827 matches
-
spun? Ea 1: Oare chiar nu știi? El 1: Că te iubesc...? Ea 1: Vezi că știi ce să spui! El 1: Sigur că știu. Te iubesc mult. Ea 1: Mult, mult de tot? El 1: (o privește intens, cu adorație) Doamne, ce-o să mă fac fără tine. Ea 1: Dar eu... El 1: Iubito, trebuie să acceptăm ceea ce e inevitabil... Ea 1: Nu înțeleg! El 1: Tu o să pleci... O să pleci, știi asta... Tu însăți ești plecarea... Ea 1: (neînțelegînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
comandată pentru anumite ambianțe decorative, operele deplasându-se oriunde dorea clientul să le așeze. În timpul Renașterii, așa numitele deschi da parto, tăblițe pictate pe ambele părți cu imagini religioase, au dobândit o formă circulară. Nașterea Domnului de Masaccio (Berlin) și Adorația magilor a lui Botticelli (Londra) au fost probabil gândite inițial ca deschi da parto. Tot proiectate pentru uz mobil au fost și tondourile cu Madone, ca și bine cunoscutele reliefuri florentine în terra-cotta realizate de membrii familiei della Robia și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
geometric. Așa-numite hărți T-O ale lui Isidor din Sevilla (figura 40) foloseau trei cursuri de apă - Nilul, Niprul și Mediterana - pentru a subîmpărți lumea în trei continente, cu Ierusalimul stabilit a fi așezat lângă centru. Botticelli, pictând o Adorație a magilor, a putut să așeze pe Fecioara cu copilul în mijlocul unei mulțimi de participanți, fără a o distinge vizual prin mărime sau prin detașare spațială. Pictorul nu avea nici un motiv să se teamă că ea se va pierde. Se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cerul gol deasupra orizontului și culmea lipsei de sensibilitate a realității inanimate de sub cornișa evidențiată ca o demarcație de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici centricitatea pătratului nu înfrânge ridicarea și căderea, ci mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
anterior că, în planul frontal, cadrul delimitativ creează centrul de echilibru prin inducție. Am observat că atunci când cadrul este redus la o fereastră și prin aceasta detașat de spațiul pictural, delimitările interioare îi preiau funcția. E instructiv să observăm în Adorația magilor a lui Bosch (figura 119) cât de atenuat apare grupul Madonei înconjurate de credincioși din lipsa unei circumscrieri defectuoase. Un vector central estompează Madona în drumul său spre peisajul din depărtare. Aceasta este situată în aer liber, precar protejată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în centrul de echilibru al tabloului, înconjurată atât vertical, cât și orizontal de grupul spectatorilor și închinătorilor. În versiunea tridimensională, ea domină în mod clar scena din fața staulului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos" etc. (Suprema servitoare). La polul opus, înregistrăm o adorație total epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi.// Erai atât de frumoasă!/ Cădeau linguri largi de pe masă/ Să-ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fulgerul ne-ncearcă/ Pe gândul cel mai tăinuit, firește,/ Spre-acasă pașii vor să ne întoarcă:/ Simțim, copilăria ne-ndumnezeiește" (Acasă). Altminteri, spațiul rural care i se înfățișează înstrăinatului este o colecție de piese muzeale, greu de restaurat chiar și prin adorația sau nostalgia poetice aferente ("Ca-ntr-un muzeu cu ușile de iarbă,/ Ca-ntr-un muzeu cu ușile de lut/ Intrăm în sat și-avem pământ în barbă;/ Cămașa de pământ ne-o punem scut". Muzeu de sate) ori ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-atât de acest gând, încât le va fi cu neputință să se lipsească de această tutelă, de această conducere, dacă vor voi să trăiască în pace și în liniște; vor recunoaște autocrația stăpânitorului nostru cu o venerație apropiată de adorație, mai ales când se vor convinge că funcționarii noștri nu vor înlocui puterea veche cu a lor, ci nu fac decât să execute orbește prescripțiile stăpânitorului. Ei vor avea o foarte bună stare, fiindcă am aranjat totul în viața lor
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
fruntașilor politici, a oratorilor care strigă cuvinte nebune, pe care le numesc principii mari și care în realitate nu sunt altceva decât utopii. Puterea noastră va fi arbitrul ordinii, care face toată bucuria oamenilor. Aureola acestei puteri va naște o adorație mistică și venerația poporului. Adevărata forță nu se tocmește cu nici un drept, nici măcar cu dreptul divin: nimeni nu îndrăznește s-o atace spre a-i lua cea mai mică părticică din putere. Sumar: Reducerea producției obiectelor de lux. Mica industrie
