1,462 matches
-
ușor de-un suflet Și pasul mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Citește mai mult LA UN PAS DE INFINIT...Poftiți! Luați-o înainte!Eu mă retrag din cursa nebuneascăși vreau să stau pe margine, cuminte,Ferindu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
șchiopătez ușor de-un sufletși pasul mi-este azi nesigur, dureros.Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet.Voi alergați, eu vin încet pe jos!Mă uit mirată-n urmă, înainte...Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul.Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminteși simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul...... IV. RĂU, BINE ȘI MAIBINE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017. Rău, Bine și MaiBine Am învățat din toată lupta
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vecinelor care se nimereau a lucra în tura de după amiază. Apoi, mama mă lua cu ea, până se întorcea tata de la fabrică. Era tocmai timpul potrivit: la cantina activiștilor de partid, se încheia prepararea prânzului. Stăteam sub geamul cantinei și adulmecam, încercând să mă dumiresc ce se pregătea și așteptând, nerăbdător, să mă vadă vreo bucătăreasă. „Minunea” se înfăptuia mereu: geamul se deschidea, iar o voce de femeie mă îndemna: „Vino și mănâncă!” Eu răspundeam, înghițind în sec: „Dacă v-o
CANTINA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374791_a_376120]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > VINE PRIMĂVARĂ ! Autor: Coca Ecaterina Soare Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului De ghiocelul îți zâmbește, Alungă-ți umbrele din suflet Lumină vei primi prin zâmbet Când primăvară ți-o vestește. Adulmecă-i mireasma fragedă Din catifeaua albelor petale, Adoră-l, ca iti iese-n cale, Sărută-i revenirea lânceda. Coca-Ecaterina Soare Membru al L.S.R.Fil.Olt & Cenaclului literar-artistic "Dumitru Caracostea". Referință Bibliografica: Vine primăvară ! / Coca Ecaterina Soare : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VINE PRIMĂVARA ! de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371729_a_373058]
-
Înalt imaginar, cu aroganță și infatuare. Personal, înclin să cred în cea de a doua alternativă, căci într-o poezie, dar și în multe altele, Timpul, „zeu al tăcerilor”, e asemuit cu o fiară care „o fulgeră cu privirea”, îi „adulmecă flămând trupul”, căutând s-o ajungă din urmă. Conștientă de atotputernicia acestui „zeu tăcut”, poeta adoptă o atitudine normală, căci, indiferent de particularitățile noastre individuale, suntem plămădiți la fel, fiecare dintre noi trecând prin etapele vieții, strâns îngemănate cu anotimpurile
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului am ieșit să văd ploaia și cum mă adug prin ea dacă te întuneci, luminile prinse de ziduri nu-ți vor fi de folos fiecare are o rană în brazda lui de cer, fiecare adulmecă-n tăcere locul vindecării am ieșit să văd ploaia... - suntem uniți ca norii prin ceea ce pierdem. Referință Bibliografică: Ca norii / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru
CA NORII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374163_a_375492]
-
osândit Să fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai mireasma sărată-a fericirii, Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu vioară, Cântând înfiorată a nu-știu-câta-oară Și câte vise noi le-ai
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu toamnele plecate pe sub suflet se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
SUB CERCUL CE SE-ÎNCHIDE Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Și crește întrebarea din floarea de sub sân, Iar inima-mi turbată ce rupe ziua-n două, Mă-îndeamnă să te-adulmec, înfometat, hapsân Și să te sorb, iubito, ca pe un pumn de rouă. Din singura iubire în care-am locuit, O noapte cât o viață, mă hăituiește încă. Nu ți-am fost niciodată nici mire, nici iubit, Te port ca
SUB CERCUL CE SE-ÎNCHIDE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377708_a_379037]
-
privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lăsase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarba aproape umedă, cap lăngă cap, cu nările și ochii larg deschisi adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, intr-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mâna lui aspră și muncită o mânuță albă și mică, caldă și moale de copil . Așa era legământul : Să se țină
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
