2,420 matches
-
bulgăresc și turcesc. În trecut, migra pe Dunăre pentru reproducere până în Austria și Germania (până la Regensburg din Bavaria). De asemenea intra în afluenții Dunării: cursul inferior al râului Morava, râul Váh, râul Žitava, râul Drava, râul Sava, râul Tisa și afluenți ei: Zagyva, Criș și Mureș; mai rar urca pe râurile Velika Morava și Olt. În prezent, morunul urcă pe Dunăre până la Porțile de Fier (Km 863). Porțile de Fier I și II au barat Dunărea și au redus arealul de
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în: Oka, Sheksna, Kama, Sura și alți afluenți. În prezent arealul morunului în Volga este limitat de barajele hidroelectrice. În Marea Azov morunul aproape a dispărut; în trecut până la construirea de baraje se ridica în râul Kuban până la Ladozhskaya, în râul Don până în regiunea Voronej. În mare, morunii
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de 400-500 m. Localitățile sunt așezate dealungul văilor ce străbat Țară Oașului. În partea de nord este bazinul Lechincioarei care cuprinde Valea Mare, Valea Semănăturii și Valea Lechincioarei. În partea de sud Țară Oașului este străbătuta de răul Tur și afluenții Alb și Rău. Închisă de Carpați la nord, est și sud, depresiunea Oaș prezintă o importanță a suprafeței către vest, unde se desfasoara și cea mai largă deschidere formată de părțile Turului și Talnei. În această zonă, depresiunea ia contact
Țara Oașului () [Corola-website/Science/306511_a_307840]
-
predominanțe. Temperatura medie anuală este de 6-8 grade, luna cea mai caldă fiind iulie iar cea mai rece ianuarie. Precipitațiile medii anule sunt cuprinse între 800 și 900 mm. Principalele râuri care străbat zona sunt Crasna, Almașul și Agrijul, având afluenți pâraie cu debit scăzut, alimentate de izvoare, zapezi și ploi, cu regim de scurgere permanent sau semipermanent. Caracteristică zonei este inexistentă lacurilor naturale. Arealul Munților Meseș adăpostește o gamă variată de animale sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) specii de
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Jijia (în ) este un râu care străbate teritoriile Ucrainei și României, fiind afluent de dreapta al râului Prut. Râul Jijia izvorăște din regiunea Cernăuți a Ucrainei, în apropiere de frontiera cu România, la o altitudine de 410 metri și curge spre sud-est în județul Botoșani prin orașul Dorohoi, vărsându-se în Prut pe
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
România, la o altitudine de 410 metri și curge spre sud-est în județul Botoșani prin orașul Dorohoi, vărsându-se în Prut pe teritoriul județului Iași. Are o lungime de 275 km și un bazin hidrografic de 5.757 km². Printre afluenții cei mai importanți se numără râurile Sitna, Miletin și Bahlui. Inițial, Jijia se vărsa în Prut în dreptul localității Gura Bohotin (comuna Gorban, județul Iași), într-o regiune mlăștinoasă cu statut de rezervație, numită "Delta Jijiei". Pentru reducerea efectului inundațiilor și
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
regularizare mai importante în zona Costuleni. Partea inferioară a cursului vechii Jijii a fost și ea îndiguită. Jijia veche nu mai pare a fi legată astăzi de cursul superior al Jijiei, având exclusiv rolul de a colecta debitele a patru afluenți mai mici ai Jijiei de pe cursul inferior și de a le conduce în Prut la Gorban. Începând din anul 1998, Direcția Apelor Prut a derulat un proiect de cooperare cu Institutul Olandez de Management al apelor interioare și Tratarea apelor
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
mlăștinoasă, inundată jumătate din an, ea neputând fi folosită în agricultură. Această zonă umedă este așezată exact pe culoarul de zbor al păsărilor migratoare. Au fost construite 4 poldere (porțiuni joase de uscat îndiguite) la Costuleni pentru atenuarea viiturilor de pe afluenții Jijiei Vechi (Comarna și Covasna), pe o suprafață totală de 244 ha. Această suprafață este inundată primăvara, prin descărcare controlată, realizându-se o zonă umedă ("delta Jijiei") cu adâncimi variabile (maximum 0.5 m). În această zonă umedă vor cuibări
