3,053 matches
-
în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamata Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit.„Conduși de stea spre ieslea Lui săracăși noi că magii adânc ne
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/zaharia_bonte/canal [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
la părinți, la frați, la prieteni. Zboară nebunul peste tot și ajunge într-o clipită, chiar și pe aleea unde am cunoscut prima iubire, ca în secunda secunda următoare să-și reia zborul spre copii...; le mângâie chipurile cu o adiere ușoară și un sărut de noapte bună...și apoi revine lângă noi, șoptindu-ne ”Noapte bună”! Într-un târziu adorm și traversez alte gânduri...alte lumi, cunosc alți oameni și mă văd prin altă prismă...prisma visului. După o noapte
VIAŢA ESTE MULT PREA SCURTĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Viata_este_mult_prea_scurta_doina_theiss_1384106177.html [Corola-blog/BlogPost/347287_a_348616]
-
blajină, visătoare. Scruta zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta foșnetul vântului mânând norii albi de pe cer. Îl cuprindea visarea și dorea să plece undeva departe, într-o țară liniștită, plină de verdeață, de pășuni întinse, de păsări și animale jucăușe prin pădure. Când ajunseră la vârsta bărbăției
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1431410164.html [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
trăsura ei. Se plimbau împreună prin cetate și admirau cele mai frumoase locuri, parcuri, clădiri, temple, spectacole de teatru. Erau fericiți. Trăiau unul pentru celălalt. Părea că totul e generos cu ei, și florile din grădină, și valurile mării, și adierile vântului, și lumina albastrului cer, toate sunt pentru ei! Nu trecuse nici măcar un an de când începuse această inocentă idilă, până când cei doi ajunseră la convingerea că cel mai bine ar fi să se căsătorească, să-și facă un cămin împreună
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1431410164.html [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
le citesc. Desfăcu plicul cu gesturi delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Ninge_cu_flori_de_pomi.html [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
cu parfumul lor amețitor. Deodată, un cavaler grăbit, înfășurat într-o mantie neagră care-i cădea de pe umeri până la poale ca un evantai și o pălărie mare și neagră pe cap, trecu în fugă pe lângă ei, lăsând în urma sa o adiere ca de vânt. Narcisa tresări cuprinsă de un fior rece. Prințul se întrebă cine era acel bărbat misterios pe aleile grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1424253332.html [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
revărsat sfios norocul Amintindu-ne drumul de departe, ce vine rotund Spiralat, izvorât din Cel fără de Început Timpul dragostei, timpul iertării este sfânt Sunt fructul lui, culege-mă așa cum sunt!. RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Luminatorul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale ingerilor ; acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Marite Slavitule! sub Mâna Ta eu radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi albastre
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363667050.html [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele blând, suveran Aici Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363667050.html [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA... Pe Pământ cântec în miresme de isop Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop Când zorii ori strălucirile amiezii ivesc Frumuseți neghicite de ochiul lumesc Suspinele stelelor în urmă se aud Ca o adiere magică, ascultată demult Atunci astrele, orbite de năvala culorilor Adorm retrase-n cuibul înserărilor Se trezesc din nou când soarele se culcă Însetate și ele de lumina cea multă Părtașe măreției sunt când constelații Mișcă roțile Carului, Lebăda naște vibrații
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363667050.html [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Roua dragostei de viață Eu te simt în raza blândă, primăvară parfumată! În dorința mea arzândă te presimt ca niciodată Când în zori, pe-o adiere,calmă și ușoară vii Și crești muguri plini de miere, pomilor și printre vii. Strălucești, purtând în plete un noian de violete Iar din galbene narcise împletești noaptea la vise. Eu te am în suflet, fată! Tu, mereu îmi înflorești
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
ca lui Leonid Dimov, „să sar Raiului ulucii, din greșeală, căutându-mi papucii.” Eram la a doua tinerețe, bătusem pe muchie 30 de ani în care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate încerca dansând. Vreme de 30 de ani am dansat ca un derbedeu: mă bâțâiam pe ritm, comiteam regicid maimuțărind moonwalk-ul lui Michael Jackson sau țopăitul-semnătură al lui McHammer. Înțelegeam dansul mai degrabă în
De ce bărbații români se tem să danseze by https://republica.ro/de-ce-barbac-ii-romani-se-tem-sa-danseze [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
acasă plopii La noi acasă plopii, tot se duc mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase, În suflet mi-am ascuns micile adieri, Cu noua rugăciune învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Numara_ti_izvoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Spunându-și frumoasele cuvinte de dragoste, tinerii se apropiau tot mai mult de patul care îi atrăgeau ca un magnet. Așezați unul lângă celălalt, Mircea explora cu buzele și cu mâinile lui puternice, ce treceau peste corpul fetei ca o adiere, fiecare centimetru, pentru a-i transmite întreaga sa pasiune. Săndica se frământa lângă el, plimbându-și mâinile dibace și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426921058.html [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului pot fi pentru tine orice tic-tac-ul timpului hoinar neantul în doze controlabile necuvântul purtat de vânt și așezat pe tabla de șah a vremii în dimineți când totul pare static adierea de pe frunte semănând cu sărutul mamei sau chiar îmbrățișarea iubitei visate pot veni pot pleca pot fi stepa în care doar copita calului se mai afundă arșița ce te topește gerul ce te geruiește noapte sau zi zvon sau certitudine
