7,862 matches
-
țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf, nici fanfara și fanfaronadele, nici scenele rabelaisiene, opulente, nici chiolhanurile vijelioase cu focuri de armă și spart de sticle, nici muzica zisă din adîncul sufletului, nici gagurile burlești și nici bestiarul autohton, nici excrocii mărunți, nici fufa cu coapsele pline întinse rubensian spre admirația prostimii, nici extravaganțele și nebunia petrecăreață, nici curvele, nici deștepții, nici rîsul, nici plînsul, un talmeș-balmeș din care se desprinde
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
deosebit de toți ceilalți bărbați și, În afară de faptul că asta o făcea să-l iubească și mai mult, Îi strecura În suflet teama cumplită că l-ar putea pierde. Ceva ca o pungă cu gheață care Îi atîrna permanent undeva În adîncul pieptului. Acum nu se mai gîndea Însă la o altă femeie (Își amintea, copleșită de ridicol, cum se dusese cîndva la salonul de coafură, pentru a o cunoaște pe fata aceea, Lenutza...), ci la alți oameni care urmăreau să-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
metri de nebun. Văzînd-o, acesta tăcu brusc și rămase cîteva momente În cumpănă, ca și cum ar fi trebuit să facă față unui atac dintr-o direcție neașteptată. Asculta ceva; Își aplecă Într-o parte capul, pentru ca sunetul acela, care venea din adîncul pămîntului sau poate din Înaltul cerului, să-i pătrundă mai ușor În ureche. Deodată Întinse mîna spre ea și o arătă cu degetul. — Tu ești femeia Înveșmîntată În soare și vei da naștere fiului numit Șilo! spuse. Unde e copilul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui plecase cu copilul lor am făcut totul pentru a-l ajuta să-și ia viața de la Început și să fie fericit credeam că mă iubește, dar mă Înșelam amarnic -). Un complot iscat de gelozia dintre surori. Pecetea iubirii În adîncul pădurii (ca Într-un pelerinaj al sentimentelor, un cuplu și-a căutat trecutul În mijlocul pădurii, pe scoarța unui copac, se afla semnul tinereții și iubirii lor -). Eu Îi sunt logodnică, dar el tînjește după alta (sunt logodită cu bărbatul pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim omagiu răposatei, rostind eventual cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm de capăt. Vai, dacă ai înțelege cît de tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta de situație, treburile să se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Darmite să-ți mai și permită să joci cînd îți vine cheful la cea mai bună masă, ferit de restul lumii, și pe deasupra tratat boierește. Știi tu mai bine decît mine de ce o faci, spune Roja cu o sclipire în adîncul ochilor, cine cui îi e dator vîndut, și ca să-ți fie și mai limpede află că o să vin de cîte ori o să fie nevoie ca falimentul să fie complet, dacă nu cumva asta o să se întîmple chiar în seara asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zi de cerșit, de așteptare Încordată și tensionată să-și numere bănuții În prezența cuiva, dar mai ales vroia ca poveștile lui să aibă un spectator, un om a cărui tăcere să Însemne ascultarea atentă a născocirilor lui literare. În adâncul sufletului, Își dădea seama că nu va mai putea să recupereze timpul irosit, că nu va fi În stare să așeze În fața unei mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un moment de panică, simte că puterile Îl părăsesc și se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trupul neclintit întins pe pat, cu fața acoperită de un cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului somn. Rosemary începu să cânte alt colind. 7 Draga mea Georgie, Nu mi-am petrecut Crăciunul chiar așa cum mă așteptam. În seara în care ne-am văzut ultima dată Antonia m-a anunțat brusc că vrea să ne despărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de ea, că am nevoie de ei; iar lucrul după care tânjeam acum în chip abject
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care se îndoise. Ațipisem pentru câteva secunde. M-am convins de acest lucru uitându-mă la ceas; și din nou mi-am aruncat o privire peste marginea ziarului. Și i-am văzut venind, ca pe niște demoni ridicându-se din adâncuri. Unul lângă altul, se iveau lunecând, mai întâi două capete, apoi umerii, pe măsură ce scările rulante îi aduceau tot mai sus. Am mișcat din nou ziarul, acoperind imaginea lor, și am închis ochii. M-am întrebat dacă voi avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa dintr-un șut, m-am debarasat de hainele care se lipeau de mine și m-am aruncat imediat pe pat, Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus, urmărindu-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
același timp. Săptămâna următoare n-am mai sunat-o. Și nici În săptămânile care au urmat. Povestea cu usturoiul distrusese totul. Ar fi trebuit să fiu mai Înțelept și să mă destăinui. Pot să spun În apărarea mea că În adâncul sufletului chiar m-a surprins că Dora nu era doar plăcere și deghizare, dinți umezi și strălucitori sau buze subțiri, inaccesibile. Avea și ea măruntaie; avea și ea nevoie să mănânce. Și, sincer să fiu, nu prea știam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clasice sau la astrofizică? Parcă ai fi maică-mea, măi, Ba-ba-lu. Poate vrei să zici că-i și el, acolo, instalator sau electrician. Că eu, unul, n-o să cred asta nici în ruptul capului! Pentru că, în străfundul kișkelor mele, în adâncul emoțiilor mele și-al credințelor mele străvechi, dincolo de eul meu care știe preabine că, de bună seamă, Smolka și Mandel continuă să se bucure de ranch-urile și șansele profesionale care le surâd tuturor oamenilor de pe acestă planetă, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul, scălâmbăielile - să tot râzi, nenicule! Îmi place! Și, cu toate astea, în adâncul sufletului lor, joaca e pe bune, sunt serioși la culme. Să-i vezi la sfârșitul celor șapte runde, când dolarul trebuie să-ncapă pe mâna altuia. Nu-mi spune mie că nu joacă pe bune! Să pierzi și să câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de miere ratată nu Însemna sfârșitul lumii. Oricât de mult Încercam să rămân supărată pe Hunter, nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ducă viața mai departe. Pe ici, pe colo, putem adăuga ceva sare și piper în faptele standard legate de moartea în leagăn. Putem să vorbim despre nebănuitul izvor de putere și compasiune pe care toți acești oameni îl descoperă în adâncurile ființei lor. Din unghiul ăsta privim lucrurile. Este ceea ce s-ar numi un subiect comod, pentru că nu se leagă de un eveniment anume. O să introducem materialul în deschiderea paginii de lifestyle. Ca ilustrație, am putea folosi fotografii ale unor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi. Și cum Mihai Vlădeanu, personajul central al ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de lucru cu niște sticle goale, preocuptă să le așeze mai bine. Mihai mai întîrzie două secunde cu privirea întoarsă și, așa cum a intuit, dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică de pe sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită blana. Actorul ia ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]