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
() este cel mai lung afluent (1.175 km) al fluviului Colorado River din vestul SUA. Fluviul izvorește din statul american Wyoming, curge prin Utah, face o cotitură largă în statul Colorado pe teritoriul Parcului Național Canyonlands în fluviul Colorado. Pe traseul lui fluviul a săpat
Fluviul Verde () [Corola-website/Science/314588_a_315917]
-
perimetrul Batiștei - Vasile Lascăr, foarte aproape de Piața Rosetti, Teatrul Național, Biserica Armenească și Colegiul Național „Spiru Haret”. are trei Sfinte Hramuri: Pe actualul loc al Bisericii Oțetari s-a aflat, inițial, un zăvoi de oțetari, pe malul fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Șerban Vodă Cantacuzino, o bisericuță din lemn, despre
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna este bogată în iepuri, vulpi, mistreți, cerbi și lupi. Populația comunei este curat românească. În 1784 o inscripție bisericească notă existența a
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
este un râu în estul Statelor Unite ale Americii afluent pe partea stângă a râului Ohio. Tennessee se formează prin unirea râurilor Holston și French Broad la est de Knoxville din statul Tennessee. În drumul său de la izvoare până la gură de vărsare, traversează șapte state ale SUA. Din Knoxville, curge
Râul Tennessee () [Corola-website/Science/317925_a_319254]
-
de cît vizibile în canavaua istoriei. Așa cum o mai făceau și satele din vecinătate Bălcăuți, Hincăuți, Rotunda, Mihăileni, Halahora de Sus. De altfel, tot așa își duce traiul Groznița și în zilele noastre. Situat pe malul drept al unui mic afluent al Racovățului, sătucul înfruntă cu dîrzenie greutățile timpului și se încălzește în speranța unei vieți mai decente. Relieful e deluros, dar solurile de cernoziom au humus destul și, dacă sunt lucrate cu rîvnă, de obicei, recompensa e cea așteptată. Cea
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Berevoești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Berevoești (reședința), Bratia, Gămăcești și Oțelu. Comuna se află în zona central-nordică a județului, în Muscelele Argeșului, pe malurile râului Bratia, acolo unde acesta primește apele afluenților Valea Satului și Navrap. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Câmpulung de Curtea de Argeș. La Berevoești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ732B, care duce spre sud la Aninoasa. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Berevoești se
Comuna Berevoești, Argeș () [Corola-website/Science/300604_a_301933]
-
de recife se mai prezintă și astăzi ca o structură unitară ce se întinde pe o distanță de aproape 200 km. Deci, dacă ar fi să le localizăm, stîncile Prutului nu se află direct pe malul Prutului, ci în bazinele afluenților Prutului, la o distanță de câțiva km de malul stâng al Prutului. Acum 15-20 de milioane de ani, Republica Moldova era acoperită de Marea Sarmatică. Apele acestei mări musteau de viață și erau locuite și străbătute de milioane de organisme foarte
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate pe șisturi cristaline (Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale Luncanilor și Grădiștei și de ale afluenților acestora. Se disting: a) Platoul Ursici, caracterizat printr-o suprafață aproape netedă, cu marginile crestate de afluenții Streiului și Luncanilor, are altitudinile maxime în Vârful la Cruce (1.019 m) și Vârful Iubăii (1.010 m); b) Platoul Târsa, o
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale Luncanilor și Grădiștei și de ale afluenților acestora. Se disting: a) Platoul Ursici, caracterizat printr-o suprafață aproape netedă, cu marginile crestate de afluenții Streiului și Luncanilor, are altitudinile maxime în Vârful la Cruce (1.019 m) și Vârful Iubăii (1.010 m); b) Platoul Târsa, o suprafață larg ondulată, deasupra căruia se ridică vârfurile Secuiului (948 m), Alunului (984 m) și Târsa (949
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