POT FI de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pot_fi.html [Corola-blog/BlogPost/348971_a_350300]
-
drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464163073.html [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
fulgerator ca-n vis Și mă ivesc parcă zidindu-mă din ele... Din tâmplă-mi izvorăște iarăși căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă -nalț în așteptare ca o pădure în adieri Spre ochiul începutului de primăveri. DOR DE ÎNCEPUT Albastrul acesta tulburător Cheamă spre un ciudat zbor Nebănuită poartă se deschide acum Sub sceptrul minunatului gând bun Lumina ferecată a cuvântului Alunecă pe zidurile înțelesului Tristețile cad pradă unui flaut doar
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
soarelui cu polenul lunatec Temeliile munților, neverosimile tipare Treptele, pașii cometelor, ai stelei polare Aromele încifrate în patima ierburilor Murmurul nedeslușit al izvorului cerbilor Ce urmază să ne scalde azi și totdeauna În extazul azurului când trăirea-i numai una Adieri lângă tâmple ne torc poveștile, sensul Toate știu unde le duce împărătește mersul. Toate cunosc regala , adevărata cale Noi nu știm drumul de-i cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Cu-n cântec nepereche ce-ai adunat din brad Sub binecuvântarea amurgului, o rază O rugă a plopilor, a norilor ce brăzdează Văzduhul, inundat de lumina mistuitoare Adunată în ochii tăi, tărâmuri visătoare Din care năvalnic izvorăște fluidul flămând Și adierea desprinsă dintr- un suspin fecund, Stârnind barbar tot codrul ce cântă neînfrânt Cu crengile încrucisate, sunătoare-n vânt . Aici, toate mi se închină, curg neistovit izvor Din flăcăra focului viu, sub delirantul dor. Eu, undă a durerii mă -nalț acum
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ce învăluie ființa Sângele tău se pregătește să primească Zori blânzi ca de chemare împărătească ! Cu suferință și izbânzi te zidești în ritual Urmezi tăcut cărarea ta spre arcul sideral! RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Prealuminatul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale îngerilor! acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Mărite, Mă botează cu rouă, face sa radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
zorile le-au dăruit un pic de somn spre dimineață.. Gânduri încă nemărturisite, ițe încurcate urmau să le descurce împreună. La Paris locuiau într-o pensiune la ultimul cât. Pe fereastră, noaptea, priveau stelele incandescente, mișcate pe perdeaua întunecată la adierile vântului. Le preocupa ziua următoare, cum să-și economisească drumurile și timpul de la un muzeu la altul de unde se întorceau frânte, reluându-și locurile pe pervazul lat al ferestrei, loc de odihnă ideal pentru picioarele lor obosite. Oboseala era numai
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Căci zborul mi s-a frânt, Dă-mi mâna, mamă, să pot păși prin viață, Să nu mă duc lăsat de val, Căci ce e val ca valul piere, Când peste tot se-așterne iar tăcere, Azi vreau o dulce adiere, din lumina ta. Mamă, tu ești iubire și candoare, Prin rugăciuni m-ai ridicat, chiar și din mare, În drumul meu au apărut din nou poveri Ajută-mă și ușurează- mi calea mea, Prin mâna ta am învățat ca să iubesc
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1462361894.html [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
bine, Mâinile Tale iradiază; căldură și viață. Dacă-s trist numai Tu, îmi redai vindecare... Căci acum norii grei s-au risipit Doamne, Tu m-ai înălțat La lumină din păcat, Tu ești Lumină din cer, prin Cuvânt, Putere în adierea glasului nedeslușit, Glasurile m-au împresurat Iar norii I-ai risipit, Printr-un cer infinit. ------------------------------- BOTA, Claudia, artist plastic și poet, născuta la 20 decembrie 1969. Profesor de religie la Școala Gimnazială „Luceafărul" din București.Preocupări artistice: poezia și pictura
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1462361894.html [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
Pe Luminița SCOTNOTIS am cunoscut-o pe NET, și m-a cucerit prin acea poezie simplă ruptă din realitate, redând tablouri inedite. Poate nu voi reuși să realizez un portret complet al tinerei poete. Luminița se autodefinește ca o ,,simplă adiere’’, are dorința sinceră de a fi pură și inocentă, printr-un singur titlu; Aș vrea să fiu un înger”. Luminița SCONOTIS nu este numai poeta internetului, de unde a fost selectată să-și publice creațiile în volumele; Spiralele vieții - 2006 și
DESPRE POETA VASLUIANĂ LUMINIŢA SCOTNOTIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_poeta_vasluiana_luminita_scotnotis.html [Corola-blog/BlogPost/364667_a_365996]
-
mai presus de clipa trecutelor lacrimi și probabil că fac dansul clișeului continuu deliciul viului rămâne în coaste sunt idiotul din Panteonul meu sunt naivul ce-și caută viața murind sunt pur și simplu un abstract repetat în versuri o adiere de gol și contur de iubiri sunt fuga blestemată și un recul al sorții atinge cuiul morții adâncul din pământ Referință Bibliografică: idiot în Panteonul meu / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011
IDIOT ÎN PANTEONUL MEU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Idiot_in_panteonul_meu.html [Corola-blog/BlogPost/356620_a_357949]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DORINȚE NEVINOVATE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Un leagăn mi-aș croi din flori de câmp, din margarete, maci și albăstrele, ca-n adierea vântului să cânt o melodie stinsă-n praf de stele. Pe patul ierbii m-aș întinde-o clipă, să-i simt răcoarea și mireasma fină, să-mi limpezesc neostoite gânduri în bobul alb de lacrimă divină. Cu gâzele și fluturii
DORINŢE NEVINOVATE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Dorinte_nevinovate_curelciuc_bombonica_1391764854.html [Corola-blog/BlogPost/364832_a_366161]