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
spaima în fața morții deja caracteristică animismului, ci și despre misterul legalității înfricoșătoare, care iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și despre misterul legalității înfricoșătoare, care iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene tereste ars influențează și chiar determină toate condițiile vieții umane și în același timp consecințe ale mișcării astrale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor. În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cosmice de o sobră măreție din Geneza. De Sadoveanu îl apropie sentimentul sublimului în fața naturii, lumea fabuloasă și mută a pădurii. Ciclul Sadoveniene realizează apropierea de Dumbrava minunată prin exploatarea universului infantil. Amplul poem intitulat Mihail Sadoveanu este mărturia unei adorații, Labiș are curajul anulării de sine în fața modelului venerat. Poemul este totodată și semnul unei rupturi, al unei despărțiri inevitabile: drumurile se despart, stilurile celor doi se deosebesc radical. Admirația pentru creația lui Rebreanu este evidentă în poezia Pământul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
context dobândesc semnificație "reprezentările colective", care, spune Lévy-Bruhl, preexistă indivizilor și se impun acestora, având următoarele caracteristici: sunt comune membrilor unui anumit grup; se transmit de la o generație la alta; se impun indivizilor, trezind în ei sentimente de respect, teamă, adorație pentru obiectele lor. Reprezentările colective constituie nucleul mentalității prelogice și mistice, diferită de mentalitatea individului din societățile evoluate. Toate practicile, credințele, ca și instituțiile societăților inferioare au la bază mentalitatea prelogică și mistică. Așa încât, misticul inundă întregul organism social și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mie lin luceafărul / Din ceri va să-mi străluce, / Când dulce-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
și cumpărăm puțin. Dar lucrul cel mai grav este că filmele romînești au început să nu mai fie frecventate, în număr satisfăcător, nici de publicul nostru. Criticii, aproape în unanimitate nu sunt mulțumiți de producția noastră și slăvesc pînă la adorație unele filme străine, popularizează vedete încă necunoscute la noi și nu se sfiesc să compare un film brutal cu sex, cu un film despre munca țăranilor noștri în cooperative. Vina este atribuită, după dînșii, regizorilor de filme sau conducătorilor de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din jurul lui și nu îl vedem vreodată dându-i înapoi. Tovarășul Coman nu poate să posede bani, nici măcar leii-tramvai ai Republicii Socialiste România, căci el, aidoma unui Hristos de Partid și de Stat, are totul, toată țara, și trăiește din adorația cetățenilor. Nivelul propagandistic al filmului coboară uneori până la cel al „dinozaurului” Viața învinge din 1951. Acolo, profesorul Olteanu voia să facă un soi de cositor românesc miraculos, lucrând cu „minunații muncitori ai combinatului”, în vreme ce profesorul Moga, ploconindu-se în fața savanților
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propoziții exclamative; 2. imperativul; 3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de obicei ultima strofă conține un îndemn mobilizator. Feluri: a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor cavalerești.” 27 Iubirea însemna adorația unei doamne, o dragoste trezită de frumusețea, înțelepciunea și caracterul ei, femeia fiind cea care îl înnobila pe bărbat, îl determina să se perfecționeze, să-și depășească limitele, fie ca luptător, nevoit să-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
muri, viu va fi”. Omul este chipul lui Dumnezeu și Dumnezeu dorește să comunicăm cu El, să vorbim cu El, pentru că noi avem nevoie, ca ființe create, de acest dialog cu Creatorul nostru prin rugăciune. Prin rugăciune ne exprimăm adorația, pocăința și cererile de zi cu zi, ceea ce face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie asemănătoare celei dintre Tată și fiu. Să ne gândim la cântarea: „Toată suflarea să laude pe Domnul. Suflarea toată și toată făptura să laude
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]