10,318 matches
-
ieri. Așa că fiecare vine acasă cu câte un patru. Când să spele vasele, mai sparg vreo două pahare în chiuvetă, punând farfuriile deasupra, dar în rest totul e bine. Seara e emisiunea lor preferată, iar apoi începe un film grozav. Adorm pe la miezul nopții. Cum să se trezească la șapte? Nici vorbă. Și iar lipsesc vreo trei ore. − O să-mi iau temele de la Marta, zice Shelley. Dar când sună la Marta după masă, află că e la tenis. Iar Andrei e
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
și apa fiartă a căzut pe mâna ei. Săraca de ea, ce durere a mai tras, am pus-o să-și pună mâna sub robinet, căci ea, de durere, nu putea să facă nimic. În acea seară de vineri, am adormit foarte târzu, iar a doua zi, bunica a plecat la spital, unde i-au zis că trebuie să o interneze în spital pe vreo trei zile, dar ea a refuzat categoric și atunci, doamna doctoreasă i-a propus să o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă “peste oală “, dădu în foc si o atinse pe obraz, lăsându-i semn, motiv pentru care toti semenii i-au spus “Breaza”. Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i negru o
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
detalieze”, cum se zice. Profesorul R. „a simțit” (mai corect, a gândit) că sinceritatea admirabilă a Teodorei poate ascunde și un „Ai grijă ce faci cu mine! Responsabilitatea ce îți revine este mai mare decât crezi! Odată ce ai trezit femela adormită în ființa mea, ei bine! pe viitor ai cu adevărat o datorie. Ține minte!” Iar el... el ce ar putea spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
carte și un caiet de însemnări pentru note de lectură și concepte pentru articolele publicate săptămânal întrun ziar moldovenesc. În compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
curând, impasul sufletesc în care se află Profesorul, în fața unei „aventuri unice” în viața lui. Pentru că, am înțeles din tot ce am citit pînă aici, relația cu Teodora îi pune „serioase probleme de conștiință”. 1 iulie, 2006, sâmbătă seara Nu adorm înainte de a mai citi câteva pagini din scrierea lui P.H.L. Autorul acestui (să-i zic din nou?) pseudojurnal își retrimite eroii în camera aceluiași hotel din centrul orașului. Sunt singuri, liberi, hotărâți, pare-se, să renunțe la inhibiții, la orice
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
căutătorilor de comori. Așa că noaptea aceea de nesomn i-a dat o încredere bărbătească în forțele lui și-n reușita expediției care urma să aibă loc. Așa. Spre ziuă, el zice că nu mai ține minte ora la care a adormit, dar e sigur că nici într-un caz nu era înainte de miezul nopții, a avut cel mai frumos vis din viața lui... Se făcea că, săpînd într-un loc pe care de mult îl bănuia ca ascunziș al comorii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu pietre scumpe, o piramidă și doisprezece castraveți murați. Ei, bravo, înseamnă că n-ai săpat degeaba! Da' de ce nu-ți vezi tu de treaba ta? Uite-așa mi-a venit mie să mă uit la tine. Credeam c-ai adormit cu lopata în mînă și-am vrut să te trezesc. Vai, ce inimă bună ai!... Merită să-ți pun la cap, cînd vei muri, o tăbliță de asta, pe care să scriu cu litere de aur: "Aici doarme Ilinca, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe ce să plecăm fără tine? Hai mai repede! Și începu să alerge din toate puterile înaintea Bărzăunului. Eh, zise Bărzăunul alergînd mereu în apropierea Ilincăi. N-am dormit deloc toată noaptea, că am avut foarte mult de lucru... Am adormit abia în ziuă... Știi ce-am făcut? Domnul Răgălie, continuă Ilinca fără s-o intereseze ce anume a făcut Bărzăunul, zicea că nici nu vrea să te mai vadă și că să plecăm fără tine. Credea că vrei să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veșnicii. Alte hipostaze ale justiției poetice Există o justiție poetică a iubirii al cărei țel ultim este refacerea unității primordiale. Eminescu a trasat cel mai înalt parcursul singurătății în doi: restabilirea anteriorității absolute. Are loc mai întâi contopirea cu natura: Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri. Mai sus are loc sacralizarea: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care, uite, stă să-și dea duhul chiar aici, unde ea, în sandale și fustă colorată, a intrat să și ia o Cola rece de la supermarket. Cadrul 5 Ivan pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noaptea, pe vapor și ar da orice să se trezească, să fie ieri și să facă planuri de mers împreună la Fez și el să-i povestească despre limba urdu, dar nu, nu e ieri, e aproape dimineață și a adormit de atâta plâns și se trezește năucă, năucă de tot, de parcă ar fi ajuns și el nu e, el nu mai e pe vapor, dar vaporul nu a oprit nicăieri și ea plânge și mai tare și nu știe cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai fost tot așa mic, ca el, și nu ți-a răspuns nimeni așa când ai întrebat ce-i aia flotă! ) Undeva între cină și pijamale, venea tata. Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca el, și nu ți-a răspuns nimeni așa când ai întrebat ce-i aia flotă! ) Undeva între cină și pijamale, venea tata. Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
călătorit pentru prima oară, după mult timp, la Damasc și a umplut cu aur cuferele sultanului (care nu mai e, de mult, Al-Walid, ci Hișam). Așa apare Isabel la segunda. A patra cafea. E frig acasă la Alex. După ce a adormit de câteva ori în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la duș țârâie cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acum, în zgomotul hoardelor protestatare care s-au strâns în față la Archivo de Indias, nu e important decât pentru bătrâna doamnă Acuña, care va sărbători cu o sticlă de șampanie, în onoarea nepotului. În câteva ore, Alexandre, care a adormit ca în brațele unei ibovnice cu buze de opium sub greutatea olfactivă a portocalilor, se va trezi într-o cameră înmiresmată și goală. O va cerceta în amănunt, sperând în zadar să descopere un bilet, un semn care să-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei le învățase. Îl făcuseră să-i iubească și să-i respecte și ce altceva îți poți dori de la o familie? Dar, atunci cînd închidea ochii, seara, și-și golea mintea de toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în scurtă vreme. Primul avea să se trezească Arus, tot el fiind și ultimul care adormea din haită, abia după ce se convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]