o mare parte din nord-vestul Canadei. În timp ce Râul Sfântul Laurențiu este cel mai mare râu din Canada din punctul de vedere al volumului de apă la gura de vărsare, Fluviul Mackenzie are cel mai lung curs de apă curgătoare. Prin afluentul său, Râul Peace, și măsurat până la izvor, Râul Finlay din Columbia Britanică, Fluviul Mackenzie are lungimea de 4,241 km, fiind astfel unul din cele mai lungi fluvii din lume. În America de Nord, Râul Sfântul Laurențiu și Fluviul Mackenzie sunt clasate
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
atlantic” drenează toate provinciile atlantice (o parte din granița dintre Quebec și Labrador este situată pe diviziunea continentală atlantică), cea mai mare parte din Quebec și părți mari din sudul provinciei Ontario. Este drenat de Râul Sfântul Laurențiu și de afluenții acestuia, cei mai importanți fiind Râul Saguenay, Râul Manicouagan și Râul Ottawa. Marile Lacuri și Lacul Nipigon sunt, de asemenea, drenate de Râul Sfântul Laurențiu. Râul Churcill și Râul Saint John sunt alte elemente importante ale bazinului hidrografic atlantic. „Bazinul
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
elemente, într-un fel sau altul, are o legătură cu Fluviul Mackenzie, care astfel drenează cea mai mare parte a bazinului hidrografic Arctic. Cel mai sudic punct al provinciei Alberta este drenată spre Golful Mexic prin intermediul Râului Milk și a afluenților acestuia. Râul Milk își are obârșia în Munții Stâncoși din Montana, curge spre Alberta, apoi se întoarce în Statele Unite, unde se varsă în Fluviul Missouri. O mică parte din sud-vestul provinciei Saskatchewan este drenată de Râul Battle Creek care se
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
câteva suprafețe cu rol de microdepresiuni, măi reprezentativă fiind aceea în care se află cantonat Lacul Mociaru. Această a rezultat prin dizolvarea sării din adânc urmată de procese de tasare. La contactul dintre munte și Subcarpați în bazinul văii Jgheabului - afluent al Slănicului, există câteva platouri la 500 - 650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusețe și complexitate deosebite. Arealul este localizat în Subcarpații de Curbura, orientarea întregului areal fiind în general SV-
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
înregistrează în jurul datei de 20 noiembrie. Pe timp de iarnă la poala subcarpaților apar invazii de aer rece, cunoscute sub denumirea de Crivat. Din punct de vedere morfohidrografic, arealul Geoparcului este inclus bazinelor hidrografice ale râurilor Buzău și Râmnicul Sărat, afluenți pe dreapta ai râului Siret. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
apă dulce formate în doline dezvoltate pe gresie, cu fund din nămoluri sedimentate. Din grupul inițial, Lacul Limpede este singurul care a supraviețuit colmatării. Este o rezervație forestiera de 216 ha ce se află în bazinul superior al pârâului Jgheab (afluent de stingă al Slănicului), pe fata estică a culmii Breazău. Este importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
al Pădurilor Casentinese, al Muntelui Falterona și Campigna ("Parco Nazionale delle Foreste Casentinesi del Monte Falterona e Campigna"). la 1385 m deasupra mării. Arno are o lungime de 241 km, este al treilea râu al Italiei ca lungime, primește ca afluenți râuri aparținând următoarelor bazine: Casentino (până la confluența cu Chiana), Val di Chiana, Valdarno superior (o lungă vale delimitată în dreapta de Pratomagno și în stânga de dealurile provinciei Siena), bazinul râului Sieve (care se varsă în Arno înainte de intrarea în Florența), Valdarno
Râul Arno () [Corola-website/Science/304822_a_306151]
-
delimitată în dreapta de Pratomagno și în stânga de dealurile provinciei Siena), bazinul râului Sieve (care se varsă în Arno înainte de intrarea în Florența), Valdarno mijlociu (cuprinzând orașele Florența, Sesto Fiorentino, Prato și Pistoia), Valdarno inferior (caracterizată de văi în care curg afluenți importanți, cum sunt Pesa, Elsa, Era).
Râul Arno () [Corola-website/Science/304822_a_306151]