764 matches
-
fond decât pe consimțământul practic al țării, nu avea fundamente juridice sau filosofice"5. Dar realizările celui de-al Doilea Imperiu s-au revendicat cel mai adesea de la supunerea efortului colectiv în profitul intereselor private. Inițiativa publică era preluată de afaceriștii în căutare de câștiguri personale, pe care le acumulau fără rușine în disprețul interesului general. Dacă examinăm consistența acțiunii publice impulsionate de Napoleon al III-lea, trebuie să-i atribuim împăratului și un spirit întreprinzător care lipsea proprietarilor și rentierilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
În vizită de același autor, Scrisoarea de Lucia Demetrius, Dulapul cu oglindă de Al. Kirițescu, Brigada lui Cont de Mihail Leonard, Undeva sub pământ, de același autor, Pentru fericirea poporului de N. Moraru și A. Baranga în franceză și engleză, Afaceriștii de Tudor Șoimaru, Matei Millo de Mircea Ștefănescu, Pisica de mare de Virgil Teodorescu. LINGVISTICA, PROIECTUL NOII ORTOGRAFII La nici doi ani după lansarea lingvisticii spre marxism, situația nu era satisfăcătoare, în special din cauza slabei pregătiri ideologice a lingviștilor, tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
XVI și XVII apăruseră la Brașov, Sibiu și Bistrița școli de moașe cu diplomă. Cele fără diplomă sunt supuse, de acum la un examen confirmativ, căci în acest secol luminat, cartea, instrucția, specializarea devin condiții legiferate pentru a reduce avalanșa afaceriștilor, șarlatanilor, practicienilor de ocazie. Cadrul juridic nu întârzie să apară: Generalia Normativum în Re Sanitatis (1770) este legea austriacă la practica obstetricală, un subcapitol impunând examinarea moașelor necalificate și eliberarea de atestat pentru cele cu experiență, cunoștințe, comportament corespunzător. La
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ocupației nu au avut prea mult de suferit, cel puțin nu În Europa de Vest. În Italia, Aliații au insistat ca Vittorio Valletta de la Fiat și alții ca el să fie lăsați În pace, În ciuda asocierii lor notorii cu autoritățile fasciste. Alți afaceriști italieni au supraviețuit demonstrând că se opuseseră lui Mussolini și Republicii de la Salò - ceea ce era adevărat, fuseseră Împotrivă tocmai pentru că era prea „socială”. În Franța, anchetele judiciare privind colaborarea economică au fost devansate de naționalizarea selectivă - a uzinelor Renault, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ciuda aderenței lor notorii la regimul hitlerist. Nici oamenii de afaceri nu au avut de suferit. Friedrich Flick, criminal de război condamnat În 1947, a fost eliberat trei ani mai târziu de autoritățile de la Bonn, redevenind acționar principal la Daimler-Benz. Afaceriștii importanți din carteluri industriale compromise, precum I.G. Farben și Krupp, au fost eliberați rapid și au reintrat În viața publică, foarte puțin șifonați. Până În 1952, Fordwerke, divizia germană a companiei americane Ford, și-a reconstituit integral echipa de management superior
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pretutindeni susțineau că luptă nu numai cu inamicii de război și reprezentanții lor locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care Îl considerau direct responsabil de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii, afaceriștii și soldații din perioada interbelică: ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
End (cartierul șic al Londrei, relativ neafectat de război), cu Anna Neagle, Michael Wilding sau Rex Harrison În roluri de debutanți sclipitori sau aristocrați capricioși. Echivalentele italiene și franceze, la fel de efemere, erau de obicei filme de epocă actualizate, În care afaceriștii și mecanicii Îi Înlocuiau ocazional pe nobili și țărani. Cele mai bune filme europene din epocă - gustate și astăzi de spectatori - aveau inevitabil legătură cu războiul. Eliberarea a adus un scurt val de filme despre Rezistență - Peloton d’exécution (1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici că se sinchisea. Revoluția thatcheristă a consolidat statul, a cultivat piața - și a Început să dizolve firele care le uneau cândva pe cele două. Ea a distrus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-lea Încoace (David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată și distinctă: chiar și la apogeul centralizării În Marea Britanie, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dispun partidele politice sunt În Europa strict limitate prin lege și tradiție și folosite de obicei numai pentru campania electorală. În trecut, dacă aveau nevoie de mai mult, politicienii apelau la susținătorii obișnuiți: colegi de partid, sindicate (În cazul stângii), afaceriști și corporații private. Aceste resurse erau acum pe sfârșite: numărul membrilor de partid scăzuse, sindicatele erau În declin și, din cauza unui consens tot mai evident pe probleme economice, firmele și Întreprinzătorii particulari nu aveau motive să sprijine generos un partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și adaptate - era cum nu se poate mai indiferent. Legea care Îi obliga pe cetățeni să vorbească franțuzește Între ei era un lucru (deși remarcat doar de cei care voiau să o Încalce). Dar Încercarea de a le impune savanților, afaceriștilor, politologilor, avocaților și arhitecților străini să se exprime În franceză - ori să o Înțeleagă când era vorbită de alții - nu putea avea decât un singur efect: să-i gonească din Franța. La Începutul noului secol, cele mai multe personalități publice din Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă de cea mai mare toleranță pentru ca în zilele noastre să fim acuzați de discriminări, intoleranță și cuceriri teritoriale. A se vedea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fără îndoială, colorate și de faptul că disidenții care erau împotriva regimului Groza și/sau a sovieticilor se simțeau în largul lor. Se preciza, totuși, că pînă în toamna anului 1946 se simțea un "optimism mai curînd de suprafață" printre afaceriștii și industriașii români, ce venea din credința că, după încheierea tratatului de pace, dificultățile economice ale României aveau să dispară. Către sfîrșitul toamnei, această stare de spirit s-a transformat într-un "cinism vecin cu disperarea", oamenii dîndu-și seama că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
considerată exagerată, scăzându-se apoi la 500.000. După câteva termene fără finalitate, imobilul, adică moșia Umbrărești și dependențele (acareturile), va fi adjudecat pe 22 aprilie 1892 de un mare arendaș al timpului, Lt. N. Drossu. Nu se arată suma. Afacerist notoriu, el revinde imediat lui Ion D. Movileanu, și acesta amator de câștig ușor, căci cumpărase anterior bucăți de pământ de la locuitorii cudălbeni. Moșia Umbrărești cu anexele vor trece de acum încolo repede din mână în mână, destrămându-se astfel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]