816 matches
-
metamorfozei audio-vizuale a patriarhatului). Femeia devine astfel Muză preaslăvita, cea care inspiră creatorul prin frumusețea ei. „Un mod inteligent de a reduce la tăcere femeile a fost ridicarea acestora la înălțime, ele transformându-se în obiect de cult și de adorație. Ființă preaslăvita nu vorbește”[12]. Bărbatul este creatorul mesajului, iar femeia (și aici, Femeia Erotică) doar vehiculul de transmitere al acestuia. Mistificarea identității feminine și transformarea ei în Muză a servit, de-a lungul multor secole, drept scurtătură pentru recunoașterea
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
la Palat independent și înainte de a fi sărbătorite în biserici. Audiențele imperiale, primirea ambasadorilor străini, procesiunile cu întreg cortegiul de înalți demnitari, banchetele care se încheiau cu sărbătorile, funeraliile unui basileu, totul era de un fast impresionant, urmărind apoteozarea împăratului. Adorația imperială se referea și la efigiile împăratului, la portretele, busturile și statuile lui. În secolul al XIV-lea, printre icoanele sfinților purtate în procesiuni figura și portretul basileului. Acesta avea și o semnificație juridică de autoritate: prezența portretului împăratului dădea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
împrejurări, fie pentru a-și atinge anumite deziderate, Einstein și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri: Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii: Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură. Deci, adorația lui Einstein se referea la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu. Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3 ianuarie 1954, marele fizician afirmă: „Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva pentru mine decât
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
de artiști, poeți și filozofi înființată și finanțată de aceeași familie. În ianuarie 1478, a primit deja prima comandă în calitate de artist independent, pictura unei bucăți din altarul Capelei Sf. Bernard din Palazzo Vecchio, urmată de a doua, în martie 1481, Adorația magilor, pentru călugării de la San Donato a Scopeto. Nici una din comenzi nu a fost finalizată, cea de-a doua fiind abandonată datorită plecării artistului la Milano. Vasari povestește că Leonardo ar fi fost extrem de talentat ca muzician. În 1482, acesta
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
dublă spirală la baza compoziției. O altă inovație este planul de fundal cu stânci colțuroase abia schițat, din care se detașează personajele principale. Aceeași concepție novatoare în ceea ce privește compoziția, elementele de fundal și dramatismul subiectului apar în altă capodoperă neterminată, intitulată Adorația Magilor, comandă a călugărilor din mânăstirea San Donato din Scopeto. Este o compoziție complexă, cu dimensiunea de cca. 250 x 250 cm. În vederea realizării acesteia, Leonardo a făcut numeroase schițe și desene preliminare, inclusiv unul extrem de detailat în perspectivă liniară
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
sute de schițe, dar și desene detailate ale diverselor aspecte care i-au atras atenția. De asemenea există multe studii preliminare ale picturilor pe care le-a realizat sau pe care plănuia să le realizeze, cum ar fi cele pentru Adorația Magilor, Fecioara pe stânci și Cina cea de Taină. Primul desen cunoscut al artistului este intitulat “Peisaj din Valea râului Arno” și datează din 1473. Se observă râul, munții, Castelul Montelupo și ogoarele din jur. Unul din cele mai cunoscute
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
