6,798 matches
-
spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă palmele, numai de pus pe foc sînt bune, închide subiectul*. Petrică spumegă de furie, Monte Cristo se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut în rezervă, într-un fel sau altul va continua să activeze. Printre armament, muniție, uniforme și hărți de tactică militară agățate pe pereți, se mîndrea că reușise să-și păstreze mintea limpede de-a lungul atîtor ani, și nu sfîrșise ca majoritatea celorlalți îndobitocindu-se sau trăgîndu-și un glonț în cap de disperare. Încercă să-i explice și lui Roja avantajele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul e pierdut, simte Părințelul nevoia să-l completeze, e limpede ca lumina zilei că n-a fost vorba decît de-o conspirație de care noi n-am reușit să ne agățăm, adaugă. — Și atunci cum rămîne cu neprevăzutul situației, cu răsturnările surpriză? dă Roja semne de neliniște în glas. — Cum a rămas și în cazul celorlalți, răspunde țîfnos Curistul, făcînd aluzie la grupul lui Dendé, Gulie și Tîrnăcop. Ca să nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa de Modă pentru asta, trăia numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au împînzit toată țara mai ceva ca înainte de Revoluție, atunci știai cel puțin despre ce era vorba, era clar la ce te puteai aștepta dacă făceai vreo boroboață, se gîndește răsucindu-se pe călcîie, privind în sus la firmele luminoase agățate în dezordine printre balcoane, scări de incendiu și grilaje metalice. Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aștept pe cineva, mai ales atunci cînd nu știu exact cînd o să apară, zice Roja. Poți fuma dacă ai chef, plăcuța aia de interzis e doar de ochii lumii, nici nu mai știu cine a fost cu ideea s-o agațe acolo, zice Curistul, întorcîndu-se în direcția ușii. — Și crezi că așa se rezolvă? îți închipui că n-o să mai întîrzie dacă mă apuc eu să trag la mahoarcă? spune Roja, scormonindu-și unul din buzunare după pachetul de țigări. — Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e străbunicul meu și se cuvine să agăț pe perete o asemenea amintire. Am Încredere În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suferință pare al unui pustnic, dar puterile nu l-au părăsit de tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu cu disperare, le cere, i se uită rugător În ochi și le comentează ca de obicei, cu aceeași voce gravă. Nu vorbește de moarte, nu-l sperie apropierea ei. O simte cum Îi pândește ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile s-au deschis, și mulțimea năvălește Înăuntru Înghesuindu-se cu disperare. Antoniu se agață de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl ocupă imediat. Călătorii s-au mai rărit. Antoniu se simte Însfârșit bine și se gândește că va face cale Întoarsă cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de credincios? Am ajuns la pagina 157 cu cartea. Am mai cumpărat un caiet cu sârmă. Pe celălalt l-am umplut. Am un scris mărunt, ordonat și nu am făcut multe corecturi sau ștersături. Renunț foarte greu la cuvinte, mă agăț de ele ca disperatul și foarte rar se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de nesuferit, Încât să nu-l folosesc. Totuși sunt câteva, care nu-mi plac de loc: ,,insolvabil,, de exemplu, Îmi aduce aminte de profesoara de chimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Obrajii mi s-au aprins din pricina valului de sânge care mi s-a urcat la cap, de parcă m-ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl atingea pe al Antoniei. Cu mâna stângă i-am prins ambele mâini, care încă se agățau de mâneca mea. — De când? De câte ori? Mă privi cu spaimă și hotărâre. Antonia avea un stil propriu, blând, evaziv și totuși disperat, de a obține ceea ce își dorea. Simțeam cum puterea voinței ei se agăța de mine ca o lipitoare. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prins ambele mâini, care încă se agățau de mâneca mea. — De când? De câte ori? Mă privi cu spaimă și hotărâre. Antonia avea un stil propriu, blând, evaziv și totuși disperat, de a obține ceea ce își dorea. Simțeam cum puterea voinței ei se agăța de mine ca o lipitoare. — Nici nu contează asta, Martin, spuse ea. Dacă chiar vrei să știi într-adevăr amănunte am să ți le dau mai târziu. Acum nu vreau decât să-ți spun adevărul în esența lui, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe se contopeau toți într-o perdea cețoasă dincolo de care nu mai puteam zări nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împlinească o nevoie a ei. Îmi pare rău, spuse Georgie. Vă doresc numai bine. Poate că și dumneavoastră mie la fel. Numai că e foarte greu să ne vorbim. — Îți doresc din toată inima numai bine, fără îndoială, rosti Antonia, agățându-se parcă de acest gând. Vă doresc amândurora numai bine. Sper din tot sufletul că tu și Martin veți fi foarte fericiți. Te rog să mă crezi că această dorință va fi totdeauna aproape de inima mea. — Nu mă băga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și astfel, pentru prima dată, am început să-mi construiesc în minte imaginea vieții mele viitoare în apartamentul din Lowndes Square. I-am spus Antoniei lucrul acesta și ea m-a felicitat. Când a venit timpul să plec, s-a agățat de mine și m-a copleșit de sărutări, iar eu am lăsat-o să facă ce vrea. — Iubitul meu Martin, treci diseară pe aici, după cină, te rog mult. Anderson ține foarte mult să te vadă. Atâta doar, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când mă duceam zilnic la birou și mă întorceam în Hereford Square la ora cinci și jumătate, exact ca odinioară; și, în timp ce călătoream, agățat de o bară în trenul care se legăna și citeam nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am intrat în salon. Focul ardea strălucitor în cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în clipa în care am împins ușa locuinței din Pelham Crescent mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca în cursul acestei misiuni nici să nu dau ochii cu Honor. Am închis ușa după mine și mi-am agățat în cuier haina udă. Plecasem, firește, mult prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întâlnirile lor aveau loc în apartamentul ei. Dopul sticlei de șampanie se lovi de tavan. — Suflețelule, nu te agita, stai cumine, stai cuminte, spuse Antonia. Noi toți te iubim. Te iubim foarte mult. Se apropie de mine, încercând să se agațe iar de mâneca mea. I-am oferit un pahar, apoi i-am dat și lui Rosemary unul. — Am să-ți fac cadou de nuntă planșele de Audubon, am spus. Am sorbit din pahar și am râs din nou. Amândouă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
erau dispuse să accepte: și anume, că faimosul vârcolac din Hanovra era chiar unul dintre informatorii poliției, alienatul mental care făcea turul azilurilor de nebuni de douăzeci de ani. Mânat de-o sete perversă, Haarman omora băieți pe care Îi agăța pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur și simplu un borcan și Își pregătea o masă fortifiantă. Carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama că respecți niște reguli decât atunci când tiparul acesta este Încălcat. La Început, poate nu crezi. Dar dacă greșelile se repetă des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]