1,099 matches
-
obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în termeni minimaliști: centrul funcțional de jos responsabil de verificarea Cazului este Tr(anzitivitatea) (în loc de AgrO), iar cel de sus este T (în loc de AgrS). Cazul nemarcat este verificat de T, iar cel marcat, de Tr. În limbile de tipul nominativ−acuzativ, trăsăturile argumentelor interne sunt verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzativ, trăsăturile argumentelor interne sunt verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative, cât și în cele ergative. Baker (1997: 79) susține că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/ Tema ocupă poziția structurală de subiect. Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte invers decât engleza. IP 3 NPi I' The man 3 I VP 3 Nom NP V' ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative (engleza) IP 3 NP I' The woman 3 I VP 3 Nom NP V' the man 3 Erg V NP hit ti Limbi ergative Baker (1997: 79) formulează observația că abordarea de tip Principii și Parametri reprezintă o dezvoltare formală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
echivalent cu atribuirea rolurilor tematice. 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției VP. Argumentele de persoanele 1 și 2 nu pot fi legitimate în interiorul proiecției VP și urcă în poziții externe. Nash (1997: 137) arată că pronumele de dialog (de persoanele 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
145) ajunge la concluzia că partiția personală este corelată cu două proprietăți: (a) pronumele de dialog pot și trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și inacuzative. Datele folosite pentru argumentare sunt din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și inacuzative. Datele folosite pentru argumentare sunt din limba lakota: obiectul direct
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a stabili denumirile cazurilor în definițiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradițională de Caz direct este echivalentă cu definiția nominativului în anumite contexte, și cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile cazurilor din limbile acuzative și cele din limbile ergative. 3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin și Massam (1985), Bobaljik (1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin și Massam (1985), Bobaljik (1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO este obligatoriu în limbile ergative. În propozițiile tranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propozițiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S. Levin și Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO este obligatoriu în limbile ergative. În propozițiile tranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propozițiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S. Levin și Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în limbile acuzative și în cele ergative, dar diferă numai Cazul obligatoriu care trebuie atribuit în toate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propozițiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S. Levin și Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în limbile acuzative și în cele ergative, dar diferă numai Cazul obligatoriu care trebuie atribuit în toate propozițiile finite: în limbile acuzative, I atribuie nominativul, iar V acuzativul; în limbile ergative, I atribuie ergativul, iar V absolutivul (vezi și supra, 2.5.). Laka
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în limbile acuzative și în cele ergative, dar diferă numai Cazul obligatoriu care trebuie atribuit în toate propozițiile finite: în limbile acuzative, I atribuie nominativul, iar V acuzativul; în limbile ergative, I atribuie ergativul, iar V absolutivul (vezi și supra, 2.5.). Laka (1993) încearcă să răspundă la întrebarea de ce nodul Agr cel mai de jos este obligatoriu activ în limbile ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în limbile acuzative și în cele ergative, dar diferă numai Cazul obligatoriu care trebuie atribuit în toate propozițiile finite: în limbile acuzative, I atribuie nominativul, iar V acuzativul; în limbile ergative, I atribuie ergativul, iar V absolutivul (vezi și supra, 2.5.). Laka (1993) încearcă să răspundă la întrebarea de ce nodul Agr cel mai de jos este obligatoriu activ în limbile ergative. Soluția autorului este că alegerea Agr
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ce nodul Agr cel mai de jos este obligatoriu activ în limbile ergative. Soluția autorului este că alegerea Agr bun depinde de trăsăturile de Caz ale categoriei pe care o selectează: în limbile ergative, V e obligatoriu activ; în limbile acuzative, T e obligatoriu activ. 3.2.2. Abs. = Nom. (Erg. = Ac.)19 Această soluție este adoptată de Murasugi (1992), Ura (2001)20, în forma completă, stabilindu-se echivalențe între cele patru cazuri, și de Bok-Bennema (1991), Bittner (1994)21 în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
soluție este adoptată de Murasugi (1992), Ura (2001)20, în forma completă, stabilindu-se echivalențe între cele patru cazuri, și de Bok-Bennema (1991), Bittner (1994)21 în forma Abs. = Nom. Murasugi (1992) a formulat un Parametru ergativ: diferența dintre limbile acuzative și limbile ergative constă în drumul parcurs de argumentele din VP pentru a ajunge la proiecțiile funcționale. În limbile acuzative, Agentul e mai sus decât obiectul în VP, iar în limbile ergative, Agentul este generat mai sus decât obiectul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de Bok-Bennema (1991), Bittner (1994)21 în forma Abs. = Nom. Murasugi (1992) a formulat un Parametru ergativ: diferența dintre limbile acuzative și limbile ergative constă în drumul parcurs de argumentele din VP pentru a ajunge la proiecțiile funcționale. În limbile acuzative, Agentul e mai sus decât obiectul în VP, iar în limbile ergative, Agentul este generat mai sus decât obiectul, dar obiectul se deplasează mai sus decât agentul. În limbile acuzative, trăsătura T e puternică, iar Agentul trebuie să urce pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]