Perugino, li s-a încredințat o comandă grandioasă, pictura pereților Capelei Sixtine, lucrarea începând în 1479, cu un prim contract cu Perugino. Leonardo nu a fost implicat în această importantă lucrare. Prima comandă mai serioasă pe care a primit-o, Adorația Magilor, pentru călugării din Scopeto, nu va fi niciodată finalizată. În 1476, pe când lucra în atelierul lui Verrocchio, Altarul Portinari, realizat de Hugo van der Goes, a fost adus în Florența, lucrare ce ilustra tehnica picturală a olandezilor, a avut
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
în opera sa "„La Vita Nuova”", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al grației divine, pe care o va cânta exaltat în "„La Vita Nuova”" și mai târziu în "„Divina Commedia”". Se cunoaște puțin despre educația primită, dar creațiile sale scot în evidență o erudiție deosebită pentru timpurile
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
Gozzoli. Ca probă, a pictat în "Capella dell'Incoronata" a catedralei din Pisa fresca "Înălțarea la cer", care s-a distrus în 1586. Un an mai târziu decorează capela bisericii "Santa Maria Novella" din Florența. Aici execută prima versiune a "Adorației Magilor", temă ce revine de mai multe ori în creația sa. Figurile din această compoziție reprezintă cunoscute personalități ale epocii, în special membri ai familiei Medici. După 1478, legăturile artistului cu această familie devin tot mai strânse. Grație Medicilor, Botticelli
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei și al pruncului Iisus, de atâtea ori repetat de diverși pictori, își pierde în opera lui Botticelli seriozitatea solemnă, câștigând sinceritate și realism. Botticelli a pictat cinci tablouri în care prezintă "Adorația Magilor", cel mai cunoscut se află la Galeria Uffizi din Florența. Pictorul îi reprezintă pe toți membrii familiei Medici, precum și alte câteva personalități importante. Astfel, persoana a doua din stânga, cu pălărie roșie, este filosoful umanist Pico della Mirandola, ultimul di
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura "„Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit”" („Adorația Sfintei Treimi”), destinată inițial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru "„Ritter, Tod und Teufel”" („Cavalerul, Moartea și Diavolul”, 1513
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul de politețe al lui "El" sau "Eloah" ("Eloah" apărând în Biblie în special în "cartea lui Iov"), el intrând în diverse sintagme de adorație, cum ar fi "El Elion" (supremul), "El Olam" (eternul), etc., sau de particularizare, cum ar fi "El Elohe Israel" - "El", Dumnezeul lui Israel. Este dificil a se face distincție între sensul „zeul evreilor” și sensul „zeitate canaaneană”. De exemplu este
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Ardeal“, Editura Făt-Frumos, București, o fascinantă carte despre sat și copilărie. În 1992 este ales senator de Arad în Parlamentul României. Se publică volumul „Poeme“ de Karol Wojtyla, traducere și postfață de Nicolae Mareș, S.C. „Diacon Coresi” — S.R.L., București. Prefața - „Adorație și doxologie“ - este scrisă de Ioan Alexandru. În 1993 participă la Washington la „Micul Dejun cu Rugăciune“ al Președintelui Statelor Unite ale Americii. La fel în 1994. S-a întâlnit cu președintele S.U.A., Bill Clinton și cu vicepreședintele Al. Gore. Vizitează orașele cu
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
viu, viul în roman, în Ramuri, nr. 1, 2010; - Florin Oprescu, Sublima lecție despre cub, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 3, 2010; - Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011; - Nicolae Breban, Splendidul travaliu al adorației, în Cultura, 21 iulie 2011; - Marian Victor Buciu, Posibila carte a vieții, în Cultura, 16 februarie 2012; - Maria-Ana Tupan, Moarte și transfigurare, în Contemporanul, nr. 2, februarie 2012; - Constantin Cubleșan, O mistică de halou dostoievskian, în Contemporanul, An.XXII, Nr.