pictorul este „exponentul artei“. Ceea ce remarcăm de la început este firea sensibilă a arheologului. Deși nu a scris niciodată poezie, este poet și își iubește meseria, pe care a învăța-o de la Vasile Pârvan. El își va petrece nopțile de insomnie adulmecând Dunărea și mirosul lutului. Cina la care participă cei doi este la început plăcută, apoi devine misterioasă, pentru ca în final să fie dezastruoasă. Forța care îi înlănțuie pe toți vine dintr-un portret al domnișoarei Christina, fosta stăpână a latifundiilor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de-o considerabilă majoritate în cele două Camere. Însă privind mai de aproape recunoaștem că dificultatea pentru d. Brătianu de-a recompune ministeriul e o urmare cu totul naturală a antagonismului și a ambiției a o seamă de personaje, cari adulmecă portofoliele vacante și a căror agitări zădărnicesc toate combinațiile făcute în vederea remanierii cabinetului. Majoritatea, unită și compactă când e vorba de-a menținea pe. d. Brătianu la prezidenția Consiliului de vreme ce el e acela pe care ea-l crede mai bun
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta?, ei mișună, adulmecă, întreabă, calcă, cine mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înțepăturile dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
presupune entități categoriale, intolerante la schimbare, bazate pe fidelitate față de propriile valori, dar și entități atributive, modificabile și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
peisaj, În economia existenței celuilalt reprezintă o modalitate de a face din alteritate o parte sau o experiență a vieții personale, intime. Una este să cunoști din cărți, de pildă, istoria și cultura Italiei, și alta e să pipăi, să adulmeci această revărsare spirituală la ea acasă. Una e să exersezi o limbă În sala de clasă, și alta e să o aplici În stradă. Una e să ți să spună că italienii sunt așa și pe dincolo, și alta e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
B., două mari categorii de personaje: pe de o parte, abulicii, timorații, făpturi asemenea celor din schițele lui Cehov, pe de alta, firile energice, eficiente, indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mă să te vând altui. BOMILKAR Eu, îl cumpăr... PSAMIS (aparte) Poate are Vro comoară îngropată. (lui CHALKIDIAS) Ești cu totul sigur oare Că nu ai nimic? CHALKIDIAS Dar altfel mă vindeam? PSAMIS Adevărat. (lui BOMILKAR) Iară tu ce scop adulmeci de te pui pe cumpărat? BOMILKAR Orișice. Fiindcă cauți mușteriu pe vre un prost, Mă ofer chiar eu, amice. PSAMIS Nu cumva-ntre ei a fost O-nțelegere ca iarăși să mă-nșele? Ce să crez? (lui CHALKIDIAS) Dă-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alți războinici. Vindecarea s-a făcut în felul următor. El a apropiat de nasul celui stăpânit de demoni un inel în care era vârâtă una din rădăcinile folosite de Solomon în acest scop, l-a pus pe bolnav s-o adulmece, silind duhurile rele să iasă pe nări. Posedatul s-a prăbușit la pământ și [Eleazar] a conjurat demonul să nu se mai întoarcă vreodată, a pomenit numele lui Solomon și a recitat invocațiile compuse de el [...]. Astfel s-au adeverit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt „văduviți de tutun”, fumătorii „pleznesc, sunt înrobiți de el și, precum de o sfoară, sunt trași de nas [de tutun]”. Fumătorii înrăiți sunt „conduși ca de o teribilă nebunie, pășind încolo și încoace și, asemenea unor câini de vânătoare, adulmecă tutunul, ca să tragă o doză și să-și umple măruntaiele cu funingine”. Ei „poftesc în mod continuu acest lucru rău-mirositor și, dacă nu-l au, numai că nu se înăbușă” și „urlă ca lupii”. Autorul dă dovadă de o bună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceea ce avea de zis. În vocea ly se auzi strigătul de luptă al căpeteniei din rand. Erau atacați. Porniră cu toții într-un suflet și Xtyn aproape pluti până în vârful structurii semisferice, de unde putea să-și vadă mai bine adversarii. Tânărul adulmecă aerul, dar nu simți mirosul de ozon care însoțea o turmă de policorni, urechile sale nu detectară nici cel mai mic semn că de ei s-ar fi putut apropia florile cântătoare. Privi repede cerul, dar nu văzu nici o anomalie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și în ce fel? În ce reviste a fost comentată? Repetată, imitată, deformată de către cine? Pe scurt, se prezintă problema, toate problemele, pornind de la începutul începutului. Mediologul este un cîine. El își obligă orgoliul să privească în pămînt și să adulmece prin colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]