecii, albanezii, serbii și bulgarii, ne apar acuma ca o singură familie strâns înrudită, ca un symposion de frați, de veri și de cumnați." (Strat și substrat. Genealogia popoarelor balcanice. Introducere la Tomul III din Etymologicum Magnum Romaniae, Bucuresci, 1892.) Despre implicarea responsabilă a intelectualilor în viața politică
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
o temperatură diferită de a celor intrate în schițe și momente, sau în comedii. Acelea sînt mostre reci, pe care le încălzește contactul cu lumea noastră. Articolele, în schimb, sînt instantanee calde. Deși, citind că "un nou luceafăr se ridică acuma, mai sclipitor decît Cortazzi, mai radios decît Calimaki. La văpaia lui de lumină toate stelele Dorohoiului se întunecă. Acest luceafăr este d. Micali, onor. președinte al comitetului permanent din localitate", îți zici că nu e, de fapt, nici o diferență. Un
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
contrarii, foarte vechi. În textele de la mijlocul secolului al XIX-lea, exemplele de complement direct fără pe se găsesc cu mare ușurință: "științi deosebite, care nu le cunoștea el" (Anton Pann, Archir, 1854); "acele care nu știi le voi spune acuma" (Alăuta românească, 1837); "munca câmpului, care o fac la vreme" (D. Golescu, Însemnare a călătoriei mele); "nu ieșea nici un calendar care să nu-l aibă el întâi, nici o carte bisericească care să n-o cumpere, nici o traducție care să nu
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
in să-ți mai spun că Șerban Cioculescu nu gusta nici literatura suprarealistă, realizată doar prin manifeste, că nu o agrease în nici unul din valurile ei, nici ca țesătură în producția fruntașilor șaizeciști. Bun de patrimoniu, într-o vreme, brand, acuma, soarta unui poet, altfel considerabil, nu a fost dintre cele mai fericite - mă refer exclusiv la receptarea lui. - Ne-am cunoscut mai din apropiere, ne-am împrietenit (nădăjduiesc) în zilele moralmente toride ale Pieții Universității și ale colaborării la Dreptatea
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu tătarii din Buceag. Este pavăza cea mai tare a Moldovei între Prut și Basarabia. Locuitorii plătesc domniei în fiecare an o dajdie mică, toți sunt călărași sau călăreți, înainte vreme erau o oaste de 8.000 de oameni; dar acuma abia mai pot aduna la nevoie 2.000; de altminteri întrec în vitejie pe toți ceilalți moldoveni... (1998, pp. 183-185) Dintre cele trei „republici”, despre Câmpulung și Tigheci, ca și despre alte posibile formațiuni similare, informațiile istorice sunt reduse (Stahl
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]