1,110 matches
-
și nu intrarea lexicală determină sensul acestor verbe. Verbele tranzitive simple (kill 'a ucide') descriu un eveniment pentru care este specificat atât punctul inițial, cât și punctul final, deci există două proiecții aspectuale: − AspEM asigură interpretarea aspectuală și verificarea Cazului acuzativ; în anumite cazuri (love 'a iubi', hate 'a urî', know 'a ști'), AspEM verifică Cazul, dar nu are conținut aspectual, pentru că aceste verbe sunt statice și inerent atelice; AspEM este nespecificat în aceste situații, deci nu măsoară evenimentul; − AspOR nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fără a mai apela la ipoteza scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Consecința acestui model este că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecția argumentelor: punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecția argumentelor: punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argument, distincția Caz slab − Caz tare nu se aplică, pentru că argumentul unic primește Cazul subiectului, care nu este asociat cu un anumit tip de citire; verbele inacuzative, telice, nu acceptă ca obiectul să stea în AgrOP, deci nu pot atribui acuzativul (Van Hout 2004: 78). Autoarea subliniază că abordarea aspectuală a inacuzativelor este împotriva teoriei tradiționale, care definește inacuzativele în termeni de proprietăți tematice ale argumentelor (bazându-se pe UTAH). Comentând acest tip de abordare, Sorace (2004: 250) arată că verificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP și numai obiectul direct poate fi măsura evenimentului. La Chomsky (1995), AspP este proiecția funcțională care codifică aspectul, iar interpretarea telică apare atunci când obiectul direct se deplasează în Spec,AspP și primește acuzativul prin acord Specificator−Centru (vezi supra, 4.1.). Realizarea argumentală multiplă a fost explicată prin telicitate: inacuzativele sunt telice, iar inergativele, atelice. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 2005: 109) atrag atenția asupra faptului că o teorie a realizării argumentelor trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să ajungă la grila de roluri, ci numai la rolurile tematice neatribuite. Alegerea morfologică a elementului se reduce Cazul acuzativ; cliticul își are originea în VP, apoi se deplasează în I; rolul neatribuit este reținut de proiecția verbală până când un rol tematic extern este fuzionat; rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiași argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apar numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul nu a acționat deliberat pentru a afecta Pacientul (M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcția cu dativul duce la o interpretare agentivă a subiectului (Mi-am lovit piciorul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986), cliticul se este inserat ca un argument intern sau leagă un nominal vid, aflat în poziția de argument intern. DP nonclitic este inserat ca argument extern al predicatului tranzitiv; v atribuie Acuzativul, iar T atribuie Nominativul: TP 3 DPi1 T' 3 SE j1+TNOM vP 3 t i1 v' 3 vACC VP 3 V DPi1 Analiza tranzitivă/pronominală (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 3) (b) Analiza inacuzativă (Kayne 1988145, McGinnis 1999146, Pesetsky 1995
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 4) observă că, în ambele analize de tip (A), DP nonclitic intră în relație de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP și legitimează, prin legare, cliticul se. Diferența constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie și el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal formează un lanț de copii identice, iar alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cazul reflexivelor derivate) se realizează astfel: unicul DP este inserat cu un set complet de trăsături φ; în mișcarea din poziția de argument intern spre cea de argument extern, acest DP verifică trăsăturile φ ale v și primește Cazul acuzativ de la v; în poziția de argument extern, DP intră în relație de Acord cu T, valorificând astfel trăsăturile φ ale T, iar T atribuie nominativul Țintei. Astfel, toate trăsăturile au fost verificate. Morfemul se este suficient de subspecificat (în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul tematic extern și nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică un pro arb în conjuncție cu un Agr personal; ● si pasiv este un clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic extern și Cazul acuzativ; ● cliticul reflexiv [NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si/se: ● si acuzativ: Jean se lave 'Jean se spală' (cu două argumente), Le grec se traduit facilement 'Greaca se traduce ușor' (se medio-pasiv, cu un argument Temă), La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt' (se ergativ), Jean s'est souvenu de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ), Jean s'est souvenu de Marie 'Jean și-a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]