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
plecat de îndată în Italia unde a încheiat afacerea contra sumei de 7035 de Lire Steriline (trei ani mai tarziu poate ar fi cumpărat 2-3 tablouri cu această sumă). Cu această achiziție au ajuns la Galeria Națională din Londra capodoperele: Adorația Magilor a lui Botticelli, Battaglia di Sân Româno a lui Paolo Uccello, Madona cu Pruncul și sfinți a lui Duccio, Încoronarea Fecioarei a lui Agnolo Gaddi și cea mai veche piesă a Galeriei Naționale; o pala de Margaritone d’Arezzo
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
flamandilor pentru realizarea capodoperelor lor. Artă flamanda (flamanda)da apoi dovadă de o atenție deosebită detaliilor (numai tangențial atinsă de alte școli) și mare iubire pentru gestul bogat și grotesc care nu se armoniza cu echilibrul clasic, cum apare în Adorația Magilor a lui Brueghel, care amintește de Bosch și de Bătrână groteasca a lui Metsys. La trecerea din sec. al XV-lea în cel de-al XVI-lea, Rubens și elevul sau Van Dyck aduc din Italia culoarea venețienilor deodată
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
fost rău văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
Tânăra mamă"” de Orazio Gentileschi, pictură sub puternica influență a lui Caravaggio și „"Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus"” de Luca Giordano. „Veacul de aur” al picturii spaniole este prezent prin trei lucrări de marcă a lui El Greco: „"Sfântul Mauriciu"”, „"Adorația păstorilor"” și „"Cununia Fecioarei Maria"” despre care se presupune că ar fi fost realizată în ultimul an de viață al pictorului. Arta olandeză se remarcă prin exponatele: „"Portretul omului cu tichie albastră"” al lui Jan Van Eyck, „"O femeie rugându
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
și detaliere pe care o putem urmări pe întreg parcursul creației sale, indiferent de factorii influențelor colaterale asupra artistei. Un ciclu de tablouri-obiectuale de la sfârșitul anilor '50- începutul anilor '60, printre care și unul dedicat chiar lui R. Rauschenberg, mărturisesc adorația Nikăi față de creația acestui artist care împreună cu T.Arman împărtășea spectatorului ideea nouă de atunci de „estetizare a obiectelor inutile“. Tocmai acest ciclu de lucrări tipice Pop-artului denotă faza maturității creației artistei. Pe parcursul anilor '60, prin bunul ei prieten Tinguely
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
de tip "stupa" sau "chaitya" și numărul mic de picturi și statui ale lui Buddha. Acest lucru, se datorează faptului că în budismul Hinayana, Buddha este văzut ca un învățător și un exemplu de urmat, nu ca un obiect al adorației. A doua faza a început în secolul al V-lea d.Hr. Această fază, numită și "Faza Mahayana", după marele vehicul al budismului, a avut loc între anii 460-480, în timpul domniei împăratului Harishena din dinastia Vakataka (250-500 d.Hr). Acesta
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
și-a demonstrat bonomia, înființînd o colonie evreiască pe pămîntul ce nu-i aparținea, pentru niște oameni, care nu l-au prea rugat. Le-a sugerat însă o idée, de care coloniștii trebuia să fie numită Romanovca, ca semn de adorație pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
sursă de plăcere și bucurie. În a treia zi, intervine Caterina Comaro, care susține opinia lui "Lavinello", conform căreia doar iubirea spirituală, platonică, care se desăvârșește în contemplarea ființei iubite, poate fi considerată un lucru bun, identificat cu devotamentul și adorația lui Dumnezeu. Ciclul de poezii "Rime", publicate în [[1530]], oferă un exemplu tipic de [[petrarchism]], în tentativa de a repeta în mod fidel stilul esențial din sonetele lui Petrarca. Convigerile teoretice ale lui Pietro Bembo sunt expuse în "Prose della
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a strecurat, desigur, decât în zona în care mila creștină a alungat teroarea ancestrală. Ele nu exprimă nici voința renunțării, nici beția neantului, nici adorația morții, ci exact contrariul lor, pentru că în ele se perpetuează memoria gesturilor originare de apărare a vieții” , este de părere exegetul. Adrian Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
să fie folosită prin 4.000 î.Hr. Extinderea acesteia este condiționată de construirea unor drumuri pe care vehiculele cu roți sa poata fi folosite pe distante lungi. Multi istorici plasează apariția religiei în perioada neoliticului.Primele credințe religioase constau în adorația Mamei-Zeiță, a Tatălui-Cer, precum și a Soarelui și Lunii ca zeități.Apar altare care se dezvolta în așezăminte de tip templu, la care se asociaza o multitudine de preoți și preotese și persoane cu alte funcții sacerdotale.Tipică pentru perioada neoliticului
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pentru crearea cultului personalității lui Lenin (dar și al său propriu) în Uniunea Sovietică. Îmbălsămarea trupului fondatorului statului sovietic și depunerea sa într-un mausoleu a fost făcută împotriva obiecțiilor soției lui Lenin, Nadejda Krupskaia. Stalin devenise centrul cultului și adorației colective. Numeroase orașe și sate au fost redenumite cu numele liderului sovietic (vezi Lista locurilor care au primit numele lui Stalin), au fost înființat în onoarea sa Premiul Stalin și Premiul Stalin pentru Pace. Troțki, bolșevic din "vechea gardă", a
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]